INTERVIU Parlamentarul german de origine romana Bernd Fabritius, despre noua Lege de restituire: O retrocedare care reduce posibilitatea de despagubire la un procentaj minim "este mai mult ridicol decat o rezolvare a problemei"

Primul parlamentar german provenind din Romania, Bernd Fabritius, catalogheaza drept „ridicola” noua lege romaneasca a restituirii proprietatilor nationalizate de comunisti, pentru care Guvernul Ponta si-a angajat raspunderea in fata Parlamentului. Proaspat ales in scrutinul legislativ de duminica, din Germania, Fabritius (48 de ani), de profesie avocat, a acordat un interviu HotNews.ro chiar inainte sa mearga la sedinta constitutiva a Bundestagului.

Descarca fisierul audio in format MP3

• La aproape un sfert de secol de la Revolutie, Fabritius, care a plecat din Romania in anul 1985, dar care si-a pastrat si cetatenia romana pe langa cea germana, se arata revoltat de situatia „rusinoasa” a caselor pe care statul roman nu le retrocedeaza etnicilor germani care au fost fortati sa-si paraseasca locuintele din Romania, in regimul comunist. Parlamentarul CSU (Uniunea Crestin Sociala din Bavaria), care sustine Cancelaria Merkel, si-a declarat, in schimb, dorinta de a contribui la imbunatatirea imaginii Romaniei in Germania, de a incuraja investitiile germane in Romania, dar si de a indemna statul roman sa-si plateasca datoriile catre firmele germane care au efectuat lucrari publice in Romania.

Rep: Domnule Fabritius, care sunt problemele sasilor transilvaneni din Germania?

Bernd Fabritius: Sasii ardeleni care sunt stabiliti in Germania, la fel ca si svabii banateni sau toti etnicii germani, de exemplu din zona Satu Mare, din Dobrogea – vorbim de aproximativ 700.000 de persoane etnici germani stabiliti in Germania – au probleme minore, dar care sunt important de rezolvat – ma refer la cele legate de tara de unde provin, din Romania.

Problemele pe care le avem sunt problemele restitutiei, care nu sunt inca integral rezolvate, exista unele probleme de reabilitare a unor persoane care au devenit victimele regimului comunist. Astea sunt problemele legate de Romania. in Germania, sasii, svabii, toti cei veniti din Romania nu au probleme, ci au teme de rezolvat in integrarea lor in societatea germana. Aceste teme se refera nu numai la etnicii germani, ci la intreaga diaspora provenita din Romania.

in activitatea mea de deputat, incerc sa dau glas tuturor temelor care sunt legate de etnicii germani, dar

si de romanii care in momentul actual traiesc in Germania si alcatuiesc asa-numita diaspora romana.

Rep: Domnule deputat, au germanii proveniti din Romania probleme specifice lor, spre deosebire de cei proveniti din Polonia sau Cehia, de exemplu?

B F: Da, este o diferenta. Eu ma feresc putin sa vorbesc tot timpul de probleme, pentru ca este o conotatie negativa. Sunt teme de rezolvat. Sunt diferente mari intre etnicii germani care au venit din Polonia sau din Republica Ceha in Germania fata de cei care au venit din Romania.

Cei din Polonia sau din Cehia au fost alungati cu forta imediat dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. in decursul a cateva ore a trebuit sa-si paraseasca tara lor. Romania nu a alungat in acest mod etnicii germani. Au fost alte masuri care au dus la o asa-numita „alungare linistita”, s-a creat o atmosfera ostila etnicilor germani. A inceput cu deportarea lor in Rusia, in ianuarie 1945, unde foarte multi au decedat, altii au ramas cinci ani in lagarele sovietice, s-au intors si s-au trezit expropriati de proprietatile lor. Dar de aceste aspecte s-au lovit si romanii si alte nationalitati in Romania, mai putin deportarea in Rusia, care s-a referit in exclusivitate la etnia germana.

