INTERVIU Profesor de la UBB Cluj, după dezastrul de la testele PISA: „Acești copii vor citi instrucțiunile de pe medicamente și nu le vor înțelege”. De ce s-a ajuns aici
Peste jumătate dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul de bază la Matematică, iar la Citire procentul se apropie de 50%, arată rezultatele PISA 2025. Gabriel Bădescu, profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, explică într-un interviu pentru HotNews ce înseamnă aceste rezultate, ce stă în spatele lor și ce ar trebui schimbat în școală.
Dacă vă faceți în septembrie un abonament anual la HotNews Premium, un profesor primește gratuit un abonament pe 12 luni. Abonamentele dascălilor sunt distribuite printr-o organizație de educație care investește în profesori.
Gabriel Bădescu este profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și director al Centrului pentru Studierea Democrației. Licențiat în Matematică și Sociologie, el este autor al volumului „Școala din România din perspectiva datelor PISA”, publicat în 2019, care analizează datele PISA despre România și propune recomandări de politici educaționale.
În interviul pentru publicul HotNews, profesorul vorbește despre cauzele rezultatelor PISA 2025 – de la deficitul de profesori și problemele din mediul rural, până la modul în care sunt evaluați elevii. Bădescu spune că școala românească nu pune accent pe lucruri din viața de zi cu zi și susține că Evaluarea Națională și Bacalaureatul ar trebui regândite.
Gabriel Bădescu este profesor universitar, director al Centrului pentru Studierea Democrației și membru al departamentului de științe politice din Universitatea Babes-Bolyai. FOTO Facebook
„Schimbările care vor produce rezultate și mai proaste în următoarele valuri PISA”
– HotNews: Peste jumătate dintre elevii români sunt sub nivelul de bază la Matematică, iar la Citire ne apropiem de 50%. Ce ne spun, de fapt, aceste rezultate despre școala românească? – Gabriel Bădescu: Rezultatul este și surprinzător, și nesurprinzător în același timp. Este nesurprinzător pentru că știm că finanțarea este foarte modestă, printre cele mai slabe.
Și sunt și alte lucruri foarte supărătoare, cum ar fi faptul că nu mai avem profesori. Avem tot mai puțini la materiile de Științe și Matematică, iar acolo deficitul crește tot mai mult. Avem o proporție tot mai mare de profesori care nu sunt pregătiți pentru materiile lor.
Recent au fost niște schimbări care vor produce rezultate proaste în următoarele valuri PISA: mărirea normei și fragmentarea normelor. Aș include aici și lucruri care nu țin de bani, ci de voință, cum ar fi faptul că inspectoratele sunt politizate.
Aproape toți inspectorii din România sunt numiți de partide, dacă nu chiar toți. De asemenea, o bună parte dintre directori. Ceea ce înseamnă că un director sau un inspector va fi schimbat sau va fi motivat de semnalele primite din partea partidului care îl susține.
Deci, din perspectiva asta, nu este o surpriză că nu vedem rezultate mai bune decât în trecut. Dar, totuși, este o surpriză că sunt mai proaste decât la ediția anterioară, când era chiar perioada COVID și când, în foarte multe țări, a fost o cădere față de perioada de dinainte.
„Noi nu avem politici care să se ocupe de jumătate dintre elevii din România”
– Care sunt, atunci, principalele cauze pentru care România ajunge la aceste rezultate? – Cauzele țin de faptul că avem probleme cunoscute, evidente, și reacții pe partea de politici care sunt nepotrivite și care nu rezolvă problemele reale.
Știm că avem o problemă uriașă cu partea de rural. Și aici amintesc un fapt important: PISA se referă la elevii de 15 ani care sunt la școală. Or, noi avem în rural un abandon absolut uriaș, adică tineri care nu intră în PISA.
Dacă noi am aplica teste PISA tuturor tinerilor de 15 ani, inclusiv celor care au părăsit școala, evident că rezultatele ar fi mult mai proaste. Deci noi nu avem politici care să se ocupe de jumătate dintre elevii din România, adică cei care sunt în rural. Viața lor este grea și performanțele lor sunt mult sub cele ale elevilor din urban.
O parte dintre elevii de 15 ani sunt la liceu și o parte sunt în clasa a VIII-a. Deci fie au dat Evaluarea Națională, fie urmează să dea Evaluarea Națională. Criteriul este vârsta.
„Vor citi instrucțiunile de pe medicamente sau contractul cu banca și nu vor înțelege textul”
– Cât din problemă ține de felul în care învață elevii români? Școala pune încă prea mult accent pe reproducerea unor șabloane și prea puțin pe folosirea cunoștințelor? – Este o problemă și de conținut, nu doar de cantitate a școlii, ci și de faptul că școala valorizează niște lucruri care nu se suprapun bine cu PISA.
Unii profesori, unii oameni spun că nu este nicio problemă: noi învățăm altceva, ce nu este măsurat de PISA. Dar problema este că PISA încearcă să măsoare abilități care sunt utile în viața de zi cu zi și în viața profesională, și nu detalii, cum ar fi cine, în secolul al XIX-lea, a scris un anumit lucru.
Și de aceea termenul acesta de „analfabetism funcțional”, care pentru unii poate suna abstract sau poate nu înseamnă mare lucru, este, de fapt, o etichetă foarte tristă.
Adică vorbim despre persoane care o să citească instrucțiunile de pe medicamente sau contractul cu banca ori cu angajatorul și nu o să înțeleagă textul respectiv. Asta înseamnă: persoane care citesc un text, pot să-l citească cuvânt cu cuvânt, propoziție cu propoziție, dar nu înțeleg bine care este înțelesul lui.
La o ediție PISA din trecut a fost și o întrebare legată de notele de la școală. Și asta a fost interesant, pentru că în România era, cred, cea mai slabă corelație între note și testul PISA. Adică se vedea clar că sistemul nostru educațional pune accent pe altceva decât abilitățile de tip PISA, adică niște abilități larg recunoscute între țări, la care se uită și angajatorii.
Se uită inclusiv investitorii când decid dacă merg într-o țară sau în alta. Între criterii este și măsura în care tinerii de acolo se descurcă, dacă au astfel de abilități, cele măsurate de PISA.
„Aceste persoane sunt mult mai vulnerabile în fața dezinformării”
Deschiderea anului școlar 2026. Foto: Agerpres
– PISA 2025 a evaluat și competențe noi, inclusiv folosirea instrumentelor digitale și o limbă străină. Și aici rezultatele elevilor români sunt slabe. Ce ne arată acest lucru? – Da, nici aici nu este o surpriză. Să știți că au fost alte teste în trecut, care nu țineau de PISA și care arătau același tip de rezultate.
Dar un lucru interesant la PISA este și că măsoară niște abilități de bază care se și suprapun între ele. Adică cineva care la PISA este bun la Matematică tinde să fie bun și la Citire și la Științe.
Cu alte cuvinte, cineva care are performanțe slabe la PISA este de așteptat să o ducă prost cu tot felul de alte abilități, inclusiv unele care nu sunt măsurate în PISA.
De exemplu, în perioada COVID a fost făcut un studiu care arăta că persoanele cu scoruri slabe la PISA sunt mult mai vulnerabile în fața dezinformării și a teoriilor neștiințifice. Nu este o mare surpriză, dar avem date care arată clar acest gen de implicații.
„România este țara în care nu se construiesc biblioteci, ci se închid, iar în schimb se construiesc stadioane”
– România ajunge la cele mai slabe rezultate PISA din ultimii 15 ani. În aceeași perioadă, la Ministerul Educației s-au succedat 21 de miniștri. Ce spune această instabilitate despre felul în care a fost tratată educația? – Faptul că avem atât de mulți miniștri, și nu întotdeauna pregătiți pentru rolul lor, arată că problema vine dinspre partide, dinspre premieri și, de fapt, vine și dinspre cetățeni.
