Jurnal: Viata mea e un meeting-room (episodul 14)

Ella. Spider woman Ella, asta ar trebui sa imi scrie pe cartea de vizita. Am schimbat tactica. Joc tare. Vin in redactie cu noaptea in cap, prima. Ma dau pe net intr-o veselie, exersez miscarea copy-paste in viteza, iar cand seful meu direct apare, raspund la salut dintr-un morman de printuri ravasite pe birou, cu o voce serioasa si preocupata de soarta omenirii.

Dupa care incep sa tastez frenetic, nu se stie ce. Fac asta de o saptamana deja. In prima zi, seful, Morocanosul, a ramas agatat de clanta. Nu se astepta sa gaseasca pe cineva acolo, la ora aia imposibila. Cand acolo, Ella, cu parul strans decent intr-o coada de cal, imbracata androgin, very professional cu alte cuvinte, muncea de zor.

Si ca sa nu incapa nici un dubiu de grija cui nu doarme fata noaptea, am inceput sa ciripesc rapid si perfect articulat (lectiile de dictie imi dau valoare adaugata). Ca o fi, ca o pati, ca daca faceam asa era mai bine, ca rating-ul concurentei a fost mai slab ca al nostru. Chestii profesionale.

Omul nici cafeaua nu si-o bause, asa ca efectul a fost garantat. I-a placut tabloul. Nu a spus nimic, ca nu e genul, dar ceva in atitudinea lui fata de mine s-a schimbat. Il studiez pe tipul asta ciufut din ziua unu de cand sunt in televiziune. I-am prins spilul. La el nu tine nici sexy Ella, nici pissy Ella. Tine in schimb scena cu „tarani muncind”. OK, avem si asa ceva in dotare.

A doua zi, tot Ella si tot la prima ora. Morocanosul m-a salutat cu toata gura si mi-a impartasit cate ceva din frustrarile lui. Nimic interesant. The usual stuff despre traficul din Bucuresti, pietoni imbecili si strazi facute harcea parcea.

L-am ascultat cu ochii mari si guritza stramabata intr-un rictus de neplacere la adresa mizeriei de trafic, am dat de cateva ori din cap cu empatie si m-am repezit sa ii aduc o cafea. Nu m-a lasat, si-a luat-o singur, dar faza a avut efect. Mi-a vandut cateva ponturi profesionale, iar eu le-am notat in carnetelul pe care il tin strategic pe un colt al biroului.

Nu am vorbit neintrebata, de fapt nu am prea vorbit. L-am lasat pe el sa straluceasca. Stiam de la Cora ca ii place sa se auda si ca pentru el diferenta dintre o femeie vorbareata si o cotofana tampita este egala cu zero. Seara am ramas ultima in redactie, cu nasul in calculator, absorbita de mirifica lume a informatiilor online. Din cand in cand notam lucruri in carnetelul cu pricina.

Mi-am cumparat un Webster si l-am plasat la vedere, alaturi de DEX-ul jerpelit al redactiei. Morocanosul s-a foit asa, ca din intamplare, prin spatele meu si apoi a plecat. Am asteptat un sfert de ora si am sters-o si eu, ca doar nu e postul lui tata.

In a treia dimineata, la prima ora, m-a chemat la el. Eram doar noi doi. Guru fusese briliant cu o seara inainte, in talk show-ul lui de mega audienta. „Tu i-ai facut documentarea?” „Da, dar nu as vrea sa se afle. Girls stuff” – intrebare, raspuns, provocare, reactie, ca in scrima, sportul lui preferat.

Morocanosul a devenit brusc foarte atent „Mai scuteste-ma de englezismele astea, ca nu pricep”. L-am privit deschis in fata si i-am spus adevarul. Adevarul meu. „Laura a avut o saptamana proasta. Are meciuri mari cu ai ei si este foarte tulburata. Asa ca am facut eu toata treaba, ca nu se poate concentra. Acum si-a mai revenit totusi.

Sa fi vazut saptamana trecuta ce rau i-a fost. Nu fac mare lucru, o ajut. Ca intre prietene”. Pe moment, nici o reactie. Ca de obicei, mi-am petrecut ziua facand naveta intre bufet, machiaj si platoul de filmare. Sorb informatii prin toti porii. In vanzoleala de peste zi nu se vede om cu persoana, asa ca scap radarului Morocanosului.

Seara si foarte dimineata, in schimb, sunt la post, muncind. Ma rog, facandu-ma ca muncesc. Oricum si asta este un efort. Laura roboteste ca de obicei, in stilul ei autist. Sunt singura ei legatura cu lumea din jur si ii hranesc dependenta cu dibacie. Eu sunt cea care duce si aduce casete si materiale, sta la coada la imprimanta, trancaneste cu redactorii si il toaca la cap pe producator.

Sunt vesnic in actiune. Laura zice mersi ca asa mai castiga timp ca sa munceasca si mai mult. Habar nu are ca, pe zi ce trece, in capul Morocanosului se insurubeaza ideea fixa ca Ella munceste cat pentru doua, iar Laura e cam lasa-ma sa te las. Ella se implica, Ella alearga, Ella rezolva.

Mai nou m-au chemat la sedinta de redactie. Muream de somn si chiar nu ma interesa, dar am indurat cu stoicism. Nu i-am spus nimic Laurei, care de prea multa treaba nu a reusit sa ajunga la timp. Sper sa nici nu afle prea curand ca am propus si eu niste teme. Temele ei. Ghinion! Ce pot eu sa-i fac daca este agorafoba si nu serveste baia de multime?!

Citeste aici toate episoadele