Alin Ene: Încerc sa fiu cât mai succint, fără a pierde din vedere ceva esențial. Se va stabili o normă de dosare noi ce pot fi preluate de o instanță într-o zi.
Norma se va determina prin raportare la încărcătura de dosare noi/judecător înregistrată anual în statele europene.
Odată stabilit câte dosare poate primi un judecător într-un an, se determină câte poate primi într-o zi, iar apoi acea normă se înmulțește cu câți judecători sunt în activitate la Judecătoria X pentru a stabili câte dosare poate primi judecătoria într-o zi.
Dacă într-o zi se înregistrează mai multe dosare decât poate prelua instanța, acestea nu vor mai fi repartizate aleatoriu peste limita fizică a judecătorilor, ci vor fi înscrise într-un registru special și vor fi repartizate în ordine strict cronologică, imediat ce există capacitate disponibilă.
Pentru a înțelege procedura, putem face o paralelă cu cabinetele medicale.
Comparația cu medicii
Dacă o consultație e evaluată la 30 de minute, înseamnă că un medic poate consulta într-o zi de 8 ore de lucru maxim 16 pacienți.
Acesta nu ar putea sa consulte într-o zi 100 de pacienți fără a reduce drastic timpul consultației și fără a face rabat de la calitatea actului medical. Dacă azi sună să se programeze pentru mâine 18 pacienți, vor fi programați primii 16, iar ultimii doi vor rămâne în așteptare pentru a fi programați pentru poimâine.
Acesta este și scopul procedurii. Judecătorii trebuie sa poată acorda fiecărui dosar atenția cuvenită, în acord cu importanța pe care o acordă justițiabilii propriilor cauze.
Reproșul justificat al oamenilor
Nu o dată am primit reproșul că în vreme ce judecătorii tratează anumite cauze ca minore, neimportante și repetitive, pentru cetățean orice dosar este cel mai important, pentru că este al lui. Iar reproșul este unul legitim.
De aceea este esențial ca fiecare dosar să poată primi timpul și atenția pe care le merită. Pentru că justiția nu trebuie înfăptuită pentru statistici, ci pentru oameni.
Iar câtă vreme timpul curge la fel pentru toți și judecătorii nu pot lucra 30 de ore pe zi, singura soluție este să ne asigurăm că volumul de dosare cu care este învestit ține cont de timpul fizic necesar pentru a putea sa le studieze temeinic.
Cele trei tipuri de dosare
-Care va fi norma de dosare a unui judecător și cum vor fi prioritizate? Care dosare nu vor aștepta la rând?
–Potrivit datelor din ultimul raport CEPEJ, volumul dosarelor nou înregistrate în România în materie civilă și comercială este de patru ori mai mare decât media europeană. Scopul final al procedurii este ca acest volum din România să se încadreze în media țărilor europene. Deocamdată am stabilit o scădere graduală a volumului național, plecând de la dublul normei europene începând cu 15 septembrie și scăzând ulterior pentru a ajunge în respectiva normă.
Vor exista trei categorii de obiecte:
- obiecte obișnuite, care se repartizează doar în norma stabilita, iar ce depășește norma zilnică rămâne în așteptare pentru zilele următoare;
- obiecte prioritare, a căror natură impune o urgență deosebită, care se repartizează de îndată, chiar dacă este depășită norma zilnică, însă în acest caz vor conduce la scăderea corespunzătoare a normei aferente zilelor următoare (exemplu: ordinele de protecție);
- dosare excluse de la procedură, care se repartizează de îndată, fără a fi calculate în norma zilnică (exemplu: încuviințările de executare silită).
Listele cu aceste categorii de obiecte vor fi făcute publice.
Ulterior, repartizarea între judecătorii instanței se va face ca și în prezent, prin repartizarea aleatorie din sistemul ECRIS.
-Va avea posibilitatea justițiabilul să conteste procedura de prioritizare a dosarului?
–Da, există în cadrul procedurii un mecanism de contestare a neprioritizării.