România este țara în care nu se construiesc biblioteci, ci se închid, iar în schimb se construiesc stadioane. Cred că multora li se pare firesc, dar în alte țări este invers. Norvegia, cred, când a aniversat 100 de ani de existență, a făcut-o construind o mare bibliotecă națională, și nu o mare catedrală națională sau un mare stadion.
Deci cred că problema fundamentală este și aceea că cetățenii nu penalizează politicienii care promit lucruri legate de educație și nu le îndeplinesc sau nici măcar nu le promit.
Care este „sursa răului”
– Estonia rămâne unul dintre sistemele europene cu rezultate foarte bune la PISA. Ce face diferit față de România? Putem prelua ceva din modelul estonian sau diferențele sunt mult mai profunde? – Diferențele sunt profunde și avem date istorice care arată că Estonia a fost foarte mult timp undeva sus, iar România a fost undeva foarte jos.
Ceea ce spune că România nu ar putea să devină Estonia peste noapte, orice ar face. Dar ar putea să se apropie de Estonia și ar putea să înceapă să crească, nu să scadă sau să stagneze. Sunt măsuri care pot să schimbe ritmul acesta. Dar măsurile acestea nu au fost luate.
Este foarte clar din faptul că avem deficit de profesori, profesorii sunt insultați, inclusiv de miniștrii Educației, care, zic eu, ar trebui să îi mobilizeze, să îi încurajeze. Este o profesie nu foarte atrăgătoare pentru multă lume.
Dacă mergem acum la facultățile de Matematică, Fizică, Chimie, acolo sunt foarte puțini studenți care se pregătesc pentru aceste domenii. Și, dintre aceștia, extrem de puțini își doresc să devină profesori. Cei mai mulți vor să lucreze în industrie, în firme, în alte domenii.
Deci sursa răului este partea aceasta de profesie care nu este foarte atractivă, care nu este foarte motivantă, și partea aceasta a societății care nu schimbă lucrurile în această privință.
Schimbarea examenelor naționale „ar reordona tot sistemul”
– Dacă ați putea schimba un singur lucru în școala românească pentru ca următoarele rezultate PISA să fie semnificativ mai bune, care ar fi acela? – Un lucru care poate fi schimbat foarte ușor și, de fapt, s-a și discutat despre asta recent ține de Evaluarea Națională și, de asemenea, de Bacalaureat.
Acolo nu ai nevoie de resurse în plus, nu trebuie să ai profesori noi peste noapte, deci este măsura cea mai simplu de luat. Pentru că, dacă filtrele acestea, extrem de importante pentru viața copiilor, ar arăta diferit, asta ar reordona tot sistemul.
De exemplu, l-ar putea face mai echitabil dacă Evaluarea Națională și Bacalaureatul nu s-ar mai baza atât de mult pe industria meditațiilor, care creează inechitate.
Inechitate înseamnă, de fapt… Mulți oameni zic: ce-i povestea asta cu inechitatea, cu ce ne deranjează pe noi că avem inegalitate, contează unde este media. Dar, de fapt, lucrurile sunt legate.
„Nu valorificăm o mare parte din resursa umană potențială din societate. E foarte nedrept pentru copii”
Inechitate înseamnă că o mare parte dintre tinerii români nu au șanse să progreseze educațional. De fapt, lucrul remarcabil la PISA în ultimele ediții a fost nu atât media modestă a României – modestă însemnând că sunt mulți alții și sub noi, dar nu în Europa, în alte țări -, cât faptul că eram cea mai inechitabilă țară din toate datele PISA, la ediția anterioară, din 80 de țări.
N-am citit volumul de acum, nu știu cum suntem, dar probabil tot pe acolo. Asta înseamnă că noi nu ne folosim, nu valorificăm o mare parte din resursa umană potențială din societate, ceea ce este foarte nedrept pentru acești copii și tineri, dar este foarte prost pentru societate în ansamblu.