Dar acestea nu sunt puncte care ar dauna sau care ar afecta in vreun mod relatiile foarte bune de convietuire, pe care etnicii germani din Romania le-au avut cu „vecinii” lor. Asta ne pune astazi in pozitia de a avea o functie de punte foarte accentuata si traita de noi din toata convingerea cu tara noastra de unde provenim.

Rep: Putem utiliza cumva aceasta punte. Noi, Romania?

B F: Da, desigur. Se utilizeaza de mult. Dati-mi voie sa mentionez numai reluarea relatiilor diplomatice cu Germania de Vest. Romania a fost prima tara din blocul est-european cu care s-au reluat relatiile diplomatice. si asta la recomandarea Federatiei Sasilor din Germania, care a fost, pe verema aceea, intrebata de cancelarul german Willy Brandt si de Ministerul de Externe care ar fi pozitia etnicilor germani de a relua relatiile diplomatice. si a fost o pozitie foarte favorabila. De fapt, noi am cerut reluarea acestor relatii ￢ diaspora romana (cetatenii de etnie romana care plecasera din Romania – n.r.) din acea perioada a fost contra reluarii acesor relatii in perioada respectiva. Deci avem o traditie destul de accentuata in privinta acestei functii de punte.

Dar trebuie sa completez ca aceasta functie este una foarte sincera. Aceasta inseamna ca punctele de criticat le criticam in mod constructiv, aducem un aport, indiferent daca este de consiliere sau de implicare in dezbaterea publica, in a rezolva aceste probleme. Dar aducem si un aport daca este vorba, de exemplu, de a corecta imaginea, dupa parerea mea, mult prea negativa asupra Romaniei in societatea germana, care probabil se datoreaza unor generalizari care nu trebuie facute asupra unor puncte negative.

De exemplu, lasati-ma sa pomenesc „smecherasii” care vin si care abuzeaza de sistemele sociale din Germania, dar asemenea „smecherasi” vin din mai multe tari, avem chiar si in Germania, Asemenea probleme nu trebuie generalizate si nu trebuie spus „astia sunt romanii”. Nu. Romanii sunt de multe feluri, sunt lucratori foarte bine pregatiti, care pot lucra deja de acum pe piata muncii a Germaniei, daca lucreaza pe baza unei pregatiri profesionale inalte. Cu incepere din 1 ianuarie 2014 va fi o deschidere totala a transferului fortelor de munca, deci fiecare va putea sa-si aleaga liber locul de munca in Comunitatea Europeana. Romania este o tara pe un drum destul de pronuntat european.

Rep: Spuneati ca ar trebui sa facem eforturi suplimentare pentru indreptarea imaginii, pentru ca – spuneati – avem o problema de perceptie. Ce ati putea dumneavoastra sa faceti, ce ar putea Ministerul roman de Externe sa faca in relatie cu dumneavoastra ca deputat in Bundestag?

B F: Ministerul Roman de Externe are deja multiple activitati pentru a prezenta Romania exact asa cum este. De exemplu, ambasadorul Romaniei, Excelenta Sa domnul Lazar Comanescu, care face o munca foarte bine pronuntata. ES ministrul de Externe, domnul Titus Corlatean, a fost anul trecut in Germania si a participat, de exemplu, la Reuniunea Sasilor din Dinkelsbuhl, unde, in fata a 20.000 de persoane, a adus un mesaj important din Romania fata de etnia germana emigrata de acolo. Mentionez toate discutiile la cel mai inalt nivel politic la Berlin. Toate aceste puncte sunt destul de importante in inlaturarea unor deficiente in perceptia publica a Germaniei.

Ceea ce pot face eu, de exemplu, sau asta ma pot stradui sa fac pe viitor, este sa corectez stiri care tind sa generalizeze scapari care exista.

Rep: Pai si ce-o sa faceti, o sa cereti drepturi la replica de la redactii?

