Ore critice pentru Ion Iliescu. „Lucrurile care nu s-ar fi întâmplat dacă nu era președinte”. Momentele bune din mandatele lui în fruntea țării, enumerate de un politolog

Diagnosticat cu cancer pulmonar, Ion Iliescu se află de aproape două luni internat în Spitalul SRI „Agrippa Ionescu”, iar medicii au anuntat, în urmă cu câteva ore, că starea fostului președinte s-a deteriorat, iar organele au început să-i cedeze. De-a lungul carierei, Ion Iliescu a fost actorul major al multor episoade negative, dar este un președinte care și-a marcat epoca. Înaintea acestor ore critice, politologul Cristian Pârvulescu a trecut în revistă, într-un dialog cu HotNews, principalele lucruri cu care România a rămas din mandatele lui Ion Iliescu ca președinte al României.

Analistul politic Cristian Pîrvulescu a explicat, pentru publicul HotNews, că ultimul mandat a lui Ion Iliescu este cea mai bună parte din activitatea politică a fostului președinte.

„Pozitiv este ultimul mandat. Un mandat care a fost câștigat împotriva extremei drepte, care abia începea să se manifeste. Corneliu Vadim Tudor intra în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, nu cu scorul de acum al lui Simion, dar aveam deja criza economică, socială, societală și extrema dreapta cu Partidul România Mare, al doilea partid al țării, la un loc”, spune decanul Facultății de Științe Politice de la SNSPA.

El susține că mandatul de președinte din perioada 2000-2004 este „incontestabil” un mandat în care s-au realizat cele mai multe progrese, prin care Iliescu și-a câștigat respectul internațional.

Pîrvulescu a amintit, pe lângă victoria în fața extremismului, trei dintre cele mai importante lucruri petrecute în ultimul mandat al lui Iliescu, care au marcat pozitiv România: aderarea la NATO, încheierea negocierilor cu Comisia Europeană pentru aderarea României la Uniunea Europeană în 2007 și recunoașterea participării României la Holocaust și înființarea Institutului Elie Wiesel.

Despre ultimul moment menționat, politologul adaugă că „probabil nu s-ar fi întâmplat dacă Ion Iliescu nu ar fi fost președinte”.

Pîrvulescu amintește și de Declarația de la Snagov, din mandatul 1992-1996, semnată de liderii partidelor parlamentare din România și care atesta acordul față de strategia națională de pregătire a aderării la UE. „Procesul Snagov a fost un proces de conciliere în ceea ce privește direcția pe care o ia România și care a fost organizat de Iliescu”.

Câștigarea primului mandat nu a fost un „element pozitiv”

Ion Iliescu a avut o președinție începută pe 22 decembrie 1989, când a fost numit președinte al Consiliului Frontului de Salvare Națională (CFSN). În 1990, este ales președinte „cu o majoritate extraordinară, dar asta nu ar fi între elementele pozitive”, spune Pîrvulescu.

Campania electorală din 1990 amintește de cea din 2024-2025, fiind una violentă, „în care s-au implantat multe din miturile conspiraționiste care au fost folosite ulterior”, argumentează el.

„Ion Iliescu a fost o promisiune. În 1989 era un disident despre care Europa Liberă vorbise, care ajungea la conducerea României. S-au legat foarte multe speranțe de persoana sa, dar speranțele au fost foarte repede uitate, pentru că Ion Iliescu s-a aliat cu sistemul pe care îl condamnase sau a fost dominat de acesta”, a mai declarat analistul politic.

El a adăugat că nu ar trebui să uităm mineriadele, unde Ion Iliescu le-a mulțumit minerilor și a fost implicat în chemarea lor în stradă.