Iranul a făcut pregătiri pentru minarea Strâmtorii Ormuz, o măsură de ultim resort în războiul împotriva Israelului

Forțele armate iraniene au încărcat mine navale pe nave din Golful Persic luna trecută, o mișcare care a amplificat îngrijorările la Washington că Teheranul se pregătea să blocheze Strâmtoarea Ormuz în urma atacurilor Israelului asupra unor ținte din Iran, au declarat pentru Reuters doi oficiali americani familiarizați cu informațiile.

Oficialii, care au cerut protecția anonimatulului pentru a putea discuta chestiuni sensibile din rapoartele serviciilor de informații, afirmă că aceste pregătiri, care nu au fost raportate public până acum și care au fost detectate de agențiile de resort ale SUA, au avut loc la ceva timp după ce Israelul a lansat primul atac cu rachete asupra Iranului pe 13 iunie.

Încărcarea minelor, care nu au fost desfășurate în cele din urmă în strâmtoare, sugerează că Iranul chiar a luat în calcul închiderea uneia dintre cele mai aglomerate rute maritime din lume, o mișcare care ar fi escaladat un conflict deja în plină desfășurare și ar fi afectat grav comerțul mondial.

Aproximativ o cincime din transporturile globale de petrol și gaze naturale trec prin Strâmtoarea Ormuz, iar o blocare a acesteia ar fi condus, cel mai probabil, la o creștere bruscă a prețurilor mondiale la energie.

Totuși, prețurile de referință la petrol au scăzut cu peste 10% la nivel global de la atacurile americane asupra instalațiilor nucleare iraniene, pe fondul unui sentiment de ușurare că acest conflict nu a declanșat perturbări majore în comerțul cu petrol.

Iranul nu a închis niciodată Strâmtoarea Ormuz, în pofida amenințărilor repetate

Pe 22 iunie, la scurt timp după ce SUA au bombardat trei dintre principalele situri nucleare ale Iranului, într-o tentativă de a paraliza programul nuclear al Teheranului, parlamentul iranian a susținut o rezoluție pentru blocarea Strâmtorii Ormuz.

Acea decizie nu a fost însă obligatorie, iar decizia finală privind închiderea strâmtorii a aparținut Consiliului Suprem de Securitate Națională de la Teheran. În cele din urmă, un armistițiu între Israel și Iran a intrat în vigoare pe 24 iunie, la două zile după rezoluția adoptată de legislativul iranian.

De-a lungul anilor, Iranul a amenințat în repetate rânduri că va închide strâmtoarea, dar nu a dus niciodată la îndeplinire acea amenințare.

Agenția Reuters nu a reușit să stabilească când exact, în timpul confruntării dintre Israel și Iran, Teheranul a încărcat în nave minele, care – dacă ar fi fost plasate – ar fi oprit practic circulația navelor prin această rută maritimă esențială. De asemenea, nu este clar dacă între timp minele au fost descărcate.

Sursele nu au dezvăluit cum au aflat Statele Unite că minele au fost încărcate pe navele iraniene, însă astfel de informații sunt, de regulă, obținute prin imagini din satelit, de la agenți care operează clandestin sau printr-o combinație a acestor surse.

Întrebat despre pregătirile Iranului, un oficial de la Casa Albă a declarat: „Datorită execuției magistrale de către președinte a Operațiunii Midnight Hammer, a campaniei de succes împotriva rebelilor Houthi (n.r. din Yemen) și a campaniei de presiune maximă, Strâmtoarea Ormuz rămâne deschisă, libertatea de navigație a fost restabilită, iar Iranul a fost semnificativ slăbit”.

Departamentul Apărării al SUA nu a răspuns imediat solicitărilor de comentarii. Nici misiunea Iranului la ONU nu a răspuns solicitărilor de comentarii.

Minarea Strâmtorii Ormuz, o diversiune a Teheranului?

Cei doi oficiali care au vorbit cu Reuters au precizat că guvernul SUA nu exclude posibilitatea ca încărcarea minelor să fi fost o diversiune. Potrivit acestora, iranienii ar fi putut pregăti minele pentru a convinge Washingtonul că sunt serioși în privința închiderii strâmtorii, dar fără intenția reală de a o face.

De asemenea, armata iraniană s-ar fi putut limita la a face pregătirile necesare în eventualitatea în care liderii iranieni ar fi dat ordinul.

Strâmtoarea Ormuz se află între Oman și Iran și leagă Golful Persic de Golful Oman, iar mai departe, de Marea Arabiei.

Are o lățime de 21 de mile (34 km) în punctul cel mai îngust, iar culoarele de navigație au doar 2 mile lățime pe fiecare sens.

Chiar Iranul ar fi puternic afectat de închiderea Strâmtorii Ormuz

Membrii OPEC – Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Irak – exportă cea mai mare parte a țițeiului lor prin strâmtoare, în principal către Asia. Qatar, unul dintre cei mai mari exportatori de gaze naturale lichefiate din lume, trimite aproape toată cantitatea sa de GNL prin strâmtoare.

Și Iranul exportă cea mai mare parte a țițeiului său prin această rută, ceea ce, teoretic, limitează apetitul Teheranului de a bloca strâmtoarea. De altfel, aproape toți specialiștii în sectorul energetic consultați de televiziunea financiară CNBC în timpul conflictului de 12 zile dintre Israel și Iran au declarat că e improbabil ca Teheranul să închidă strâmtoarea.

Aceștia au argumentat, printre altele, că o astfel de mutare ar afecta direct nu doar Iranul, cât și China. A doua cea mai mare economie a lumii este atât cel mai mare cumpărător de petrol iranian, cât și cel mai mare partener comercial al Teheranului.

Cu toate acestea, Iranul a investit resurse considerabile de-a lungul anilor pentru a se asigura că poate bloca strâmtoarea, dacă va considera necesar.

Iranul are mii de mine pe care le poate plasa în Strâmtoarea Ormuz

Analiștii estimează că Iranul deținea încă din 2019 peste 5.000 de mine navale, care puteau fi amplasate în scurt timp după emiterea ordinului, cu ajutorul unor ambarcațiuni mici și rapide.

Flota a Cincea a SUA, care are baza în Bahrain, are misiunea de a proteja comerțul în regiune. Marina americană a păstrat în mod obișnuit patru nave specializate în contracararea minelor (MCM) în Bahrain, deși aceste nave sunt în curs de înlocuire cu un alt tip de navă numit „nava de luptă de coastă” (LCS), care dispune și ea de capabilități anti-mină.

Toate navele anti-mină au fost temporar retrase din Bahrain în zilele premergătoare atacurilor SUA asupra Iranului, în anticiparea unui posibil atac de represalii asupra sediului Flotei a Cincea.

În cele din urmă, represaliile imediate ale Iranului s-au limitat la un atac cu rachete asupra unei baze militare americane din apropiere, din Qatar.