„Intotdeauna ma voi comporta asa” (de Cristian Ghinea)

Nici ca se putea o concluzie mai proasta la scandalul telefonului. Dar Tariceanu este oarecum defazat fata de Romania care l-a votat.

Calin Popescu-Tariceanu pare sincer uimit: ce-o avea lumea cu el, doar a dat un simplu telefon. Si, in definitiv, ce mare scofala, doar asta se intimpla dintotdeauna in Romania, nu?

Sint si destule voci care spun: „Hai, dom’le, pe Tariceanu l-am gasit, la cit s-au bagat pesedistii peste Justitie!!”. Dar e gresit sa ne comparam mereu cu pesedistii, in ideea ca „daca erau aia la putere, vedeam noi…”. Pe logica asta si Iliescu era mai bun decit Ceausescu, asa ca pentru ce agitatia din Piata Universitatii in 1990.

Tariceanu e incapabil sa inteleaga noua situatie: Romania se schimba, dezbaterea libera ridica standardele de comportament pentru demnitari, publicul devine mai pretentios, mai ales publicul care l-a votat si caruia i-a promis ca Romania pesedista à la Nastase nu se va mai repeta.

Pina si pesedistii au simtit in ceafa aceasta rasuflare a Romaniei care se schimba si si-au resapat, partial, conducerea.

Singurul progres a fost trecerea de la semetul „ce nu e interzis de lege e permis” la o dilema: adica, eu sint prim-ministru, prietenul meu este abuzat de Parchet si eu sa stau cu miinile incrucisate?! Ei bine, raspunsul trebuie sa fie: DA, nu ai ce face! Daca ar fi fost vorba de mine, simplu cetatean cu prieten anchetat, nu aveam ce face. De ce ar avea premierul acest privilegiu?

Saracul Tariceanu pare a nu intelege ca tocmai asta s-a intimplat in Romania dupa anul trecut: politicienii au pierdut o gramada de privilegii, printre care si pe acela de a da telefoane. Acest scandal a reafirmat noua realitate.

Desi mai e nevoie de ceva clarificari, cea mai importanta fiind urmatoarea: ce au vorbit presedintele si premierul timp de cinci ore despre un caz de la procuratura? Un „bai, Caline, vezi-ti de treaba ta!” dureaza zece secunde.

Politicienii vor trebui sa supravietuiasca in noile conditii. Altfel spus, sa traiasca viata unui cetatean obisnuit, fara acces la telefonul rosu. Daca asta ii enerveaza, nu au decit sa schimbe sistemul ca intreg, nu doar sa-l scuture pentru prietenii lor.

Tariceanu pare a nu intelege ca publicul sau i-a luat-o inainte. In Parlament era oarecum dezorientat. Nu a spus exact ce era mai important: imi pare rau, nu m-am putut abtine, nu m-am prins ca situatia s-a schimbat. Ba chiar a zis: „Intotdeauna ma voi comporta asa cum m-am comportat”. Daca ramine la ideea asta cu „intotdeauna”, s-ar putea ca electoratul sa il trimita pe el in Congo.

Dar, omeneste vorbind, aproape ca il inteleg: cind te antrenezi indelung sa ajungi sef, e suparator sa primesti scaunul fara anumite beneficii traditionale. Stiu ca e greu, dar este ca la alcoolici: primul pas este sa recunosti ca ai o problema. Si-a facut curaj sa mearga in Parlament, dar a refuzat sa faca acest prim pas. Poate mai incearca.