INTERVIU. Reacție la cald: „Nu există decât un scenariu în care acest guvern poate să treacă” 

Potrivit politologului, care conduce Centrul de Cooperare Internațională de la UBB, PSD ar avea de câștigat pe termen lung dacă ar vota guvernul Mureșan. „Dacă ar face-o, calculul politic al PSD ar fi unul, cred, politic corect, și anume acela că e bine să pară că PSD nu prelungește în mod artificial o criză guvernamentală, că e bine să fie PSD în opoziție și să poată, din statutul de partid de opoziție, critica guvernul, și nu doar AUR să facă acest lucru. Iar faptul că vom avea o perioadă dificilă în continuare, chiar mai dificilă, poate, decât cea de până acum, va avantaja în mod mecanic partidele de opoziție care știu să facă opoziție într-o manieră convingătoare”, afirmă Mișcoiu. Însă scenariul care se conturează este altul.

HotNews: Premierul desemnat Siegfried Mureșan și-a prezentat echipa de miniștri pe care o propune și programul de guvernare. Cu ce imagine ați rămas din conferința de presă?
Sergiu Mișcoiu: Dumnealui a prezentat cu multă convingere, cu un aer decis, și cred că poate o bună parte dintre cei care au urmărit conferința s-au gândit că e mare păcat că nu există, de fapt, o majoritate pentru ca un program, nu neapărat cu acest conținut, dar prezentat într-o manieră atât de decisă, să poată fi operaționalizat. Cumva, e un contrast între cât de elaborat este programul, cât de mult s-a muncit la el, și cât de mici sunt șansele să treacă guvernul prin Parlament cu acest program. Și pare că și conferința de presă a fost menită să arate, de fapt, ce ratăm prin faptul că acest guvern probabil nu va trece, mai degrabă decât ce am avea de câștigat dacă ar trece.

– Cum ați defini programul de guvernare?
– Aș zice că programul este foarte detaliat față de alte programe pe care le-am văzut, mai ales în ultimii ani, și are o coerență mai ridicată decât alte programe. Măsurile se completează de la un domeniu la celălalt și răspund unei logici care este, într-adevăr, una neoliberală, de reorganizare a instituțiilor statului și a statului în ansamblul său, dar care are meritul de a avea un grad ridicat de coerență și consistență.

„Nu există decât un scenariu în care acest guvern poate să treacă”

– Să vorbim acum despre șanse. Premierul desemnat a spus că are în acest moment 170 de voturi, mult mai puține decât este necesar. La modul cel mai realist, care ar fi scenariile în care  acest guvern ar putea să treacă?
– Cred că nu există decât un scenariu în care acest guvern poate să treacă: negocierea cu Partidul Social Democrat și o schimbare de ultimă oră,  care ar fi surprinzătoare acum, a deciziei Partidului Social Democrat, de a da un vot de încredere acestui guvern. Dacă ar face-o, calculul politic al PSD ar fi unul, cred, politic corect, și anume acela că e bine să pară că PSD nu prelungește în mod artificial o criză guvernamentală, că e bine să fie PSD în opoziție și să poată, din statutul de partid de opoziție, critica guvernul, și nu doar AUR  să facă acest lucru. Iar faptul că vom avea o perioadă dificilă în continuare, chiar mai dificilă, poate, decât cea de până acum, va avantaja în mod mecanic partidele de opoziție care știu să facă opoziție într-o manieră convingătoare.

Deci cred că acesta ar fi singurul calcul prin care, cu votul parlamentarilor PSD, acest guvern ar fi învestit, iar PSD ar trece în opoziție. Probabilitatea unui asemenea scenariu este însă una mică, pentru că, am văzut, atitudinea din interiorul PSD nu permite o gândire strategică cu o bătaie atât de lungă.

Cum mențin Grindeanu și Bolojan flacăra războiului între partide

– Putem vorbi despre o chestiune de orgoliu, a lui Sorin Grindeanu și Ilie Bolojan. care a creat această situație  ireconciliabilă?
– Eu cred că este mai degrabă o chestiune de menținere a controlului asupra partidelor respective, PNL și PSD. Teama principală a ambilor lideri este că a ceda în fața presiunilor care vin din partea adversă poate însemna, în interiorul partidului, o capitulare, iar acest lucru ar putea să ducă la debarcarea de la conducerea partidului respectiv.

