Justetea proamericanismului (de Gelu Trandafir)

De pe ambele maluri ale Atlanticului elita de stanga se uita cu superioritate la noua Europa sau cu sentimentul vizitarii unui muzeu de antichitati. Proamericanismul Estului e desconsiderat de occidentali bine crescuti in Vestul continentului, in tari a caror securitate a fost garantata de bazele militare SUA.

Cu entuziasmul lor demolator, mari ziare liberale americane sunt si ele intrigate de atitudinea noii Europe.

„Inconstienta” romanilor si polonezilor

Dupa ce admitea ca „nu a gasit nici o urma” de „inchisori CIA” la Kogalniceanu, New York Times completa arogant ca „multor romani pare sa le scape gravitatea alegatiilor”. Ziarul american gasea si vinovatul pentru aceasta „scapare”: „Un proamericanism feroce” ne-ar fi intunecat judecata.

International Herald Tribune prezenta si el alti bolnavi incurabili ai noii Europe, polonezii, anuntand grav ca „Polonia conservatoare tulbura UE”. Rechizitoriul IHT, narod, dar complet, denunta toata gama de pacate, de la catolicismul polonezilor pana la „inchisorile CIA”.

Printre capetele acuzarii statea si faptul ca „Polonia a jucat un rol mai mare decat si-ar fi dorit unele state, inclusiv Germania si Franta”, in sustinerea de catre UE a prodemocratului Iuscenco. Iar Sarah Ludford, europarlamentar liberal aflat permanent pe banca acuzarii noii Europe, arata calea de urmat in relatia Uniunii cu indaratnicii din Est: „Noi (n.r.

– adica „ei”, politicienii vechilor state membre UE) trebuie sa intindem o aripa ocrotitoare asupra unora dintre noile state care nu sunt prea obisnuite cu agresivitatea SUA.”

Cum devii „proamerican feroce”

Proamericanismul e, in primul rand, un rezultat al nevoii de securitate. Daca in Apus antiamericanismul a dospit sub umbrela securitatii oferite de SUA, in Rasarit proamericanismul se manifesta mai ales in tarile de granita, aflate in umbra „aripii ocrotitoare” a Maicii Rusii. In Polonia si Romania, dupa cum o arata si studiul recent al German Marshall Fund.

Dar e vorba si de valori impartasite. SUA culeg acum roadele unei diplomatii publice generoase si curajoase din Razboiul Rece. Cine poate uita serile si noptile in care ascultam in surdina Europa Libera sau Vocea Americii? Radio Europa Libera nu era doar sursa credibila de informare, ci si mesagerul sperantei posibilei noastre eliberari.

La Europa Libera am ascultat „Jurnalul fericirii”, dezvaluirile lui Pacepa sau am urmarit confruntarea din Polonia si actiunea lui Reagan contra Imperiului Raului.

Cata emotie produceau in sufletul unor adolescenti lupta Doinei Cornea sau disparitia si apoi aflarea vestii asasinarii parintelui Popielusko! Prin Europa Libera o generatie influenta astazi in Romania si in alte tari din Est a deprins valorile libertatii si democratiei, precum si admiratia pentru cei care nu capituleaza in fata raului, ci il infrunta.

Experienta unica si valori universale

Stanga occidentala pricepe doar superficial aceasta experienta a Rasaritului. Crede ca proamericanismul e o boala a copilariei de care ne vom lecui. „Proamericanismul feroce” al romanilor e explicat de New York Times prin cei „55 de ani de dictatura sovietica”. Din perspectiva decadelor de agresiune sovietica, „poate fi de inteles inclinatia Poloniei catre SUA”, admite si IHT.

Daca Chirac, liderul francofoniei, ne-a tagaduit chiar dreptul de a ne exprima in chestiuni transatlantice, stanga occidentala se arata mai toleranta. Ne da dreptul sa silabisim, ne da dreptul la convalescenta dupa ce am suferit, la un soi de stres proamerican posttraumatic. Dar nu si la opinie justa. Caci nici prin cap nu-i trece ca noua Europa, traumatizata, ar putea avea dreptate.

Ca dincolo de sentimentalisme sau recunostinta, sta justetea unei viziuni ce izvoraste din experienta acestor popoare. Texanul Bush a inteles-o cand le-a spus romanilor la Bucuresti: „Voi pretuiti libertatea, pentru ca nu ati avut-o, stiti diferenta dintre Bine si Rau, caci ati vazut fata Raului!”

Multi se indoiesc ca aceasta stare de spirit va continua. Vin din urma noi generatii pentru care Reagan sau Europa Libera au fost inlocuiti de puscasul marin VanGoethem sau problema vizelor SUA. Bruxelles-ul va presa Romania sa-si abandoneze viziunea atlantista si sunt politicieni romani gata sa schimbe macazul dupa o sedinta de partid.

Abandonarea acestei viziuni va insemna insa si cedarea politicii externe si de securitate in mana altora, multi dintre ei niste nechibzuiti, cu trecut tulbure si tinereti rebele, seduse de violentele miscari marxiste occidentale sponsorizate de KGB.

Cu masura, dar fara complexe provinciale, alaturi de Polonia, si Romania va putea si va trebui sa-si asume misiunea reapropierii UE de leadershipul american. Sunt doua tari importante, care au trecut printr-o experienta unica ce le face sa judece la adevarata valoare libertatea si democratia si pretul care trebuie platit pentru apararea lor. De aceea nu trebuie sa avem complexe.