Despre întârzieri. Cazul celor 10.000 de dosare de la Urziceni
-Sunt avocați, dar și foști magistrați care spun că impactul asupra dosarelor civile, în special, ar putea fi devastator, pentru că asta va duce la o prelungire și mai mare a termenelor, care și așa sunt lungi în multe situații. „Justiția târzie nu mai e justiție” spune CEDO. Cum vă veți asigura că nu se va întâmpla asta?
–În realitate, întârzieri există și în prezent și au făcut și acestea obiectul nemulțumirilor în spațiul public (termene îndelungate, amânări succesive de pronunțare).
În teorie, acele întârzieri post-repartizare se transfera în perioada dinaintea repartizării. Cu alte cuvinte, temporizarea repartizării aleatorii va oferi răgaz judecătorilor pentru a acorda atenția dosarelor care îi sunt în cele din urmă repartizate, astfel încât odată repartizat dosarul, ne așteptăm să scadă durata de soluționare a acestuia, nemaiexistând premisele unor termene ori amânări de pronunțare foarte îndelungate.
Cu alte cuvinte, ar trebui sa dispară întârzierile actuale constând în termene îndelungate și amânări de pronunțare succesive proporțional cu creșterea întârzierilor în repartizarea aleatorie, astfel că, în condițiile menținerii volumului actual de munca, nu mă aștept la prelungirea duratei de soluționare a cauzelor, fiind practic un joc cu suma nula.
Însă acest efect se va vedea pe măsură ce sunt soluționate actualele stocuri foarte mari de dosare ce au fost deja repartizate judecătorilor.
Și mă gândesc aici, de exemplu, la Judecătoria Urziceni, unde 2 judecători rămași cu 10.000 de dosare nu vor putea acorda termene foarte scurte în dosarele înregistrate după 15 septembrie, până când nu reușesc să soluționeze o bună parte din cele 10.000.
-Justiția este un serviciu public, menit să asigure protejarea drepturilor cetățenilor și soluționarea conflictelor în mod imparțial și egal pentru toți. Ați luat în calcul riscul de a fi deschise procese la CEDO de către unii cetățeni care ar considera că prin amânarea soluționării problemelor lor le sunt încălcate drepturi?
–După cum am spus, nu mă aștept neapărat la creșterea duratei de soluționare a cauzelor, în lipsa creșterii volumui de activitate, ba chiar dimpotrivă.
„Scopul ultim al procedurii”
-Justițiabilii se întreabă dacă prin această procedură de transparentizare termenele de judecată vor fi mai scurte și dacă procesele vor dura mai puțin. Ce le răspundeți?
-Acesta este scopul final al procedurii. Când vom ajunge ca un judecător sa aibă un volum de muncă rezonabil, acesta va putea să soluționeze cauzele într-un termen mult mai rapid și păstrând un standard de calitate foarte înalt.
În prezent, termenele de judecată îndelungate sunt justificate de cele mai multe ori de volumul foarte mare de dosare care sunt repartizate simultan unui complet de judecată.
Odată dispărută aceasta problema, rezultatele nu vor întârzia să apară.
Au existat simulări
-Au fost făcute simulări privind implementarea acestui mecanism? Care vor fi timpii de așteptare, spre exemplu, în instanțele cunoscute ca fiind cele mai aglomerate, cum sunt cele din București, spre exemplu?
–Am efectuat astfel de simulări. Inițial timpii de așteptare nu sunt foarte mari, la unele instanțe poate chiar nu vor exista, însă aceștia cresc exponențial pe măsura trecerii timpului, dacă nu se iau măsuri pentru degrevarea instanțelor. De exemplu, dacă norma unei instanțe este de 50 de dosare pe zi, iar luni se înregistrează 52, ultimele 2 vor rămâne în așteptare și vor fi repartizate cu prioritate marți. Dacă și marți se înregistrează tot 52, ultimele 4 vor rămâne în așteptare și vor fi repartizate cu prioritate miercuri. Dacă ritmul continua, în 25 de zile vor exista 50 de dosare în așteptare, astfel că niciunul din dosarele înregistrate în a 26-a zi nu va putea fi repartizat în aceeași zi.
