Jandarmi, preoti si neofascisti la discoteca (de Cristian Ghinea)

Sa incep cu vestea buna. Ziarele au remarcat eforturile facute de Jandarmerie pentru protectia participantilor la marsul gay. Cu toata stradania neofascistilor asociati cu huliganii de pe stadioane (alianta era inevitabila, ma mir doar ca a durat atit de mult; curind vom vorbi de o singura categorie), dispozitivul complicat de protectie a limitat incidentele.

Statul roman a depasit simbata un blocaj psihologic: a invatat sa aplice principiul echidistantei etice fata de cetatenii sai, aparind niste contribuabili care manifestau autorizat de niste golani care se manifestau gregar.

Poate ca nu pare mare lucru, dar in acest caz golanii reprezentau la fata locului opinia unei majoritati a societatii romanesti, care poate nu le-ar sustine metodele, dar le aproba motivele.

Ba chiar as paria ca din cei 500 de jandarmi, reprezentind ei insisi un esantion din Romania reala, cei mai multi erau in sinea lor oripilati de apropierea fizica cu manifestantii si intelegeau mai degraba indignarea de pe margine decit demersul protejatilor lor. Si, totusi, jandarmii si-au facut datoria, ba chiar au fost eficienti si trebuie remarcat acest lucru.

Dreptul de a manifesta poate fi proclamat legal si suprimat in practica daca fortele de ordine au alta opinie si au ocazia sa se manifeste ca atare. E de ajuns sa ne gindim ca au trecut ani buni in sudul SUA intre obtinerea drepturilor politice pentru negri si aplicarea lor reala si s-a realizat doar prin interventie federala peste capul serifilor locali rasisti.

Doar cu putin timp in urma, politia ruseasca a batut manifestantii gay cot la cot cu neofascistii.

Vestea proasta, ba chiar deprimanta, vine dinspre Biserica Ortodoxa, care s-a plasat in postura ridicola de remorca a neofascistilor de la Noua Dreapta si a neoprimitivului Gigi Becali. Sa ne intelegem: cred ca BOR are dreptul legitim de a se pronunta public despre subiect. Peste tot, bisericile traditionale sint purtatoare de cuvint ale curentului conservator din societate.

Ar fi fost de asteptat ca BOR sa caute sa convinga oamenii de dreptatea sa. Organizatorii au cerut in acest an legalizarea casatoriilor si au dus discutia in domeniul egalitatii in fata legii.

Drepturile de care se bucura persoanele casatorite (mostenirea sotului, de exemplu) nu decurg din casatoria in fata lui Dumnezeu, ci din casatoria in fata primarului, iar romanii pot intelege usor diferenta pentru ca avem cu totii experienta nuntilor care fac traseul intre primarie si biserica, intr-o ceremonie dubla.

Diferenta intre stat si religie ia astfel o forma foarte concreta si experimentata de tot omul. Poate fi acceptata egalitatea in fata statului pentru cuplurile homosexuale? Multe state au legalizat asa numitele uniuni consensuale, ca sa evite termenul „casatorie” cu toate conotatiile sale traditionale, dar sa si aplice principiul egalitatii in fata legii.

Cam aceasta e dezbaterea care mi-a lipsit. Poate ca BOR ar fi avut o opinie, poate ca si uniunea consensuala e prea mult. Poate ar fi spus ca orice forma de sanctionare legala a unui asemenea cuplu reprezinta de fapt o incurajare.

Rog cititorul sa observe aberatia: eu, care as fi de acord cu solutia unei uniuni consensuale pentru gay, incerc sa imaginez ce ar fi spus Biserica intr-un dialog in care ar fi fost pe pozitia contrara. Ca in multe alte cazuri, Biserica nu a fost un partener de dialog, preferind sa dea ochii peste cap in semn de apropiere a apocalipsei.

Pe linga asta, nu are nici obisnuinta de a se organiza in spatiul public, astfel incit dintre cele 80 de procente in numele carora vorbeste BOR (dupa statistici, si eu intru acolo), doar o suta de neofascisti au participat la marsul anti-homosexualitate. In schimb, BOR a participat la conferinta de presa impreuna cu nepotii Capitanului si cu Gigi Becali.

Acestia au vorbit apoi in numele Bisericii si al dreptcredinciosilor. Cind Biserica Catolica ia atitudine impotriva homexualitatii, se straduieste sa nu fie asociata cu extremistii de dreapta. La noi, Biserica se lasa reprezentata de acestia. Conservatorismul natural si organic s-a lasat deturnat de urdori.

E ca si cum Nicolae Iorga ar fi intrat in Legiune pe post de carator de tava pentru Codreanu.

De cealalta parte, prin optiunea de a organiza parazi, nu proteste civice, miscarea gay din Romania a trecut prea repede peste etapa de lupta serioasa si a ajuns direct la maimutareli. E dreptul lor legitim, dar e exact ce nu trebuia sa se intimple daca vor cu adevarat sa schimbe modul de a gindi al oamenilor.

Sintem un popor care acum 80 de ani avea 15% populatie urbana, mare parte minoritati etnice. Adica sintem un popor majoritar la a prima sau a doua generatie desprinsa de sat, acolo unde preotii te invata ca sodomia e al doilea pacat dupa crima (auzit personal la tara, copil fiind).

Nu faci un asemenea popor sa te accepte trecind direct la barbati strident machiati si strigind unii altora: „fata!” (in Romania pina si gay parade are un aer improvizat de mahala). Florin Buhuceanu m-a uimit mereu prin civilitate si argumentatie, dar din pacate el pica in plan secund.

Dorind sa copieze ce se intimpla in vest cu paradele colorate, manifestari ale libertatii, gay-i romani au trecut prea usor peste partea de dialoguri argumentate si lupta civica, prin care se cistiga libertatea. Sint sigur ca Buhuceanu stie bine asta: o strategie clasica anti-gay este sa ii asociezi deliberat cu promiscuitatea.

Homosexualul generic devine destrabalat, instabil, drogat, bolnav de SIDA etc. De fapt, cele mai multe cupluri homosexuale sint stabile si bazate pe legaturi emotionale, ca si in cuplurile heterosexuale. Dar incearca sa explici asa ceva unui popor cvasi-rural care vede la televizor barbati cu zorzoane cerind drepturi politice cu gesturi languroase catre trecatori.

Nici unul dintre cei citiva homosexuali pe care ii cunosc, oameni de treaba (sau „normali”, ca tot m-am plictisit de acest cuvint zilele trecute) care nu isi ascund orientarea sexuala, dar nu o afiseaza din considerente de oportunitate sociala, nu a participat la aceste manifestari.

Din doua motive: pe de o parte, pentru ca s-au obisnuit sa isi traiasca privat optiunea, pe de alta pentru ca miscarea gay a facut din lupta pentru egalitate civica un fel de discoteca de mahala.