INTERVIU Prof. dr. Maria Roth: Copiii din lift sunt exemple pozitive. Au spus parintilor ce s-a intamplat si au contribuit astfel in mod esential la prinderea pedofilului

Societatile mai traditionaliste reactioneaza vehement doar la formele grave de abuzuri sexuale, precum pedofilia, dar tolereaza molestarea femeilor, violenta domestica, agresiunile verbale de tip sexual. Astfel se transmite copiilor ideea ca abuzul sexual e tolerat in lumea adultilor si pentru ei devine neclara limita la care trebuie sa se opuna, sa strige dupa ajutor atunci cand un adult le atinge diferite parti ale corpului, spune Prof. dr. Maria Roth, de la Universitatea Babes-Bolyai, Cluj, Departamentul de Asistenta Sociala, intr-un interviu acordat HotNews.ro.

• Cine sunt abuzatorii? De ce multi copii nu dezvaluie abuzul si ce pot face parintii? Cum se poate preveni abuzul sexual asupra copiilor? Ce efecte ar putea avea modificarea art 83 Cod procedura penala care da dreptul suspectului sa asiste la audierile martorilor?

Consiliul Europei estima in 2010 ca aproximativ 1 din 5 copii din Europa sunt victime ale unei forme de violenta sexuala. Exista date specifice pentru Romania?

Maria Roth: Acest procent mare de violente sexuale de 1/5 este rezultatul unor studii pan-europene care recurg la o definitie larga a violentei sexuale, ca orice forma de contact sau interactiune intre un copil si un adult, menita sa conduca la placerea sexuala a adultului. De fapt, agresorul poate fi si o alta persoana sub 18 ani, dar care este semnificativ (de obicei cu 5 ani) mai in varsta decat victima.

Astfel inteleasa, violenta sexuala acopera formele de agresiune sexuala de contact precum violul (genital, oral sau anal), molestarea sexuala, hartuirea sexuala, expunerea la acte pornografice, atingerile de tip sexual nedorite, etc. Procentul de 1/5 a rezultat din studii retrospective, in care adultii au fost intrebati despre violenta sexuala de orice fel suferita in copilarie.

In Romania, evidentele de la Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie/ANPDCA arata foarte putine cazuri de abuz sexual impotriva copiilor aflate in lucru pe ultimii ani. Din totalul de 417 cazuri luate in evidenta de la 1 ianuarie 2017, pana pe 30 iunie 2017, 83 erau baieti si 334 de fete, raportul de gen fiind de 1/4. Dar aceste date sunt doar varful aisbergului, mai exista situatiile de abuz sexual de genul incestului sau alte forme de abuz in care familia copilului nu reuseste sa fereasca copilul de violentele care se exercita impotriva sa si care sunt dovedite de catre forurile de specialitate.

Multe alte cazuri nu sunt insa cunoscute protectiei copiilor, ci doar eventual unui cerc restrans de persoane apropiate sau doar familiei sau sunt dezvaluite de copil numai la varsta adulta.

Cercetarile de prevalenta a fenomenului in populatia generala de copii din Romania indica de fapt procente intre 2-3% (Salvati copiii, BECAN/RO) si 10% (la adolescente, Artemis), in functie de definitia folosita in adunarea datelor (putem cere copiilor sa ne relateze despre experientele lor de abuz sexual de contact, sau sa includem si agresiunile verbale de tip sexual sau atingerile nedorite).

In cercetarile la care am participat si cele care au fost realizate de alte institutii romanesti datele arata ca raspandirea violentelor sexuale printre copiii din Romania este cam la media celor din alte state europene. Aceste cercetari sunt greu de realizat pe un numar suficient de mare de respondenti copii, avand in vedere ca necesita un anume grad de maturitate a copiilor si consimtamantul parintilor, precum si al institutiilor unde se desfasoara adunarea de date (precum scolile si centrele de plasament), conditii restrictive, care afecteaza esantionarea si ca atare acuratetea estimarilor.

Cine sunt abuzatorii? Exista un profil?

Maria Roth: Pedofilii sunt de mai multe tipuri, pot sa mentionez cateva tipuri descrise in literatura de specialitate.

• Pedofilii cu preocupari sexuale excesive, cu un interes constient si chiar obsesiv, pentru copii pe care ii asimileaza cu niste obiecte sexuale.

• Pedofilii imaturi, care in prezenta copiilor puberi se simt din nou adolescenti virili, dar care nu reusesc sa stabileasca relatii intime cu persoanele mature.

• Pedofilii pentru care copiii sunt doar obiecte sexuale care inlocuiesc persoanele cu care doresc de fapt sa intretina relatii sexuale, dar care nu le satisfac nevoile sexuale in modul imaginat de pedofili. In timpul comiterii actelor de agresiune sexuala vad copiii doar ca recipiente ale fanteziilor lor sexuale cu fiinta dorita.

