Invatamantul universitar privat: paradox, simptom si rusine nationala

n pragul noului an universitar aflam ca universitatile din Romania au fost clasificate pentru prima data in istorie dupa criterii occidentale: universitati de categoria I, de categoria II-a si de categoria a III-a. Aflam ca doar 12 universitati au intrat in prima categorie, adica au fost clasificate ca universitati de cercetare avansata si educatie. Si mai aflam ca toate universitatile particulare au fost clasificate in ultima categorie valorica: universitati de categoria a III-a.

Reactiile cunoscatorilor s-au concentrat asupra primei categorii. Unele comentarii vizau prezenta sau absenta de pe lista a unei universitati sau alta. Alte comentarii vizau pozitia deplorabila a acestor „universitati de categoria I” din Romania in topul international al universitatilor performante: Categoria I in Romania, nu inseamna practic mai nimic in comparatie cu nivelul international competitiv.

Comentariul de fata se va concentra insa asupra temei universitatilor de de categoria a III-a, adica, prin voia firii si a evaluatorului, a universitatilor private din Romania. Caci, iata, observam ca daca in Occident cand zici invatamant privat zici calitate si varful varfului, in Romania zici exact invers. Un paradox. Ceva ce ne provoaca la cateva comentarii.

Paradoxul invatamantului universitar privat

Sa incepem prin a nota ca este totusi de mirare ca nu am reusit ca dupa 20 de ani sa nu avem nici macar o singura institutie privata de invatamant superior cat de cat competitiva, chiar si pe standarde locale. De ce?! Premisele de a construi ceva nou, bun, modern, de calitate erau exact in zona privata. Sa pornesti de la zero ceva, fara mostenirea birocratica, fara mentalitatile si fara bagajul uman si intelectual al trecutului, nu era doar tentant ci era si fezabil.

Ne putem imagina usor un scenariu in care cativa universitari energici, inteligenti si onesti se asociaza cu cativa finantatori luminati si pun bazele unui astfel de proiect. Posibilitatea si viabiliatatea de principiu a unei investitii universitare in Romania post-comunista a fost si este dovedita de bonitatea si proliferarea experimentelor de categoria a III-a. Unde era loc pentru atata activitate pseudo-academica cu zeci si sute de mii de clienti si mii si mii de prestatori de servicii academice frizand fraudulenta, ar fi fost loc si pentru o micuta unitate academica de elita, cu un corp profesoral restrans dar de top si cu studenti de cea mai buna calitate, selectati competitiv. N-a fost sa fie.

Intrebare: De ce? Cum este posibil ca in Romania sa nu se gasesca cativa universitari cu viziune si curaj care sa ia taurul de coarne si sa puna pe masa un proiect de acest fel? Cum este posibil ca in Romania sa se gaseseaca finantatori pentru orice echipa de fotbal, fantasmagorie mediatica sau efemer proiect public personal de vanitate si nu e posibil sa gasesti cativa oameni care sa puna niste bani la bataie si sa-si lege numele de ceva serios, nobil, respectabil, solid si in ultima instanta, nu numai util ci si foarte profitabil?!

Pentru ca sa fim cinstiti: O mica universitate de elita in Romania post-comunista a fost si ramane o idee de afacere foarte profitabila. Elementele scenariului celui mai simplu nici nu sunt greu de imaginat. Sa ne gandim doar la un domeniu unde lucrurile sunt mai mult decat clare si sa judecam la rece sansele unui astfel de proiect:

Un exemplu si cateva intrebari

Nevoia in societatea si economia romaneasca de resursa umana apta sa faca fata provocarilor manageriale moderne precum si problemele si limitele resursei umane pregatite de scolile romanesti sunt arhi-cunoscute. Corporatiile internationale, de pilda, se plang de ani de zile de calitatea slaba a absolventilor la angajare si investesc masiv in varii programe remediale.

Intrebare: Poti veni in mod serios si antreprenorial in intampinarea acestei probleme? Poti sau nu poti pune pe picioare o unitate de invatamant –facultate, universitate, inalta scoala etc.– care sa pregateasca in domeniul managementului administratiei publice si private, si din care absolventii ies cu garantia ca sunt o resursa umana de calitate pentru angajator, fie el de stat sau privat? Are Romania resursele sa adune sub acelasi acoperis un minim de 15-20 de cadre didactice de varf din domenii relevante (economie, sociologie, drept, statistica, IT, stiinte politice si administrative, comunicare, etc) si 15-20 de specialisti practicieni de varf din domeniile de interes, sa-i plateasca la nivel competitiv si sa-i puna in fata unui corp studentesc de elita, bine selectat, pentru a-i pregati la nivelul unui MBA de calitate calibrat la contextul romanesc? Iata o intrebare interesanta. Iata si alte intrebari:

• Chiar credem ca daca atragi nume de prestigiu din viata academica si profesionala a tarii precum si tineri profesori si cercetatori cu pregatire la nivel occidental, modern si le creezi spatiul organizational sa faca exact ce le place si stiu sa faca mai bine, nu vei avea rezultate ce vor depasi mediocritatea tipica?

• Chiar credem ca daca o sa corelezi aceasta intreprindere cu principalii clienti din sectorul privat si de stat ai resursei umane pe care o pregatesti, acesti clienti nu vor raspunde pe masura propriului interes?

• Credem ca o echipa de tineri cercetatori de varf reunita sub egida unui astfel de experiment nu ar reusi sa atraga suficiente fonduri de cercetare din surse europene si interne, publice si private, ca sa-si asigure supravietuirea ca echipa de cercetare?

• Credem ca in lumea academica romaneasca si in viata publica de la noi nu se poate crea un brand nou, unul asociat cu ideea de elita, de calitate, prestator de educatie superioara?

• Ce ne face sa credem ca daca pui pe picioare un nucleu ca cel schitat mai sus, acesta nu ar fi viabil? Sau ca nu ar putea asigura cresterea treptata in jurul sau a altor facultati si programe de training, educatie si cercetare? De ce nu ar fi posibila cresterea unei universitati moderne, private, de elita, porinind de la astfel de premise?

• Cum este posibil ca sa finatam din bani europeni nesfarsite siruri de programe si proiecte inutile –unele la limita stupiditatii pure – si nu putem gasi un mod de a folosi banii acestia pentru un proiect de o asemenea relevanta?

• Cum este posibil ca in Romania sa se gaseseaca finantatori pentru orice dar nu e posibil sa gasesti cativa oameni care sa puna niste bani si sa-si lege numele de ceva serios, respectabil, solid si in ultima instanta nu numai util ci si potential profitabil?

Un raspuns inadecvat

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro