Jocul periculos al lui Nicușor Dan

Democrația românească răsuflă din greu, dar nu se predă. Cu fiecare zi care trece fără ca „propunerea Tomac” să convingă, președintelui țării i se transmite: E obositor pentru public și pentru politicieni să alerge după majoritatea zilnică și după putere, dar putere fără majoritate, abia asta e inacceptabil. 

• Ce tehnocrați sunt aceștia aleși de el? După logica președintelui Dan, ești cu atât mai tehnocrat cu cât ai pierdut mai crunt alegerile.
• Iar răul cel mai mare produs de insistența președintelui în „experimentul de laborator” nici măcar nu e acesta. Ci altul.

Nicușor Dan e un matematician strălucit. Dar e nevoie doar de un abac ca să accepți: dacă Eugen Tomac va fi premier, atunci e la fel de normal ca președinte să fie ales nu primul votat, ci cel de pe poziția 9. 

Numărul 9

La alegerile parlamentare din noiembrie 2024, Forța Dreptei, alianță unde a participat partidul condus de Eugen Tomac, PMP, a primit 189.878 de voturi și s-a clasat pe locul 9. 

Dacă Tomac e pus să facă majoritate, atunci, respectând regula, la Cotroceni ar trebui să fie nu Nicușor Dan, ci numărul 9 de la alegerile prezidențiale. În mai 2025 numărul 9 a fost Sebastian Constantin Popescu. 

Așadar, să-i permită Nicușor Dan domnului Popescu să-și ocupe poziția de președinte, pentru că nu degeaba s-a bătut domnul Popescu pentru locurile 9-10 cu domnul John Ion Banu Muscel. 

Când UDMR și AUR spun „Nu” la aceeași întrebare

Calculul de mai sus e simplificat la absurd. Dar Nicușor Dan e un matematician strălucit. Și pentru următorul calcul nu e nevoie de niciun abac pentru a accepta că președintele se joacă periculos. E un joc de-a vacanța partidelor. Un joc de-a depolitizarea societății. 

Strategia a funcționat când Dan a plecat din USR și a câștigat primăria ca independent. Cu aceeași metodă „apolitică” a avut din nou succes când a devenit președinte susținut de partide cu care n-avea nicio treabă.

Acum ne propune un apolitism dinastic. O tehnocrație genealogică e imposibil să fie eficientă. 

Nicușor Dan încearcă să aplice formula propriului succes „tehnocrat” și la celelalte puteri ale statului. Președintele vrea să preia Guvernul și să subordoneze Parlamentul. 

Semnele transmise de AUR, PNL, USR și UDMR în fața guvernului Tomac sunt clare: nu vom accepta.

Și nu există simbol mai clar decât atunci când ai AUR și UDMR pe aceeași listă care ți se opune. 

Condiția de a fi tehnocrat e să fi pierdut în mod clar alegerile

Prin Eugen Tomac, Nicușor Dan a trimis partidelor un mesaj de amenințare: dacă nu votați acest guvern, voi veni tot cu unul de tehnocrați. Mai exact, ce înseamnă tehnocrați? Cei care pică la vot se recalifică drept tehnocrați? E ca în presă: ne-am făcut ziariști că n-am putut fi scriitori. Sau ziariști sportivi că n-am avut talent de fotbaliști.

Strategia  antisistem a lui Nicușor Dan e aceea de a-și construi puterea ca președinte prin denunțarea corupției și prin recuperarea mitologiei naționale, prezentată nu într-o formulă pășunistă, precum AUR, ci într-una logică. Formarea a astfel de lideri se întâmplă în mai multe țări din lume.

Dan mizează pe ce a observat recent un articol de știință politică din SUA că mizează unii candidați democrați, epuizați de priza MAGA, care rămâne activă în ciuda tuturor eșecurilor. Și atunci, democrații vor să-și construiască o imagine anticorupție și antisistem. 

Jocul de-a antisistemul

După aceeași formulă și urmându-i pe populiști, Nicușor Dan mizează pe antisistem. Pentru că antisistemul asigură ceea ce politica partizană nu mai poate asigura: o superioritate etică de a mobiliza societatea contra sistemului stricat și corupt.  

Acest joc este însă distrugător, când ajunge să fie practicat de toți politicienii. Și aici este răul ultim. În alte țări se izolează extremismul, noi ajungem să izolăm Parlamentul.

Nimeni nu mai vrea mainstream, decât în ziua alegerilor. Când e vorba să ceri votul oamenilor, atunci sistemul e bun și mulțimea e înțeleaptă.

Antisistemul nu aduce libertate

Într-un interviu publicat astăzi în HotNews, colega mea Raluca Ion a consemnat, la un moment dat, gândurile marelui istoric american Timothy Snyder despre abuzul de antisistem. Snyder spune că trăim vremuri în care tindem să credem „că guvernul este singura problemă”.

Am ajuns să confundăm a fi liber cu a fi antisistem. Dar nu poți să fii liber de unul singur și nici distrugând.

„Dar dacă crezi că guvernul este singura problemă, atunci ai tendința de a trece cu vederea modurile în care guvernele te pot face mai liber, cum ar fi prin furnizarea de servicii medicale, construirea de drumuri sau asigurarea de școli”.

”Ai tendința de a lăsa acele lucruri să se degradeze sau poate chiar le distrugi în mod activ”, spune Thomas Snyder.

Toate realizările politicilor publice, într-o democrație, nu sunt posibile fără înfruntarea ideilor din sistemul cu mai multe partide.

Iar astăzi, nu partidele le exclude Nicușor Dan din Guvern, ci voința oamenilor e cea pe care o ignoră.    

Președintele uită că Parlamentul  este rezultat din voința electoratului, picurată în alegeri la care oricum oamenii vin tot mai greu. Precum Caligula, care a amenințat că-și face calul consul, președintele României ne spune că are o herghelie inepuizabilă de consilieri ca să-i facă prim miniștri.