INTERVIU Iranul ameninţă România. Un fost ofiţer de informaţii spune cum se activează SRI, deși „mesajul Teheranului e bine ticluit”

Serviciul Român de Informații are trei direcții principale de acțiune dacă România ajunge în vizorul Teheranului: contraspionajul, prevenirea unor posibile rețele teroriste și apărarea cibernetică a infrastructurilor critice. Fostul ofițer SRI Cristian Barna spune, într-un interviu pentru publicul HotNews, că „nu există o amenințare cu agresiune directă la adresa României în momentul acesta”.

România a fost menționată explicit într-o declarație a purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe al Iranului, Esmaeil Baghaei, care a spus că unele state din Europa de Est – „în mod special România” –  pot primi un „răspuns adecvat și rapid”, dacă participă în vreun fel la efortul de război al Statelor Unite.

Fostul ofițer de informații Cristian Barna spune că formularea iraniană trebuie citită în primul rând ca un semnal diplomatic. El explică însă că, dacă situația ar escalada, SRI ar activa mecanismele standard: monitorizarea și blocarea tentativelor de spionaj, prevenirea unor posibile rețele teroriste și protejarea infrastructurilor critice ale statului împotriva atacurilor cibernetice.

Cristian Barna a fost ofițer al Serviciului Român de Informații, specializat în domeniul combaterii terorismului. După retragerea din activitate, a intrat în mediul academic și a ocupat funcții de conducere la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”, instituția de formare a SRI, unde a fost decan al Facultății de Informații și ulterior prorector. 

În prezent este profesor universitar în domeniul studiilor de securitate și analizei de intelligence şi training manager al companiei de consultanţă Intelligence4ALL.

HotNews: Iranul amenință România. Ce face SRI în acest caz? Care-i procedura?
Cristian Barna: Serviciul Român de Informaţii are două atribuţii în ceea ce priveşte o potenţială agresiune sau ostilitate din partea Iranului: în zona de spionaj şi în zona de terorism, conform art. 3 din Legea 51/199 privind siguranţa naţională a României. Cu una dintre ele ne-am întâlnit deja.

„Activarea unor celule teroriste, scenariu apocaliptic”

– Cum şi când a acţionat Iranul pe teritorul românesc?
– Iranul este, de foarte multă vreme, supus embargoului economic și militar cu privire la programul său nuclear. Doar că, folosindu-se de anumiți oameni de afaceri, este interesat ca, din toate țările din care are posibilitatea, să obțină acele elemente în sprijinul programului său. De exemplu, în domeniul aviaţiei comerciale.

Noi am avut un caz cu un absolvent al Academiei Tehnice Militare, care le-a livrat elemente de navigaţie pe avioane comerciale, prin intermediul Thailandei, care puteau fi folosite la îmbunătăţirea traiectoriilor rachetelor balistice (este vorba de afaceristul român Aurel Frăţilă, arestat în 2015 şi închis într-o închisoare din San Diego). 

Aşadar, prima dimensiune a SRI este contracararea oricăror acțiuni de spionaj pe care Iranul le poate derula în România, în contextul încălcării embargoului internațional pentru obținerea unor tehnologii care să-i ajutăm la programul lor nuclear sau de rachete balistice.

Al doilea element, tot pe dimensiunea asta de spionaj, este ca SRI să identifice cazurile – şi să colaboreze cu structurile abilitate, cum ar fi SPP-ul și Direcția Generală de Informații a Apărării –, astfel încât oficialii şi facilităţile militare ale statului român să nu fie supuse unei culegeri de informație din partea statului iranian, care să identifice vulnerabilități.

Pentru că, ulterior, acestea se pot transforma în agresiune fie la adresa oficialilor, fie la adresa facilităţilor militare.

A doua dimensiune intervine dacă Iranul ar dori să fie deosebit de ostil la adresa noastră și ar plănui să activeze rețele sau celule teroriste – despre care ei spun de foarte mult timp că se află în adormire, sub acoperire, pe teritoriul întregii Europe şi chiar SUA. Ăsta ar fi un scenariu apocaliptic, iar Iranul încă nu a acţionat în acest sens.

Au fost câteva atacuri izolate: la sinagoga din Belgia, cel din Austin, Texas, şi cel de la Ambasada SUA din Norvegia.

Mai este domeniul securităţii cibernetice. Din 2013, SRI este autoritatea naţională pentru securitatea cibernetică a României, în domeniul securităţii naţionale.

Astfel, atacurile cibernetice la adresa infrastructurii energetice, a administrației publice din România fac parte din această dimensiune a misiunilor de prevenire și de contracarare ale SRI-ului.

În ce notă a citit declarația oficialului iranian 

– Dar dumneavoastră cum citiţi declaraţia purtătorului de cuvânt de la MAE iranian?
– Dacă am citit corect, el a zis așa, răspunzând la o întrebare: „În ceea ce priveşte unele ţări din Europa de Est, în mod special România, pe care aţi menţionat-o…”. Sunt precaut, pentru că eu am văzut asta în Iran International, care o publicaţie anti-regim, care nu e pe teritoriul Iranului. Adică e o citare de mâna a doua – nu l-am ascultat noi vorbind farsi şi nu am făcut noi analiză pe conţinut.

Dar, dacă dăm crezare, ideea este foarte interesantă: el sublinia că e foarte dezamăgit în contextul în care poporul român și iranian au o relație atât de bună, istorică. Şi spune că orice stat, chiar statele din Europa, dacă participă în vreun fel la efortul de război al SUA, sunt considerate cobeligerante.

Când vorbeşte de România, folosește doar aceste două cuvinte, „politic” și „juridic”: „cu siguranță, atât din punct de vedere juridic, cât și politic, va exista un răspuns adecvat și rapid din partea noastră”.

„Nu a fost o amenințare cu agresiune directă”

– Ce înseamnă asta?
– Înseamnă că el nu a făcut o amenințare cu agresiune directă la adresa României în momentul acesta. Juridic – adică potrivit normelor internaţionale. Politic – adică relaţiile României cu regimul iranian vor intra în altă logică, nu vom mai fi consideraţi un stat prieten. Mesajul este unul foarte bine ticluit și foarte puțin agresiv la adresa României în momentul de față.

Iran a demonstrat până acum cu vârf şi îndesat că, dacă vrea să facă o ameninţare, ştie exact cum să vorbească. Am auzit că barilul de petrol va ajunge la 200 de dolari, că statele din Golf ar trebui să nu mai pună la dispoziţie pentru că vor deveni ţinte legitime.

„Noi facem cum au făcut și alte state din NATO”

– Ce rol are reacţia ministrei de Externe, care argumentează dimensiunea defensivă?
– Mie mi s-a părut deplasată prima reacţie a ministrei de Externe, când l-a convocat pe însărcinatul cu afaceri al Iranului la Bucureşti. Mi s-a părut puţin inspirată – alte state europene nici nu şi-au pus problema să convoace ambasadorii iranieni.

Acum, conform normelor şi uzanţelor diplomatice, faptul că reacţionează pentru a argumenta dimensiunea defensivă, e puţin ciudat. Nu era cazul să o facă pe site-ul MAE, adică să-şi asume o dimensiune instituţională. Nu răspunzi la un anunț postat pe un site din străinătate, ci la un comunicat oficial al MAE iranian. Comunicarea diplomatică se face la același nivel. Dacă purtătorul de cuvânt al MAE al Iranului ar fi apărut public făcând o declarație atunci purtătorul de cuvânt al MAE român ar fi putut răspunde, doar dacă România ar fi considerat oportun.

– Nu putem privi acest episod ca pe premisa unei potenţiale escaladări?
– Nu. E clar discuţia de săptămâna trecută, care a încins spiritele în România. E clar că n-are cine să ne acuze. Foarte bine a punctat preşedintele Nicuşor Dan: noi facem cum au făcut și alte state din NATO. Franţa le-a pus la dispoziţie o bază pentru realimentare, Marea Britanie le-a dat două baze, în Sofia erau avioane de alimentare de dinainte de a începe conflictul. Noi nu facem nimic în plus. Şi dimensiunea defensivă este clară şi este corectă.