B F: De exemplu, o sa fac declaratii de presa. Sunt multe posibilitati prin care un deputat poate corecta o imagine publica. Ar trebui sa tin un discurs de doua ore ca sa relatez toate posibilitatile pe care le are un deputat, prin amendamente… Sunt multe posibilitati de a activa.

• Statul roman trebuie „sa-si respecte indatoririle” fata de firmele germane care i-au prestat servicii

Rep: Domnule Fabritius, cu ocazia vizitei premierului Victor Ponta la Berlin, investitorii germani din Romania s-au plans de unele teme – cum le spuneti dumneavoastra – cum ar fi aceea legata de faptul ca statul roman nu le plateste anumite lucrari , servicii pe care le-au prestat pentru stat, ceea ce lor le creeaza probleme, de data aceasta, reale. Cum vedeti o eventuala implicare a dumneavoastra? Ar fi posibila o astfel de implicare, in sensul deblocarii acestor „dopuri”?

B F: Da. Chiar prin acest interviu, ma implic. Statul roman, in clipa in care activeaza ca agent intr-un raport civil si incheie obligatii contractuale cu oricare firma – nu doar din Germania – trebuie sa-si respecte indatoririle. si fata de firmele din Romania. Statul roman nu poate avea un regim special, care i-ar permite sa spuna: Eu am beneficiat de prestatiile partenerului de contract, dar acum am hotarat sa nu-mi indeplinesc sarcinile. Dar asta nu merge, nu merge nici in raportul civil cu o persoana privata, dar nici cu statul. Daca un stat nu-si indeplineste obligatiile pe care le contracteaza, devine necredibil. O deficienta de credibilitate este foarte, foarte daunatoare in raport chiar si bilateral.

Rep: Aceasta este limpede, dar concret, cum am putea debloca aceasta situatie. Dumneavoastra cum ati putea interveni pe cai legale, politice asupra acestor blocaje?

B F: Ca deputat in Parlamentul Federal German, nu am nicio competenta de a da sfaturi pentru probleme bugetare in Romania. Eu pot numai sa subliniez importanta respectarii obligatiilor contractuale. Pentru problemele in domeniul dreptului civil de neindeplinire a obligatiilor contractuale, avem latura judiciara, toate firmele care colaboreaza ori cu entitati private, ori cu statul pot actiona in justitie. Sunt avocat de profesie, daca mie mi s-ar adresa o firma care are contract cu statul roman, unde statul roman nu-si indeplineste obligatiile, foarte clar as actiona in justitie si as proceda la executarea silita. Deci un stat nu poate avea un rol mai special intr-un raport civil.

Rep: Domnule Fabritius, o serie de companii detinute de cetateni germani au inceput sa deschida investitii in special in zona Transilvaniei. Tineti legatura cu acesti investitori, ii puteti incuraja cumva sa se indrepte si mai mult catre Romania?

B F: Desigur, am toata intentia. Sunt mebru al Forumului Romano-German. Exista foarte multe cluburi economice romano-germane cu sediul in Romania. Desigur. Eu o sa incurajez toti investitorii sa profite de avantajele pe care Romania le ofera, ca spatiu comercial.

• Capitolul retrocedarii proprietatilor din Romania „este unul dintre capitolele cele mai rusinoase care mai exista in acest domeniu”

Rep: Domnule parlamentar, as reveni putin la problema germanilor proveniti din Romania. Exista acea tema legata de proprietate, proprietatile sasilor. Au existat si acele situatii in care sasii au fost cumva fortati de regimul comunist sa-si vanda proprietatile, pe sume mici, pentru a putea pleca. Cum veti putea actiona pentru recuperarea acestor proprietati?