Examene naționale cu „subiecte care au sens pentru viața oamenilor”
– Când vorbiți despre schimbarea Evaluării Naționale și a Bacalaureatului, vă referiți inclusiv la tipul de subiecte? Ar trebui să semene mai mult cu ceea ce măsoară PISA? – Da. Este foarte ciudat, pentru că sunt două discipline importante și toți elevii știu în școală, în special în clasa a VIII-a, că există două feluri de materii: cele importante și tot restul. Deci, din start, irosim foarte mult din partea de educație.
Apoi este felul în care sunt formulate subiectele.
Este un argument care a fost discutat la noi în spațiul public: că ar trebui să avem subiecte care seamănă mai mult cu cele de tip PISA, adică evaluează abilitatea de a rezolva probleme noi și nu abilitatea elevilor de a-și aminti ceva ce au învățat cândva la școală sau la meditatorii lor privați.
Schimbările în ceea ce privește Evaluarea Națională ar putea să meargă în direcția asta: probe mai cuprinzătoare, conținutul lor să se apropie mai mult de filosofia PISA, adică de subiecte care au sens pentru viața persoanelor și care se apropie și de abilitățile lor, ce nu pot fi amplificate foarte ușor de industria meditațiilor.
Și poate și probele să fie gândite mai puțin traumatic.
Asta este altă discuție. Faptul că cel mai important examen din viața unei persoane este, în momentul acesta, Evaluarea Națională. Or, aici vorbim de tineri și punem o miză uriașă pe umerii lor. Unii probabil eșuează pentru că nu se descurcă în situații de stres.
Dar se pot găsi soluții pentru varianta asta. Și la fel și în privința Bacalaureatului. Deci acolo lucrurile ar putea să fie gândite.
Or, așa cum știm, discuțiile din ultimele săptămâni mergeau în direcția opusă acestor schimbări. Și anume: hai să ne întoarcem în trecut, când liceele pot să aibă o admitere proprie. Or, varianta asta nu rezolvă nimic din problemele pe care le discutăm.
Dimpotrivă, le adâncește. Dă o șansă în plus copiilor din familii prospere ca să ajungă la liceele favorite.
„În PISA nu există întrebarea de unde provine copilul, elevul care răspunde”
– Cât din rezultatele PISA ține de ceea ce se întâmplă efectiv în școală și cât de sărăcie și de mediul din care provin copiii? Cât reușește școala românească să compenseze dezavantajele cu care vin elevii de acasă? – Da, noi știm că există această diferență uriașă între rural și urban. Dar, din păcate, nu o știm din PISA. Pentru că în PISA nu există întrebarea de unde provine copilul, elevul care răspunde. Știm doar unde este școala lui.
Or, din moment ce majoritatea sunt la liceu, aproape toate liceele din România sunt în urban. Dar statul român are opțiunea să pună întrebări proprii în plus.
Și a evitat să pună această întrebare. Deci, la toate edițiile de până acum, această întrebare, care ar fi extrem de utilă pentru politici publice, a fost omisă.
Probabil întrebarea asta, dacă ar fi adăugată, ar arăta cât de mare este diferența de șanse între un copil care s-a născut în rural și un copil care s-a născut în urban.
– Dar ce știm din PISA despre influența familiei asupra rezultatelor elevilor? – Știm că familia prezice foarte mult, în funcție de cât este de prosperă și de cât sunt de educați părinții. Dar nu știm în ce măsură prezice și mediul de rezidență, pentru că întrebarea asta nu este pusă între întrebările de la PISA.
Este esențială. Am semnalat mulți ani Ministerului că lucrul acesta ar putea să fie îndreptat. Nu s-a întâmplat nimic. Bănuiesc că se tem să apară rezultatul acesta și ar arăta și mai mult că ruralul, adică jumătate din populația României, este ignorat de politicile educaționale.
Aș spune și întrebarea care a fost în trecut și care acum nu mai este pusă peste tot, și anume: care este media elevului? Ca să vedem în ce măsură școala, cu notele de acum, trimite semnalele potrivite către elevi. Într-o direcție PISA sau într-o direcție complet diferită, un specific național neproductiv.