Sari direct la conținut

Justitia lui Ponta si Corlatean. Cad mastile

Contributors.ro
Laura Stefan, Foto: Arhiva personala
Laura Stefan, Foto: Arhiva personala

Singura zonă unde România s-a schimbat cu adevărat în ultimii 7 ani e justiția. Au apărut dosare importante, apar condamnări definitive. Merită luptat pentru a nu pierde ce s-a câștigat cu greutate.

Evenimentul săptămânii trecute a fost re­tragerea Inspectoratului de Stat în Cons­trucţii (ISC) din procesul Trofeul Calității. Firul evenimentelor a fost discutat de presă pe larg – în prima şe­dință de guvern, Ponta de­cide să ducă ISC în co­or­donarea directă a primului ministru, apoi demite con­ducerea instituției și pe 18 mai îl numește pe domnul Balaban-Grăjdan șef. Abia ajuns la noul său birou, dom­nul Grăjdan trimite ÎCCJ o adresă prin care anun­ță că instituția se retrage din proces. Calitățile incontestabile de lider și pro­fe­sionalismul domnului Grăjdan au putut fi admirate de o țară întreagă: de la in­vo­carea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care, acum 150 de ani, ar fi înființat ISC (și aceea în fals, deoarece abia în 4 august se împlinesc 150 de ani), până la explicația năucitoare pentru neinformarea pre­mi­e­rului – se grăbea pentru că procesul Năs­tase se afla la ultimul termen de judecată.

Premierul a încercat, la început calm, apoi din ce în ce mai nervos, să ne explice că nu are nicio legătură cu această afacere și că domnul Grăjdan (care, cu talent, joa­că rolul cetăţeanului turmentat) a acționat de capul său. Totuși, atât firul eve­ni­men­telor, cât mai ales alegerea grijulie a vor­belor premierului (nu a spus niciodată că nu este de acord pe fond cu decizia dom­nului Grăjdan, ci doar că a fost ne­mul­țu­mit că nu a fost informat) conduc la con­cluzia contrară. Mai mult, premierul nu dă semne că ar numi pe cineva în locul domnului Grăjdan și se enervează teribil atunci când e întrebat de presă ce măsuri concrete ia pentru a reintroduce ISC în proces. Singura speranță vine de la con­ducerea interimară a ISC, care ar putea săvârși un act de curaj trimițând o nouă constituire de parte civilă către ÎCCJ.

Miza jocului de-a partea civilă este foarte mare, pentru că ani de-a rândul instanțele românești au permis di­verselor instituții publice potențial păgubite prin fap­te penale să decidă soarta proceselor. Simpla lipsă de constituire de parte civilă – adică faptul că primăria nu solicită recuperarea po­tențialului prejudiciu ca­u­zat de manipularea achi­zițiilor publice de către pri­mar, de exemplu – conducea adesea la achi­tarea inculpatului. Așa s-au pierdut su­me uriașe de bani din bugetele di­verselor instituții publice. Această practică a sistemului judiciar s-a schimbat în ul­ti­ma perioadă, dar iată că inculpații în­cearcă în continuare apa cu degetul, spe­rând că în dosarul lor strategia va da roa­de. În mod normal, instanța ar trebui să continue judecarea cauzei și, dacă ajunge la concluzia că s-a comis o infracțiune ca­re a cauzat un prejudiciu unei instituții publice care nu cere recuperarea acestuia, să confiște banii, făcându-i venit la bu­getul de stat.

În dosarul Trofeul Calității, retragerea cons­tituirii de parte civilă este cu atât mai scandaloasă, cu cât există deja o soluție dată în prima instanță, în care toți cei trei judecători ai ÎCCJ constată existența pre­judiciului și obligă inculpații la re­cu­pe­ra­rea acestuia (vorbim despre peste 1 milion de euro). Duminică seara a intrat în scenă și ministrul Justiției, Titus Corlățean, care încearcă să justifice decizia fostului șef al ISC spunând: „Înțeleg, din declarații pu­blice, tot din partea fostului șef de la ISC sau din acea zonă, că în realitate acest inspectorat ar fi trimis de mai multă vreme, anterior, de câțiva ani există o desistare și o comunicare legată de fap­tul că nu exista în realitate un prejudiciu. Deci, anterior, nu de acum. Cred că ar trebui clarificat acest lucru. Mi-e foarte dificil să fac comentarii pe marginea acestui caz. Presiunile au fost mari în legătură cu modul cum s-a construit acu­zația, cu foarte multă justiție televizată la acel moment“. Este inacceptabil ca ministrul Justiţiei să se comporte ca și cum nu ar ști că hotărârea unei instanțe de judecată e mai importantă decât decizia administrativă a unei instituții publice de a solicita sau nu banii înapoi de la un lider politic.

În aceeași emisiune, ministrul Justiției ne spune că ar exista niște suspiciuni de in­fluențe politice cu privire la procurorul general și la șeful DNA. Nu ne zice mai mult, căci nu vrea să ne tulbure. Nu ne spune nici dacă el crede sau nu în aceste suspiciuni, nici din ce parte vin ele, dar ne asigură că ne va scăpa de griji prin numirile pe care le va face în Ministerul Public. Venind de la un om apropiat fostului premier Năstase, care se face că nu înțelege ce e în neregulă cu retragerea ISC din Trofeul Calității, aceste afirmații susurate pe modelul şedințelor partidului comunist îi îngrijorează pe cei care privesc atent la evoluțiile recente din justiția ro­mânească. Dacă ministrul are ceva de re­proșat, ar trebui să spună răspicat ce nu îi place și să deschidă o dezbatere publică pe această temă. Singura zonă unde România s-a schimbat cu adevărat în ultimii 7 ani e justiția. Au apărut dosare importante, apar condamnări definitive (7 ani cu exe­cutare pentru Avram Mureșan). Merită luptat pentru a nu pierde ce s-a câștigat cu greutate.

Citeste tot articolul si comenteaza pe

Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro