Jurnal de Cannes (10). Romania – inca un Palme d'Or

Da, Marian Crisan era atat de fericit cand l-am sunat sa-l felicit incat numai dupa cinci minute si-a dat seama cu cine vorbeste. „Ce faci?” „Sunt aici in spate, la sampanie cu De Niro…” Nu se astepta sa castige, nu-i spusese nimeni de dinainte. Bravo lui! Ce lansare nemaipomenita pentru cineva despre care pana ieri nu se stia nimic.

Jurnal de Cannes: (1); (2); (3); (4);(5); (6); (7); (8); (9)

El a mai facut cateva scurtmetraje pana acum – „Ajutor”, „Aftershave”, „La Multi Ani”, „Portret de familie” si „Amatorul” (cel mai cunoscut, premiat pentru scenariul la DaKINO), realizand de cand a terminat UNATC-ul, din 1999, mult mai multe videoclipuri. Inainte cu cateva zile de Cannes filma unul pentru Ca$$a Locco.

„Megatron” e un film apropiat de trendul povestilor simple, rupte din viata, si se inspira dintr-o poveste reala, aflata de cineast de la o prietena. De cate ori are ocazia, aceasta isi duce copilul din Salonta la Oradea, ca sa se distreze la McDonald’s.

Sa recapitulam: anul trecut, Palme d’Or pentru lungmetraj („3 luni, 3 saptamani si 2 zile” de Cristian Mungiu) si Premiul sectiunii „Un Certain Regard” („California Dreamin’” de Cristian Nemescu). In urma cu doi ani, Premiul Sectiunii „Un Certain Regard” obtinut de Cristi Puiu cu „Moartea domnului Lazarescu”. In urma cu trei ani, Corneliu Porumboiu obtine cu „A fost sau n-a fost?” Premiul Caméra d’Or, iar Dorotheea Petre Premiul de interpretare feminina la sectiunea „Un Certain Regard” pentru rolul din „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” de Catalin Mitulescu.

Acelasi Catalin Mitulescu obtinuse in 2004 Palme d’Or-ul pentru scurtmetraj, cu „Trafic”, iar in acelasi an, Corneliu Porumboiu obtinea Premiul II la sectiunea Cinéfondation cu „Calatorie la oras”. Iar la anul se anunta alte filme romanesti care ar putea ajunge la Cannes. Nu mai simt nevoia sa adaug nimic…

Palmaresul mare a provocat o alta mare surpriza, care ma face ca in momentul asta sa-l iubesc pe Sean Penn. L-am vazut emotionat si aproape inlacrimat cand cei 25 de copii plus producatorii si Laurent Cantet au urcat pe scena sa ia Palme d’Or-ul pentru „Entre les murs”. In timpul filmarilor, copiii faceau misto de Cantet si-i spuneau ca o sa le ia filmul la Cannes si uite-i acum, bucurandu-se in fata unei lumi intregi.

Intreg palmaresul ma face sa consider ca in acest an nu doar selectia a fost foarte buna, dar si juriul a fost foarte corect. „Entre les murs” nu doar ca a fost inclus in ultimul moment in Competitia Oficiala, dar a fost prezentat in ultima zi, cand nimeni nu prea se mai astepta la o rasturnare de situatie. E, intr-adevar, cel mai rotund film din Competitia Oficiala a celei de-a 61-a editii.

„Gomorra” si „Il Divo” (Marele Premiu si Premiul Juriului) aduc o noapte alba Italiei. Primul e o cronica lipsita de compromisuri a societatii italiene controlate de Mafie, a doua o satira la fel de lipsita de compromisuri, dar mult mai inventiva estetic, a societatii politice reprezentate de Giulio Andreotti.

Presa italiana de duminica statea in expectativa si nu parea sa se astepte, in nici un caz, la doua premii. Juriul a aratat astfel ca nu e deranjat nici sa premieze doua filme din aceeasi tara daca merita, si nici sa premieze un outsider, in locul lui Clint Eastwood sau Steven Soderbergh care intrasera ca potentiali invingatori in cursa.

Si chiar daca Sean Penn a spus ca palmaresul nu s-a alcatuit dupa principiul „sa fie toata lumea multumita”, e evident ca si premiind un actor, a fost premiat filmul. Prin Benicio Del Toro (Premiu de interpretare masculina) a fost premiat „Che”, prin Premiul Special acordate lui Catherine Deneuve a fost premiat „Un Conte de Noël” de Arnaud Desplechin, iar premiindu-l pe Clint Eastwood (cu un alt Premiu Special) a fost retinut in palmares si „the exchange”.

Ca sa vezi cum e viata, cum echilibreaza ea lucrurile si ce ironica e uneori : Sandra Corveloni a fost recompensata cu Premiul de interpretare feminina (pentru „Linha de passe”), dar actrita n-a putut veni sa-si ridice premiul. Regizorii Walter Salles si Daniela Thomas au urcat pe scena, iar aceasta din urma a spus ca actrita a trecut recent printr-un eveniment nefericit, pierzand o sarcina. Or, in film ea joaca rolul unei mame de baieti, din nou gravida.

Fratii Dardenne nu au putut nici ei lipsi din palmares, desi au deja doua Palme d’Or-uri acasa. „Le Silence de Lorna” a luat acum Premiul pentru scenariu, semn ca juriul nu a dorit sa-i lase pe belgieni pe dinafara, desi criticii se cam indoiau si nu-l dadeau ca mare favorit.

La cat de surprinsa si de bucuroasa sunt ca au castigat „Megatron” si „Entre les murs”, nu mai spun nimic despre Premiul de regie acordat lui Nuri Bilge Ceylan pentru „Three Monkeys”, dar ma bucur ca juriul nu s-a simtit obligat sa premieze, din compasiune pentru poporul chinez, „24 City”, de Jia Zhanghe. Multumesc pentru atentie, predau legatura. Noapte buna!