• Pedofilii dependenti emotional, care din diferite motive, precum o copilarie chinuita, trista, se simt deprimati, singuri, lipsiti de dragoste, ratati. Ei cauta confort intr-o relatie calda, speciala, cu un copil, pe care incearca sa il ademeneasca. O relatie incestuoasa de acest tip poate incepe la varste foarte timpurii ale copilului.

• Pedofilii furiosi, care au adesea o istorie cu manifestari violente, inclusiv comiterea unei serii de violuri. Abuzul sexual e comis in momente de furie, negandu-se atractia sexuala fata de copil, violul oral, anal sau genital fiind o forma de pedeapsa aplicata copiilor, suferinta acestora conducand la satisfactia lor sexuala

Cum identificam victimele abuzului sexual asupra copiilor? Ce pot face parintii? De ce multi copii nu dezvaluie abuzul?

Maria Roth: O problema in calea dezvaluirii este cea a dificultatilor de comunicare dintre copii si adulti pe aceasta tema.

Societatile mai traditionaliste, cum cred ca este si cea romaneasca, reactioneaza vehement doar la formele grave de abuzuri sexuale, precum pedofilia, dar tolereaza molestarea femeilor, violenta domestica, agresiunile verbale de tip sexual, consumul de imagini pronografice si alte forme soft. Astfel se transmite copiilor ideea ca abuzul sexual e tolerat in lumea adultilor si pentru ei devine neclara limita la care trebuie sa se opuna, sa strige dupa ajutor atunci cand un adult le atinge diferite parti ale corpului lor.

Din pacate sexualitatea continua sa fie un tabu, ceea ce ridica bariere in calea detectarii si dezvaluirii agresiunilor sexuale suferite. Multi cred ca vorbind despre relatii sexuale, corp, sanatatea reproducerii, educatie sexuala se vor accentua pericolele pentru expunerea imorala a copiilor si pentru bunele moravuri in general. Cei care construiesc aceste mituri despre nocivitatea comunicarii si despre sexualitate contribuie la ridicarea obstacolelor in calea dezvaluirii abuzului sexual de orice fel.

Parintii ar trebui sa stie, sa observe schimbarile de dispozitie ale copiilor si sa poata vorbi cu ei despre orice sentimente, inclusiv despre curiozitatile lor sexuale, despre schimbarile corpului si atingerile suferite de ei in zonele intime. Daca nu stiu sa faca aceste lucruri, atunci sa recurga la ajutorul profesionistilor.

Cand vorbim despre prevenirea abuzului sexual asupra copiilor pe ce trebuie sa ne concentram?

Prevenirea inseamna comunicarea despre sexualitate, nevoi, sentimente, drepturi si abuz sexual.

Maria Roth: Prevenirea inseamna comunicarea pe aceasta tema, adica despre sexualitate, nevoi, sentimente, drepturi si abuz sexual. Iar ce as recomanda este ca parintii sa nu refuze formele organizate de educatie pentru sanatate sexuala. Acestea ii pregatesc pe copii sa foloseasca un limbaj neutru pentru aspectele care tin de sexualitate, care nu e incarcat cu conotatii negative si cu ajutorul caruia copilul poate sa formuleze intrebari privind comportamentul propriu sau al altuia, sa invete care sunt riscurile si cum sa le faca fata.

Ei pot invata ca au dreptul sa refuze atingerea corpului lor de catre oricine, strain sau cunoscut, sau chiar membru de familie, ca pot cere ajutor, ca exista specialisti care au obligatia sa ii asculte si sa ii ajute, ca exista telefonul copilului, cu numar gratuit, ca sentimentele lor sunt importante si au dreptul sa se simta in siguranta.

Cei care se ocupa de prevenirea abuzului sexual trebuie sa stie sa discute cu copii prescolari sau scolari de orice varsta pe aceste teme si pot sa ii informeze pe copii cu mijloace audio vizuale moderne, inclusiv despre riscurile transmise tocmai pe aceste cai.

In ziua de azi prevenirea inseamna de asemenea efort de controlare a pornografiei on-line care promoveaza agresiunea si cu atat mai mult violenta on-line impotriva copilului. In acest domeniu s-au facut in ultimii ani pasi importanti pe plan international, dar si aici aportul populatiei la raportarea unor astfel de site-uri si materiale ar trebui sa creasca.

Prevenirea mai inseamna coduri clare de comportament in toate institutiile unde sunt copii, pentru evitarea situatiilor de violenta impotriva copiilor dar si pentru facilitarea raportarii in cazul in care violenta s-a produs. Evitarea se refera la verificarea istoriei personale la angajare (cazier), dar si la evaluarea sanatatii mintale.