B F: Da, familia mea, de exemplu, casa mea parinteasca (este in aceasta situatie ￢ n.r.). Dati-mi voie sa formulez atat de accentuat: Eu cred ca acest capitol al retrocedarii proprietatilor este unul dintre capitolele cele mai rusinoase care mai exista in acest domeniu. il citez chiar pe fostul prim-ministru al Romaniei, domnul Ungureanu, care a vorbit despre „20 de ani de batjocura dupa revolutie”. Ei, aceasta batjoicura nu s-a terminat inca. Pot sa va spun ca si casa mea parinteasca este pendinta, asteapta solutionare, intr-un proces de ani de zile si agentia care administreaza aceasta tema nu-mi raspunde la scrisori de ani de zile.

Rep: Va referiti la ANRP?

B F: Exact. Eu, ca persoana, chiar fiind avocat, cu aceste deficiente ale sistemului, nu am reusit pana acum sa redobandesc casa parinteasca in care eu m-am jucat timp de 18 ani. Am fost mic copil cand parintii mei au cladit aceasta casa piatra-pe-piatra, eu am ascuns un soarece mort in acel zid. si azi mai stiu piatra sub care e pusa aceasta ramasita din copilaria mea. Daca trec pe langa casa aceasta, este ceva strain, unde nu am voie sa intru. Este un drept deposedat, cladit cu mainile parintilor mei.

Inca nu am vazut o posibilitate de a revendica aceasta proprietate, pentru ca statul roman a facut imediat dupa revolutie mai multe greseli. Una a fost cea de a vinde bunul altuia. Deci statul roman a stiut ca contractul de mana fortat este lovit de nulitate absoluta, prin care casa a fost luata cu forta parintilor mei. Dar totusi a considerat sa vanda aceasta casa unei persoane romane din Romania, care, probabil de buna credinta, a cumparat aceasta casa pentru un mar si un ou si acum statul roman spune: „Da, recunosc ca am luat casa pe nedrept, dar nu mai pot sa ti-o dau inapoi” si tergiverseaza aceasta problema.

Rep: Dar exista acea lege pentru care Guvernul si-a angajat raspunderea in Parlament, a retrocedarii. Va ajuta in vreun fel, cum vedeti acea lege?

B F: Cu totul insuficienta. O retrocedare care nu are la centru o retrocedare in natura, in integrum, cum de fapt s-a pronuntat si presedintele Romaniei, nu este suficienta. In special o retrocedare care reduce posibilitatea de despagubire la un procentaj minim este mai mult ridicol decat o rezolvare a problemei. Eu vad problemele care se ivesc de exemplu din vanzarile catre persoanele de buna credinta , care de 20 de ani traiesc in proprietatea dobandita de la statul roman care a vandut ceva ce nu-i apartine (prin Legea 112/1995 n.r.). Dar acolo cred ca ar trebui gasite solutii politice pentru a duce la o rezolvare cat mai rapida a acestei probleme. Rusinos este ca revolutia in Romania nu a avut loc in anul 2012, ci in anul 1989, iar de atunci a trecut aproape un sfert de secol si tema este inca nerezolvata.

Rep: Cum ati vedea rezolvarea, ce formula de lege ar trebui?

B F: Restituirea in integrum, cu reguli pentru a elimina situatii de forta si situatii neplacute pentru cei care sunt de buna credinta.

Rep: Iar cei care au cumparat – spuneti – de buna credinta sa primeasca despagubiri de la stat?

B F: Dupa parerea mea, dupa principiile europene de drept, un cumparator de buna credinta nu mai poate fi privat de bunul pe care l-a dovedit de buna credinta. Acolo, cel care si-a pierdut proprietatea prin vanzarea de buna credinta trebuie sa fie despagubit. Dar eu sunt ferm convins ca interpretarea notiunii de „cumparator de buna credinta” trebuie facuta mult mai stringent in Romania. De exemplu, un cumparator care a avut posibilitatea sa cumpere un bun de la care a stiut ca este un bun expropriat – de exemplu o casa de la un etnic german – si care primeste aceasta casa la aproape 5% din valoarea casei nu poate fi de buna credinta.