Ion Iancut si Ioana Ursa expun la Art Yourself Gallery

Cu o vocație descoperită de timpuriu și cultivată cu consecvență de-a lungul anilor, Ion Iancuț și-a construit un discurs inconfundabil în sculptura contemporană. Opțiunea sa pentru morfologii cu o deosebită sarcină imaginativă are rațiuni adânci, întemeiate pe aderența la cultura arhaică care își caută drum prin neîncetatele experiențe ale actualității. Elementul antropomorf, mereu prezent în creația lui Ion Iancuț, nu apare din dorința de a dezvălui amănunte particularizatoare, care să funcționeze sub zodia portretisticii, în care domină intențiile mimetice. Mult mai importantă i se pare artistului să plaseze forma sculpturală (în general, elemetele demersului artistic, aparținând regimului volumetric, discursului pictural sau grafic) în punctul central al unei discuții despre om, despre condiția umană, în perspectivă existențială și filozofică.

Există, de aceea, o anume perspectivă teatrală, care presupune o distanță contemplativă, dar care solicită în același timp privitorul. Personajele care populează spațiul lucrărilor sale sunt „văzute”, de regulă, în mișcare, în unghiuri neașteptate, care mențin o irepresibilă impresie de manifestare, de neîntreruptă activitate. Ele evocă teritoriul mitologiei sau al legendelor literare (Adam; Centaur; Fiul risipitor; Ulise) sau pot impune imagini simbolice (diverse întruchipări ale Căutătorului de lumină). Spațiul existenței poate fi traversat de aedul singuratic, un „observator” pătrunzător al spectacolului vieții. Dincolo de aspectele tehnice (din acest punct de vedere, virtuozitatea lui Ion Iancuț este impresionantă), avem de-a face cu o un univers artistic omogen.” / Constantin Prut

„Cand ma gandesc la locul meu in lumea artistica, intre artsti, ma vad nu de putin ori afara din peisaj si nu ma refer neaparat la stilul artistic ci mai degraba la un mod de a ma raporta la mine ca persoana. In general, in mediul artistic vad mult optimism, multa siguranta de sine, multi artisti ce au un statement ce il apara cu inversunare—oricum cam toti sunt siguri ca sunt artisti .. dar eu? Hmmm, nu pot zice ca ma pot cataloga prea concis…Intre artisti esti artist, nu? Nu de multe ori ma gasesc plictisita de toata viermuiala vernisajelor si lumii mari artistice.. prefer bine mersi sa pictez ceva mic si sa fac o mancare gustoasa in familie.. dar nu e ca si cum asta mi-ar aduce fericirea. nici pe departe si de aici deriva frustrarile. Poate sufar totusi de ceva?.. Sa fie oare.. Akedia?

Teologii, istoricii, si criticii descriu akedia ca o varietate de stari psihologice , comportamente si conditii existentiale: lene, apatie, plictiseala. Cosiderat un demon pentru monahii pustiei primelor veacuri crestine si o problema prezenta inca de la de la inceputurile abordarii psihologiei; este intalnita astazi mai ales in mediile cultivate, elitist, fiind o sursa de traire si creatie artistica.

In secolul XIII, teologul Thoma D’ Aquino identifica akedia cu „tristetea dupa lume” inteleasa ca un dor dupa cele lumesti in monasticism.

Cum o vad eu pentru mine- o insatisfactie si un permanent dor dupa o stare de gratie si fericire intre oameni,intre cele lumesti, in acesta viata. Dar si o resemnare ca nimic din lume nu poate umple nevoiele spirtului. Un zbucium, o neliniste care nu te lasa sa traiesti prezentul, iar viitorul ti se pare coplesitor. „

Criticul literar Walter Benjamin, in studiul barocului in literatura descrie akedia ca fiind un colaps moral, o indolenta a inimii care ruineaza marile personalitati umane. El subliniaza ca Akedia este o trasatura ce afecteaza mari personaje literare incepand de la figuri minore din tragedia germana pana la tragedia lui Shakespeare, Hamlet: „The indecisiveness of the prince, in particular, is nothing other than saturnine acedia.” Este inabilitatea de a lua decizii care ii face pe eroii acestor tragedii sa isi accepte pasiv soarta in loc sa reziste eroic precum peronajele din tragediile clasice. Chehov si Samuel Becket’s abordeaza deasemenea, frecvent acesta tema in scrierile lor.

In secolul nostru multe spirite lupta cu akedia, cauta refugiu in munca sau placerile vietii. Multi se considera fericiti, dar disperarea cu care sunt avizi de fericire tradeaza nesiguranta si o lupta inconstienta cu … akedia. Celebrul autor, Aldous Huxley a scris un eseu unde concluzioneaza ca „the noon day demons” original descrisi in scrierile Sfintilor Parinti ai Desertului, este una din principalele boli ale timpurilor moderne.” – Ioana Ursa

Potrivit comunicatului remis Hotnews.ro, incepând cu luna februarie, Art Yourself Gallery sustine o serie de proiectii săptămânale pe tema expozitiei din luna respectivă. Sunteti asteptati în fiecare vineri cu două lungmetraje, fictiune si documentar, sau un lung si scurt-metraj din repertoriul cinema-ului de autor.

RED a colorat istoria filmului prin asocierile vizuale și culturale la care aceasta face trimitere. Numeroși realizatori au ales tonalitatea rosului pentru a reda prin imagine starea de intensitate, spontaneitate și nebunie pe care o transmite culoarea. La nivel narativ, aceștia s-au jucat și cu asocierile culturale care corespund culorii, cum ar fi iubirea, pasiunea dar și pericolul și anumite ideologii.

Seria nu se putea lipsi de o grupa în care sângele să fie însuși un personaj prinicipal; apariția acestuia în The Shining al lui Stanley Kubrick și în Deep Red, semnat de regizorul cult al filmului horror, Dario Argento, conduce însă cele două filme pe căi diferite.

Ultima pereche explorează evoluția femeii fatale (cu al ei ruj roșu) în istoria filmului. Dacă Alfred Hitchcock este cunoscut pentru personajele femeii fatale inițial amenințatoare care înspre sfârșit este îmblânzită/ calmată/ pedepsită, modelul acesta aplicându-se și în cazul lui Marnie, Jonathan Glazer are o altă viziune asupra personajului jucat de Scarlett Johansson în Under the Skin.