Dupa cate cunosc, nu se folosesc teste care sa poata depista pedofila la persoanele care solicita angajare in institutii de educatie sau de protectie a copiilor sau in politie, ci teste de personalitate care sa evite angajarea unor persoane cu tendinte agresive sau cu tulburari mintale.

Comportamentul pedofil fiind comis adesea de persoane cu o foarte buna capacitate de disimulare, probabiltatea de a prezice adevaratii pedofili si nu pe cei care par sa corespunda acestui profil este destul de mica, iar riscul de a gresi este mare, ceea ce face problematica utilizarea testelor de screening (cu scop preventiv, de a depista dinainte pe cei cu risc de a deveni pedofili). In schimb testele si metode de intervievare se folosesc pentru evaluarea atractiei sexuale fata de copii in cazurile in care trebuie evaluati suspectii.

Care este impactul abuzului sexual asupra copiilor?

Maria Roth: Victimizarea sexuala are clar un impact negativ. Fie ca este insotit de durere fizica sau nu, abuzul sexual este intotdeauna trait ca rusine, ceea ce afecteaza puternic imaginea de sine, putand duce la multe consecinte negative in privinta sanatatii mintale a copiilor: pierderea concentrarii, reducerea capacitatii de invatare si in consecinta a performantelor scolare, pierderea apetitului, tulburari de somn, somatizare, anxietate, depresie, automutilare, izolare, ganduri suicidale, consum de substante si altele. Reactiile sunt diferite in functie de gradul de maturitate si de vulnerabilitate, dar si de tipul de personalitate a copilului.

Copiii din lift sunt exemple pozitive: ei au spus parintilor ce s-a intamplat si au contribuit astfel in mod esential la prinderea pedofilului. Mass media insa au reactionat neprofesionist cand imediat dupa ce au aflat ”vestea” au dat imaginile in care fetele copiilor se puteau distinge. Ulterior s-au dat imagini cu mama copiilor, fara sa se ia in considerare ca identificarea ei va duce la identificarea copiilor, ceea ce va avea ca si consecinta etichetarea lor.

Ce masuri de asistenta, sprijin si protectie a victimelor copii exista inaintea, in timpul si dupa procedurile penale?

Maria Roth: Putem sa raspundem pornind de la legislatie ca lucrurile sunt reglementate, copiii au dreptul sa fie asistati de un manager de caz si pot beneficia de consiliere psihologica, iar parintii de consiliere juridica. Dar de fapt, copiilor ar fi trebuit sa li se asigure confidentialitate, sa nu li se poata dezvalui identitatea, pentru a-i feri de confruntarea cu parerile celorlalti (din care fac parte reporterii, publicul mass media, copiii si cadrele didactice). Cat despre sprijinul psihologic, acesta trebuie sa ia forma psihoterapiei, adesea de lunga durata, concomitent cu asigurarea unui climat de siguranta si confort emotional.

Multi dintre psihologii angajati in serviciile publice nu sunt calificati in psihoterapii pentru copii, iar intalnirile de consiliere nu sunt nici pe departe suficiente in aceste cazuri.

Ce efecte credeti ca ar putea avea modificarea art 83 Cod procedura penala care da dreptul suspectului si inculpatului sa asiste la audierile martorilor? In prezent legea da dreptul avocatului sa asiste la aceste audieri.

Maria Roth: Audierea copilului victima a violentei nu trebuie in nici un caz sa se faca in prezenta agresorului sexual.

Audierea copilului trebuie sa se faca astfel ca el sau ea sa se simta in siguranta si confortabil, aspecte care sunt esentiale pentru pastrarea sanatatii sale mintale si pentru a-i asigura un climat in care sa reuseasca sa vorbeasca despre experientele de abuz pe care le-a trait.

Audierea copilului victima a violentei nu trebuie in nici un caz sa se faca in prezenta agresorului sexual.

Cu acest scop s-au introdus camerele de audiere prietenoase cu copiii, in care o persoana specializata in intervievarea copiilor abuzati sexual desfasoara discutiile cu copilul, iar politistii, managerul de caz, parintele sau celelalte persoane carora legea le da dreptul de a urmari interviul vor face acest lucru din spatele unei oglinzi unidirectionale. Aceste interviuri sunt inregistrate si folosite de-a lungul procesului, fara sa fie nevoie de audierea repetata a copiilor. In Romania sunt foarte putine astfel de camere de evaluare a copiilor. In lipsa acestor camere speciale, judecatorii au responsabilitatea de a-i asculta pe copiii victime in conditii de intimitate si de sprijin emotional, pentru a evita revictimizarea lor.

• Date din BECAN (Balcanic Epidemiologic Study of Child Abuse and Neglect), 2011, Romania. Procentul baietilor care au dezvaluit abuz sexual in general si abuz sexual de contact e mai mare decat al fetelor.