Dialogul judecători – avocați
-În ultimele luni, ați avut mai multe întâlniri cu Uniunea Națională a Barourilor din România pe această temă. UNBR sublinia recent că măsurile de organizare a instanțelor nu trebuie să afecteze celeritatea procesului sau să îngrădească accesul cetățenilor la justiție și a subliniat că aglomerarea instanțelor se rezolvă prin justiție preventivă (mediere, consultanță timpurie) și digitalizare. Cum comentați?
–Am apreciat dialogul cu UNBR și pozițiile exprimate inclusiv pe această temă. Acesta este și dezideratul nostru, însă pentru a putea sa menținem o calitate înaltă a actului de justiție într-un termen scurt sunt absolut necesare modificări legislative care să conducă la degrevarea instanțelor de judecată și, din păcate, în acest domeniu, CSM nu are nicio atribuție.
De altfel, una dintre propunerile agreate la aceste întâlniri a fost chiar preluarea de către corpul avocaților a anumitor tipuri de cauze, urmând ca soluțiile stabilite de aceștia să poată fi atacate în instanță, pentru respectarea dreptului de acces la Justiție.
-Poate fi eficientizată activitatea judecătorească fără degrevare?
–Categoric nu. Procedura pe care noi am adoptat-o este doar un prim pas.
Pentru a-și atinge scopul, este necesar ca aceasta să fie dublată de măsuri pentru degrevarea instanțelor.
Principala vulnerabilitate a sistemului de justiție la acest moment este numărul enorm de dosare nou înregistrate anual raportat la resursa umană din sistem. Așadar, pentru rezolvare, soluțiile sunt evidente: fie creștem numărul de judecători și personal auxiliar, fie scădem numărul de dosare.
Cea mai eficienta ar fi, însă, o combinare a celor două masuri. Această întrucât pe de o parte nu poți dubla numărul de judecători din România, care oricum este la nivelul mediei europene și, pe de alta parte, în prezent rolul instanțelor de judecată este încărcat inutil cu multe cauze care nu ar trebui sa ajungă pe masa unui judecător.
De altfel, CSM a formulat încă de la începutul anului o prima serie de propuneri de modificări normative pentru degrevare și le-a înaintat către guvern. Acestea au fost însă la fel de ignorate precum memorandumul pentru ocuparea posturilor vacante din sistem.
-Ce le răspundeți celor care critică mecanismul adoptat de CSM și spun că va fi „dezastru” sau că „justiția va muri”?
-Sper să nu ajungem acolo. După cum am spus, efectele nu se vor resimți de îndată, ci progresiv. Ceea ce oferă executivului și legislativului timpul necesar pentru a interveni în vederea degrevării instanțelor, astfel încât prezenta procedura să nu producă niciun fel de întârziere.
Vom vedea dacă va exista voință politică pentru aceasta și în ce măsură cele două puteri în stat sunt preocupate de a servi interesul cetățenilor sau nu.
Cert este ca toată această povară a volumului imens de dosare nu poate fi suportată la nesfârșit de judecătorii și personalul auxiliar din sistem, astfel cum a fost până acum.
Odată cu implementarea procedurii, se vor vedea probabil și din afară eforturile pe care sistemul le-a făcut până în prezent.
Dar, așa cum am spus, nu poți cere unui om sa alerge câte un maraton în fiecare zi. Va reuși o perioada, însă în cele din urmă va ceda. Asta se întâmplă azi cu sistemul de justiție.
Cifrele de volum din justiția din România
În România sunt în activitate aproximativ 4.500 de judecători, cu peste 850 mai puțin decât prevăd schemele de personal, spune CSM.
România este țara europeană care a înregistrat anul trecut cel mai mare număr de dosare noi in instanțe. Judecătorii români au avut de soluționat 3,6 milioane de dosare, conform raportărilor CSM, iar dintre aceste 1,6 milioane au fost cauze noi. Media dosarelor nou-intrate a fost de 8,42 la 100 de locuitori, faţă 2,20 cât a fost cea europeană.
Conform metodologiei Comisiei Europeană pentru Eficiența Justiției (CEPEJ), media europeană a dosarelor nou-intrate se calculează la 100 de locuitori, medie care include toate materiile şi toate gradele de jurisdicţie, iar media europeană a numărului de judecători se calculează la 100.000 de locuitori.
