Jurnal: Viata mea e un meeting-room (episodul 16)

Cora a plescait din buze a mare nemultumire cand a aflat ca Roscata nu ma inghite. I-am povestit eu incidentul cu pricina, ca sa stie versiunea corecta. „Hai ca esti facuta gramada, doar ti-am spus de n ori care este tactica. Lapte, miere, zambete largi si injunghiatul pe la spate. Iar tu, ca o tzatzica, trancanesti cu amarata aia de la machiaj”. Nu a vrut sa imi dea nici un sfat.

S-a suparat, pe buna dreptate. Ea si cu Roscata par cele mai bune prietene din lume, iar eu…imi vine sa-mi trag palme.

M-am refugiat in bratele lui Stefan. Nici aici nu am gasit mai multa intelegere. Tipul asta, de care eu sunt indragostita pana peste urechi, nu le are neam cu empatia. „Stii ce fato, eu nu sunt shrink-ul tau. Capul face, capul trage; data viitoare ai grija ce dai pe gura, ca la asa prostie ma mir ca inca nu te-au zburat pe usa afara”. Stefan este vesnic nemultumit de mine.

Acum ma bate la cap sa imi fac un bust mai de doamne ajuta, ca cica nu se poate afisa in lumea buna cu o extraplata. Mie mi-a cam frica. Am citit pe net ca operatia este naspa si ca in primele zile de dupa te simti ca un animal abatorizat.

Mai serile trecute a fost si pe Zone Reality un documentar despre chirurgi esteticieni si am vazut si acolo cum ii bagau unei babete niste spacluri intre stern si pielea de pe piept, ca sa faca loc pungilor cu silicon. Brrrr! Stefan a plusat si mi-a pus pe masa 6000 de euro, cash. I-am palmat delicat si i-am ascuns in gentuta cu strassuri.

Eram la Fratelli, unde avem masa, ma rog, canapeaua noastra. Ii asteptam pe amicii lui. Dupa ce mi-a frecat bine ridichea ca nu imi lucrez abdomenul la sala asa cum trebuie si ca fac tampenii in televiziune, a luat-o iar de coada cu marota lui cu operatul. „Bai, asculta aici la mine.

Vrei sa te mariti bine? Vrei parc de masini de lux la scara, slugi in livrea si spa all day long? Vrei s-o trimiti pe maica-ta la shopping la Paris? Lucreaza bustul fato! Baga niste colagen in buze, ridica sprancenele la tample! Pune mana, sufera, trage tare. Te sfortezi acum putin, da’ traiesti bine toata viata”. Am simtit deodata o emotie puternica.

Nu cumva Stefan ma cere voalat de sotie, iar eu nu inteleg? Asta este! Macho cum e nu poate sa isi arate slabiciunea pentru iubita lui! In fond, daca iubitul meu isi doreste atat de putin si imi da in schimb atat de mult – o viata de vis impreuna, cine sunt eu sa ma opun? Plus ca pune banul jos, fara discutii. Ok, hai sa o facem si pe asta.

A ramas ca gaseste el o clinica discreta, prin Moldova pe undeva si o rezolvam intr-un week-end.

Nu stiu cum o sa ma duc in redactie dupa aia, adica ce sa spun ca mi s-a intamplat? M-a tamponat un camion si mi-a umflat tzatzele si botul? Sau ce? Ce-i spun eu Laurei, care stie ca am un inceput de anemie de cat alerg pentru familie? Ce o sa zica Morocanosul, care crede ca sunt cea mai grozava workaholica in viata? Pe unde scot camasa? Adica eu zic, asa la bunul simt, ca o fata modesta si

muncitoare ca Ella, nu poate descinde brusc in public cu buze si sani de calibru cosmic. Numai o vedeta isi poate permite asa ceva. Eu nu sunt INCA vedeta, plus ca cineva bine plasat imi vrea gatul. Roscata. Nu stiu cum sa fac.

Nici pe Stefan nu pot sa il contrariez. Chiar il iubesc. Ma gandesc ca o obsedata la ziua in care ma va trece pragul vilanului, inca in constructie si am fantezii cu noi doi si copilasii nostri. Stiu si cum va arata rochia de mireasa. Mare lucru nu imi cere, daca stau sa ma gandesc. Iar daca altele nu au virat-o catre rai dupa operatiile de marire a sanilor, eu de ce as face-o?

Ca veni vorba de Morocanos, gata, al meu este! Sunt tovarasa lui matinala si credincioasa lui escorta la orele tarzii la care pleaca. Am avansat cu „lucrarea”. Mergem impreuna pana in parcare, unde ne despartim stangaci. El se urca in Elantra lui arginitie, eu astept sa dispara din peisaj si imi iau BMW-ul din coltul in care il parchez. Tot Cora m-a invatat.

„Pana nu esti bine infipta, nu sfida. Keep a low profile, trage masina mai la dos, ca in redactie sunt oameni de 100 de ori mai buni ca tine, care nu isi permit nici un Logan. Nu intra in gura lor, ca nu mai iesi teafara.” Morocanosul este convins ca Laura este o impostoare, ca mananca banii trustului de pomana, in timp ce Ella, o finuta, ii tine spatele.

Ma tot trage de limba, ca ce am mai facut, da’ Laura ce a facut, ca una, ca alta. Eu, prietena adevarata a Laurei, o dau la intors, dar doar pe jumatate.

Strecor pe ici, pe acolo chestii de genul „fata buna”, „este super OK”, dupa care invart cutitul in rana si bag din top ca „isi cauta toata ziua pe net garsoniera cu chirie” sau „si-a bagat CV-ul la concurenta” sau „are un amic la televiziunea X, caruia ii spune tot ce misca aici. De, dragostea ce sa-i faci…” si alte alea.

Pentru Morocanos, Laura a ajuns intruchiparea prefacatoriei, spionul concurentei printre noi, Diavolul la feminin. Acum doua zile si noi si concurenta am deschis stirile de seara cu acelasi eveniment. Culmea, dar chiar si nenicii trasi in cadru cu niste declaratii de tot rasul erau tot aceeasi! Circ, nu altceva! Sedinta, urlete, ca de unde se stia sumarul, ca cine a ciripit va fi dat afara etc.

Toata lumea bagase capul intre urechi si privea mocheta. Nu te pui cu nebunul cand este in criza! Numai Laura, in naivitatea ei colosala, i-a intrerupt monologul si i-a spus Morocanosului ca este o coincidenta, ca orice om de stiri cu experienta ar fi bagat evenimentul cu pricina in deschidere, ca si la concurenta sunt oameni buni. Superb, cu ce cazma lata isi sapa fatuca groapa; si temeinic. La fel cum munceste in redactie. Hai ca poti, Laura!

Citeste aici toate episoadele