Între semaforul administrativ și timpul pacientului

Una dintre cele mai sensibile teme pentru pacientii români a fost readusă recent în prim-plan: ritmul în care tratamentele noi ajung să fie compensate la noi. În timp ce se vorbește despre nevoia unei reforme a mecanismelor de preț și rambursare și despre medicamente inovatoare care „stau la semafor”, o nouă actualizare amplă a listei nu pare aproape de a se concretiza. Pentru pacienți, însă, timpul administrativ nu se măsoară în calendare de lucru sau analize comparative, ci în șanse pierdute, boală care avansează și decalaje tot mai greu de recuperat față de restul Europei.

Într-un sistem de sănătate centrat pe pacient, o persoană diagnosticată cu o boală gravă are acces la cel mai bun tratament disponibil suficient de repede încât acesta să ofere rezultatul optim. În Cehia, o țară din aceeași regiune cu noi și cu provocări economice similare, acest lucru se întâmplă în aproximativ 685 de zile de la aprobarea europeană a medicamentului¹. Media europeană este de un an și jumătate¹. În România, un pacient așteaptă peste trei ani¹, nu pentru că tratamentul nu există sau nu a fost evaluat de autoritățile competente, ci pentru că procesul administrativ de compensare este lung și impredictibil.

Ce înseamnă trei ani pentru un pacient cu o boală gravă? O boală care avansează, apariția complicaților, opțiuni terapeutice care se reduc și, în multe cazuri, ani de viață pierduți. Nu din cauza lipsei de soluții medicale, ci din cauza unui blocaj administrativ.

Raportul Patients W.A.I.T. 2025, realizat de IQVIA pentru EFPIA¹, pune cifre pe ceea ce pacienții și medicii simt de ani de zile: România este ultima țară din Uniunea Europeană la accesul la medicamente inovatoare, iar pacienții români au acces la mai puțin de 1 din 5 tratamente aprobate la nivel european¹. Amânarea compensării nu generează economii, ci mută costurile către stadii avansate ale bolii, către urgențe, către mortalitate evitabilă.

Iar problema este una structurală: România investește din fonduri publice aproximativ 4% din PIB în sănătate – sub media regională a țărilor din Europa Centrală și de Est și mult sub media țărilor din Vestul Europei^². Acest lucru se reflectă și în finanțarea medicamentelor. Cheltuiala publică netă pentru medicamente este printre cele mai mici în comparație cu celelalte state europene – doar 138 de euro pe cap de locuitor, cu aproape 40% sub media Europei Centrale și de Est (220 euro)². Datele confirmă că medicamentele continuă să nu fie o prioritate în finanțarea publică, în ciuda percepției că beneficiază deja de resursele necesare.

Nici la nivelul cheltuielilor totale pentru sănătate (publice și private) România nu depășește 5,7% din PIB³, un nivel care continuă să fie printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Plățile din buzunarul pacientului reprezintă aproximativ 23% din cheltuielile totale de sănătate², iar contribuția industriei farmaceutice inovatoare prin mecanisme de tip clawback acoperă aproximativ un sfert din cheltuiala publică netă pentru medicamente². Bugetul public pentru medicamente rămâne insuficient, iar finanțarea accesului la inovație aproape deloc predictibilă.

Când tratamentul nu ajunge la timp, costul nu dispare, ci se mută către spital, care concentrează deja aproximativ 42% din cheltuielile totale de sănătate⁴, exact zona cea mai costisitoare a sistemului. Rezultatele reflectă această presiune: spre exemplu, România se află printre țările cu cele mai slabe performanțe la mortalitatea la 30 de zile după infarct miocardic acut și înregistrează 228 de internări evitabile pentru diabet la 100.000 de adulți⁴, printre cele mai ridicate niveluri din comparația internațională. Iar această presiune va crește: numărul spitalizărilor asociate insuficienței cardiace este proiectat să ajungă de la 42.100 în 2026 la 57.200 în 2035².

La toate acestea se adaugă o realitate demografică pe care nu o putem ignora: până în 2050, populația de vârstă activă din România este proiectată să scadă cu 23%, cu un impact estimat de aproximativ 1,9 miliarde euro pe an asupra veniturilor fiscale⁵. Sănătatea nu mai poate fi tratată doar ca o cheltuială curentă, ci este parte a unei ecuații mai largi de productivitate, participare la muncă și sustenabilitate fiscală.

Actualizarea listei de medicamente compensate de la începutul anului 2026 a fost un semnal pozitiv care arată că progresul este posibil. Dar pentru a închide un decalaj acumulat în ani de zile, acest ritm trebuie menținut și accelerat, altfel, distanța față de media europeană va continua să crească.

Soluțiile pentru reducerea acestui decalaj există și pot fi puse în aplicare în linie cu prevederile legislative actuale, începând cu deblocarea terapiilor care au finalizat evaluarea și sunt eligibile pentru compensare. Modernizarea cadrului de evaluare, compensare și stabilire a prețurilor este necesară și o susținem, însă acest proces trebuie să avanseze în paralel cu actualizarea Listei curente de medicamente, nu în locul ei. Pe termen mediu, România are nevoie de o abordare proactivă a finanțării publice pentru inovație, care să includă analiza tratamentelor ce vor intra pe piață în următorii 2-3 ani, monitorizare transparentă a termenelor de acces și integrarea sănătății în agenda de competitivitate și sustenabilitate fiscală.

Fiecare euro investit în medicamente inovatoare generează aproximativ 8 euro în beneficii economice și sociale în România⁶, prin spitalizări evitate, complicații prevenite, pacienți care rămân activi. Accesul la inovație nu este un cost, ci o decizie pentru prezentul și viitorul sistemului de sănătate. Fără măsuri concrete, costul acestui decalaj va continua să fie plătit de pacienți, de sistem și de economie. 

Referințe:

¹ IQVIA, EFPIA Patients W.A.I.T. Indicator 2025 Survey, publicat mai 2026

² EFPIA, Healthcare Investment and Outcomes in Central and Eastern Europe, aprilie 2026

³ Eurostat (2026) Healthcare expenditure statistics – overview

⁴ OCDE, OECD Reviews of Health Systems: Romania, decembrie 2025

⁵ Comisia Europeană / Mario Draghi, The future of European competitiveness, 2024

⁶ WifOR Institute, How innovation drives health and growth in Europe: Assessing the Return on Investment of innovative medicines, Research Report, iunie 2026

Editorial semnat de Dr. Ioana Bianchi, Director Relații Externe ARPIM

Articol susținut de ARPIM