Isărescu e de 35 de ani pe post. Chirițoiu, de 17 ani. Puțini oficiali de acest nivel din statul român pot intra în clubul „nemuritorilor”. Dar dosarul ROBOR îi desparte, cu zgomot. Pentru că în caz nu sunt judecate doar băncile. Sunt judecate două instituții ale statului.
Pozițiile sunt ireconciliabile. Pe de o parte, Consiliul Concurenței a decis că băncile participante la fixingul ROBOR au avut un comportament anticoncurențial. Au schimbat informații confidențiale, au beneficiat de o transparență excesivă a tranzacțiilor, prin care au realizat o coordonare tacită a cotațiilor.
Reacția BNR de joi: „Pot avea implicații foarte serioase asupra stabilității financiare”. Banca spune că a găsit contradicții serioase
Pe de altă parte, Banca Națională a României, prin purtătorul său de cuvânt Dan Suciu, a publicat joi un text care pune sub semnul întrebării coerența logică a acestei decizii.
Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:
Instituția condusă de Mugur Isărescu avertizează că interpretările eronate din spațiul public riscă să destabilizeze sistemul financiar.
Documentul BNR e politicos în formă, dar categoric în substanță: sunt ridicate trei contradicții logice ale deciziei CC, una mai incomodă decât cealaltă.
Și, oricât de mult ar vrea toate părțile să nu implice persoane, cele două instituții, BNR și CC, sunt reprezentate de guvernatorul Mugur Isărescu și de președintele Bogdan Chirițoiu. Longevitatea celor doi personifică și mai mult duelul.
Isărescu e de 35 de ani pe post. Chirițoiu, de 17 ani. Să vedem ce spune acum Isărescu.
Regulamente respectate, lege încălcată
Prima contradicție semnalată de Banca Națională vizează chiar temeiul juridic al deciziei. BNR subliniază că băncile au respectat întocmai regulamentele pe care chiar ea le-a emis ca administrator al pieței monetare.
Consiliul Concurenței a recunoscut explicit acest lucru în comunicatul din 7 iunie 2026: „decizia nu a vizat reglementările sau politicile din sectorul bancar.” Cu alte cuvinte, cadrul de funcționare e considerat corect, băncile l-au urmat, dar tot au încălcat legea.
Dacă ambele afirmații sunt corecte simultan, logica duce inevitabil la o concluzie pe care niciuna dintre instituții nu o formulează direct: regulamentele BNR conțin, în interpretarea CC, prevederi incompatibile cu legislația concurenței.
BNR cere lămuriri: care sunt exact prevederile din Legea Concurenței care au fost încălcate, cum s-au manifestat ele în practică și de ce nu intră în conflict cu normele în vigoare?
BNR: nu excesul transparenței face rău, ci lipsa transparenței
A doua contradicție: Consiliul Concurenței și-a construit o parte din argumentație pe ideea că, pe o piață mică și concentrată, simpla vizibilitate reciprocă a cotațiilor poate genera un comportament de facto coordonat, fără nicio înțelegere explicită.
Președintele Chirițoiu a fost el însuși explicit, într-un interviu la Digi 24, în această privință: „nu spunem că a avut loc un cartel clasic, că băncile s-au întâlnit între ele, s-au hotărât într-o după-amiază care să fie nivelul ROBOR.”
BNR mai spune că tocmai lipsa transparenței denaturează concurența, nu excesul transparenței. Piețele opace, cu informații asimetrice și participanți care nu știu ce fac ceilalți, sunt cele considerate propice abuzurilor. A susține că prea multă informație constituie un factor anticoncurențial e, din perspectiva băncii centrale, o răsturnare a logicii economice elementare .
Consiliul Concurenței nu a oferit, cel puțin în comunicatele publice, o explicație detaliată a modului în care această teorie se reconciliază cu principiile standard ale dreptului concurenței european. Un set de argumente va ajunge, probabil, să fie derulat în fața instanțelor.
Fracțiuni de procent, nu procente întregi
A treia contradicție e mai puțin tehnică: președintele Chirițoiu a precizat că diferența suspectă în cotarea ROBOR – cea atribuibilă comportamentului anticoncurențial – e de fracțiuni de procent, nu de procente întregi.
Și totuși, în dezbaterea publică declanșată de decizie, inclusiv în inițiative legislative deja formulate, circulă un cu totul alt ordin de mărime.
Creșterea ROBOR de la 1,25% la 8,1% între 2021 și 2023 – un episod explicabil, spun oficialii BNR, prin contextul global al inflației și al ciclului de dobânzi care a afectat toate monedele regionale — a fost preluată ca dovadă a manipulării celor 10 bănci.
Dar odată lansată în spațiul public, confuzia dintre cele două narative – fracțiunile de procent ale CC și procentele întregi ale comentariilor politice – s-a instalat. BNR avertizează că tocmai această confuzie poate produce așteptări nerealiste ale debitorilor sau erodarea încrederii în sistemul bancar.
Declarația din august 2022, reinterpretată
Un alt punct de fricțiune îl reprezintă celebra declarație a Guvernatorului Mugur Isărescu din august 2022: „Băncile au sărit calul în privința ROBOR”. Formularea a circulat intens în contextul investigației CC, unii interpretând-o ca o recunoaștere implicită a unor nereguli din partea băncii centrale însăși.
BNR respinge această lectură categoric.
Declarația a fost, explică Dan Suciu, un instrument de politică monetară – ceea ce în jargon se numește „moral suasion”, adică intervenție prin comunicare verbală, fără măsuri administrative directe și înregistrată drept un apel la ordine profesională.
Miza instituțională și calendarul politic
Bogdan Chirițoiu spune că performanța profesională a instituției pe care o conduce este validată în proporție de 90% de către instanțe.
Dar dosarul ROBOR e diferit de investigațiile anterioare prin complexitatea sa tehnică și prin faptul că pune față în față două seturi de norme emise de două autorități ale aceluiași stat.
Instanțele vor trebui să răspundă la întrebarea pe care nicio instituție nu și-a asumat-o public: dacă băncile au respectat regulamentele BNR și totuși au încălcat legea concurenței, cine poartă răspunderea pentru arhitectura unui sistem care a permis – sau chiar a generat – această contradicție? E un joc cu sumă nulă.
