INVESTIGAȚIE. Exploatarea tinerilor „prin pasiune”. Cei care își riscă viața în clădirile istorice restaurate cu bani publici. „Eu nu vreau să cred că fata asta a luat bătaie degeaba”

Mărturiile și o înregistrare ajunse la Snoop dezvăluie abuzurile și condițiile nesigure pentru tinerii care restaurează, cu bani publici, arta din clădiri de patrimoniu. 

Meryem Acar, o tânără absolventă de Sculptură, povestește că a ajuns la spital după ce șeful ei a agresat-o fizic. Abuzați verbal, plătiți la negru, lăsați să inspire vapori toxici și să lucreze la înălțime fără frânghii pe schele instabile. Totul, „sub pretextul faptului că tu ai venit din pasiune” și că ai nevoie să înveți. Așa povestesc opt absolvenți de la Universitatea de Arte din Capitală că îi tratează angajatorii care restaurează obiecte din clădirile istorice.  

• Meryem Acar a făcut două sesizări la Inspecția Muncii, dar instituția a închis ochii. 
• Numai în ultimii doi ani au murit 241 de oameni în urma accidentelor de muncă declarate pe plan național, potrivit datelor de la Inspecția Muncii. 
• Inspectorii susțin, la solicitarea Snoop, că în ultimii cinci ani niciun angajat nu a raportat în țară vreun caz de violență fizică. Nu au răspuns dacă au controlat Duct SRL, firma de restaurare la care lucra tânăra, și dacă au luat măsuri. 
• Plata la gri, adică jumătate pe cartea de muncă și jumătate în plic, e o altă problemă din firmă, spun angajații Duct.  
• Tinerii mai arată că sunt puși să lucreze fără frânghii sau alte metode de protecție la înălțime, pe schele care se mișcă. „E rea-voință” – se apără patronii. 
• Condiții de lucru abuzive se întâlnesc și la alte firme din domeniu care derulează lucrări de patrimoniu, iar numărul mic de alternative face ca restauratorii, mai ales cei la început de drum, să le accepte.

Meryem Acar, 23 de ani, coboară grăbită treptele unei clădiri istorice din centrul Bucureștiului. Iulian Olteanu, șeful ei și fondatorul firmei de restaurări Duct SRL, o urmărește.  

„A început să țipe. S-a pus la jumătatea scărilor pentru a mă bloca. Când am încercat să trec de el, s-a întors repede, m-a prins de haine, de claviculă, și a început să izbească cu mine de perete”, povestește tânăra pentru Snoop. Discuția dintre ei și țipetele angajatei se aud pe o înregistrare ajunsă în posesia redacției. 

E 3 octombrie 2024. Meryem încearcă să scape de Olteanu, care insistă ca ea să semneze un preaviz de concediere.

„După ce m-a izbit de câteva ori cu capul și spatele de perete, s-a oprit să ridice pumnul să-mi dea în față. S-a întâmplat totul foarte repede, dar îmi amintesc că l-am împins cu piciorul în burtă ca să scap de el”, mai spune Meryem. 

Fuge de șeful ei, se ascunde într-o cameră și sună la 112 pentru ambulanță. O salvare o duce la Spitalul Floreasca. Ulterior, tânăra merge la poliție și la Institutul Național de Medicină Legală (INML). 

„Prezintă o leziune traumatică” și „contuzie coloană cervicală”, scrie în certificatul medico-legal citit de Snoop. 

Când colegii au aflat că Iulian Olteanu a lovit-o pe Meryem, reacția unuia dintre angajații mai vechi a fost: „Nu știu ce a avut cu ea, pentru că de regulă el era violent doar cu băieții”, povestește Cătălin*, un tânăr angajat al Duct SRL, care a preferat anonimatul. 

A ales să vorbească cu Snoop, după ce a văzut că, în urma abuzului asupra lui Meryem, „se continuă activitatea în același fel”. 

„Eu nu vreau să cred că fata asta a luat bătaie degeaba”, subliniază acesta. 

Contactat de redacție, Iulian Olteanu, patronul firmei unde lucra fata, refuză să discute despre acuzațiile pe care i le aduce Meryem. Explicația sa: „există două plângeri penale, a ei și a mea, să lăsăm justiția să decidă”. Susține că a făcut la rândul său plângere, pentru că a căzut și s-a lovit la picior, după ce l-a împins tânăra. 

În plus, Olteanu „atenționează” jurnaliștii Snoop că „nu este momentul potrivit să scriem despre acest subiect” și întreabă dacă avem un avocat bun. 

Citește continuarea investigației pe Snoop.ro.

*Cătălin este un pseudonim ales pentru a proteja identitatea angajatului Duct SRL, care a preferat anonimatul.