Temându-se mai mult pentru ceea ce va fi în continuare cariera lor politică de lideri la vârful partidelor respective, și domnul Bolojan, și domnul Grindeanu consideră că este mai prudent să meargă pe o linie conflictuală între ei, menținând în felul acesta o stare de veghe în interiorul partidelor, menținând, deci, această flacără a războiului între partide și convingându-i pe membrii partidelor că ei sunt, de fapt, lideri autentici, care vor apăra până la capăt interesele, ideile colective ale membrilor lor.

– Ca analist politic, privind retrospectiv, cum s-a ajuns aici?
– Nu cred că sunt multe exemple din trecut care să ne ducă într-un alt fel de scenariu. Practic, în felul acesta au activat o bună parte dintre liderii politici. Avem, poate, exemple rare când, la finalul carierei, la senectute, ne gândim poate la Ion Iliescu aici, au schimbat direcția, au făcut altceva decât făcuseră anterior, poate renunțând în favoarea altora. Dar, în principiu, asta se face în politica românească din anii ’90, și nu e singurul spațiu politic în care se întâmplă în felul acesta.

Desigur, avem această impresie a orgoliului politic supradimensionat, dar eu cred că ține mai mult de un fapt mai simplu, și anume dorința de a păstra controlul asupra organizației pe care o conduci, cu toate avantajele și cu toate interesele care vin de aici. Da, interesul colectiv al națiunii pierde, din păcate, sacrificat pe altarul carierelor politice ale acestor oameni. Dar nu ar fi prima dată; ar fi cumva ciudat să se întâmple, de fapt, altfel.

De unde ar putea veni ieșirea din criză, dacă guvernul Mureșan va pica

– De cine ar putea depinde deblocarea situației? Dacă ar fi să identificați o soluție, de unde ați vedea-o venind?
– Eu cred că Partidul Socia Democrat e pe cale să rateze această viziune mai strategică și mai inteligentă, care l-ar determina să voteze învestitura unui guvern și apoi să se recreeze în opoziție. Dar cred că există, de partea cealaltă, suficiente minți mai luminate care ar permite să se realizeze varianta opusă, în cazul în care eșuează guvernul Siegfried Mureșan și va veni un alt guvern, condus de domnul Grindeanu sau de altcineva dinspre zona PSD, care cere învestitura.

Cred că mai degrabă PNL și USR ar putea să găsească, în această zonă strategică, resurse intelectuale mai bogate pentru a înțelege că scenariul invers ar fi, desigur, avantajos pentru ele din punct de vedere politic, pe termen ceva mai lung. Gestul, nu de susținere a PSD, ci de a vota învestirea unui guvern PSD, pentru a nu duce țara într-o situație disperată, ar permite o relansare politică a acestor partide într-o opoziție mult mai consistentă decât cea de până acum, cu toată retorica anti-PSD pe care o pot desfășura în continuare, departe de a fi acuzate că blochează cu orice preț guvernarea țării.

Cred că mai degrabă la PNL și USR ar putea exista această gândire strategică, cu calcul la rece și pe termen mai lung, decât la PSD, unde și tentațiile de colaborare cu AUR sunt tot mai dese și unde interesul public, colectiv și pe termen lung pare să fie și mai puțin important decât în partea cealaltă.

Există probabilitatea unei situații disperate pentru România

– Ați vorbit despre o situație disperată. Cum ar arăta o situație disperată pentru România și care este probabilitatea să ajungem acolo?
– Probabilitatea există. Este din ce în ce mai mare, cu cât nu există un dialog real, o idee de compromis, sub o formă sau alta, între aceste partide. Situația disperată arată în felul următor: vom avea în continuare acest guvern cu puteri limitate și cu o legitimitate din ce în ce mai mică. Lipsa de consistență politică, lipsa de putere în decizie va fi taxată de agențiile de rating și vom fi declasați. Capacitatea de a face rectificarea bugetară necesară pentru funcționarea la nivelul de bază a unor servicii publice esențiale va fi zero și, deci, vom avea o bătălie surdă în Parlament, încercând să facem rectificări fără un guvern cu puteri depline și cu dezbateri parlamentare extrem de puțin fertile, la rândul lor, unde se va vota tot mai mult pe aliniamentul PSD–AUR, iar bugetul va arăta destul de puțin apetisant pentru partenerii noștri internaționali.

Și toate acestea vor fi însoțite de continuarea procesului de degradare a climatului socioeconomic și politico-cultural din țară. În zona socioeconomică, avem deja o încredere tot mai slabă a investitorilor în România, bursele sunt pe o pantă descendentă de câteva săptămâni, iar nemulțumirile sociale au fuzionat cu nemulțumiri societale: neîncrederea în sistemul instituțional, coroborată cu degradarea condițiilor de viață și cu un fel de criză în interiorul societății.

Vidul de putere generează o absență de referințe în societatea noastră, și asta e din ce în ce mai evident la mai multe niveluri, unde decidenții de la nivelul respectiv nu-și mai asumă nimic, fiindcă nu știu în ce direcție o vor lua lucrurile. În mod cronic, o asemenea situație este generatoare de blocaje și, din păcate, este posibil să ajungem la așa ceva către finalul acestui an, dacă nu vom avea până atunci o echipă guvernamentală cu puteri depline și cu o direcție stabilă, agreată internațional.

Alegerile anticipate ar duce la crearea unui blocaj mai grav

– Cât de aproape vi se pare scenariul alegerilor anticipate? Siegfried Mureșan a avertizat de mai multe ori că, dacă guvernul nu va trece, Nicușor Dan va putea să convoace în orice moment alegeri anticipate.
– Da, știm că are capacitatea de a face acest lucru. Însă alegerile anticipate, cum arată acum toate cercetările, vor da un AUR de două ori mai puternic decât cel care este acum în Parlament. Nu vor rezolva nimic în raporturile de forță dintre PSD, PNL și USR. Vor fi mici ajustări, dar nimic spectaculos. Și, cu un AUR care va avea de două ori mai multe mandate decât în legislatura anterioară, vom avea și posibilitatea tot mai mare ca președintele să fie suspendat de către Parlament și, posibil, chiar probabil, cum arată lucrurile acum, demis prin referendum popular. Deci alegerile anticipate ar duce nu la deblocarea situației, ci la crearea unui blocaj și mai grav și chiar la o derivă totală a sistemului de conducere al României.

Așa că, față de situația alegerilor anticipate, cred că este în continuare preferabilă existența unui guvern care nu are capacitatea totală de a decide, dar ale cărui decizii sunt măcar încă compatibile cu direcția noastră euroatlantică și în favoarea democrației liberale.

Unde a greșit Nicușor Dan

– Unde credeți că a greșit președintele Nicușor Dan în toată această situație?
 – Cred că trebuia să fie mult mai asertiv în momentul în care Partidul Social-Democrat a decis să voteze împotriva guvernului din care făcea parte, punând în gardă PSD că vom ajunge într-o situație extrem de dificilă,  nu partidele însele, neapărat, ci țara în ansamblu. O atitudine mult mai decisă atunci ar fi fost poate de natură să-i disuadeze pe cei de la PSD să meargă pe o asemenea linie, pentru că și acolo, în ciuda intereselor care există, există și teama de autoritate, teama de viitor și, desigur, atunci când ești total singur, calculezi încă o dată acțiunile.

Iar președintele nu a făcut asta la acel moment. iar după a să aibă un comportament cumva în litera Constituției, poate mai mult decât în spiritul acesteia, neimprimând o direcție clară, alta decât aceea de a nu colabora cu AUR, de a evita o majoritate parlamentară din care să facă ei parte. Această condiție nu a fost, până la urmă, suficientă. Nu a reușit să găsească acele metode prin care partidele să se poată concilia și probabil că lipsa de fermitate inițială a generat un fel de dependență de cale în comportamentul ulterior al actorilor politici, care nu l-au mai văzut pe președinte ca fiind o autoritate care să-i pună la respect politic, ca să zic așa. Și asta a generat acest efect, care cu greu poate să fie remediat în fazele ulterioare.

– Ultima întrebare: cine câștigă din tot ce se întâmplă acum?
– Un singur câștigător, pe care îl validează toate cercetările și discuțiile libere pe care le putem avea cu cetățenii: aici vorbim de AUR, care contestă întregul sistem și capitalizează cu fiecare greșeală, cu fiecare întârziere, cu fiecare conflict, mai mult sau mai puțin artificial, din interiorul arcului – al fostului arc – guvernamental. Chiar delegitimarea instituțiilor, degradarea încrederii în autoritate aduc un plus de nemulțumire socială și chiar de adeziune la un discurs de reformă radicală, pe zona aceasta populist-naționalistă.