Kosovo – drumul spre independenta
Kosovo se pregateste, duminica, sa-si proclame unilateral independenta, dupa un secol de divergente intre sarbi si populatia majoritara etnica albaneza. Daca Statele Unite si marile puteri europene sprijina crearea noului stat, Rusia si Serbia se opun vehement. Regiunea este una dintre cele mai sarace in Europa: mai mult de jumatate din populatie se afla sub pragul saraciei, in ciuda unor importante resurse minerale, agricultura este principala activitate economica in zona.
Istoria Kosovo
Provincia Kosovo a aparut ca entitate politica in anul 1945. Pana atunci, tinutul a apartinut partial sau in intregime altor state: Albania (in perioada ocupatiei italiene), Serbia, Muntenegru, Imperiul Otoman si Imperiul Bizantin, Bulgaria si chiar Imperiul Roman.
Slavii si albanezii au co-existat in Kosovo inca din secolul al VIII-lea. Regiunea a reprezentat centrul Imperiului Sarb pana la mijlocul secolului al 14-lea, iar sarbii considera Kosovo drept leaganul civilizatiei lor. De-a lungul timpului, albanezii au devenit predominanti in regiune, insa Kosovo a continuat sa fie o provincie sarbeasca.
Provincia a intrat sub dominatia otomana in 1389, cand sarbii au fost invinsi de turci la Campia Mierlei. Kosovo a fost preluat de trupe austriece in timpul razboiului austro-turc din 1683–1699 cu ajutorul a 5.000 de albanezi condusi de arhiepiscopul catolic Pjeter Bogdani. In 1690, teritoriul a fost recuperat de catre otomani.
Pana la sfarsitul secolului XIX, albanezii au devenit principalul grup etnic in Kosovo.
Sarbii au recastigat controlul asupra Kosovo in 1913, provincia devenind parte din fosta Iugoslavie. In anii ’60, in locul unei politici de suprimare a identitatii albanezilor, Belgradul a abordat o atitudine mai toleranta, iar etnicii albanezi au inceput astfel sa aiba acces la pozitii de raspundere in administratia provinciei.
- Drumul catre razboi
In 1974, statutul regiunii Kosovo era de provincie autonoma, insa acesta a fost anulat cand Slobodan Milosevic a devenit presedinte in 1989. O miscare de rezistenta pasiva de-a lungul anilor ’90 nu a reusit sa restabileasca independenta si autonomia regiunii, desi etnicii albanezi si-au declarat unilateral independenta in 1991.
Violentele etnice au izbucnit aproape imediat, mii de sarbi fiind fortati sa plece sub forma unor purificari etnice. In 1997 o miscare de guerila albaneza, Armata de Eliberare din Kosovo, si-a intensificat atacurile asupra obiectivelor sarbesti, insa armata iugoslava, mult mai puternica, a reactionat imediat si extrem de dur impotriva acestora.
Marile puteri au incercat sa gaseasca o solutie in acest conflict, insa refuzul categoric a lui Slobodan Milosevic de a negocia in acest caz a dus la implicarea militara a NATO. Alianta a bombardat obiectivelor militare din Serbia si Kosovo in luna martie a anului 1999.
Intre timp, fortele sarbe au initiat o campanie de purificare etnica impotriva albanezilor din Kosovo, iar sute de mii de etnici s-au refugiat in Albania , Macedonia si Muntenegru. Mii de oameni au fost ucisi in acest conflict.
Fortele sarbesti au fost alungate din regiune in vara lui 1999 si ONU a preluat administratia provinciei.
- Negocieri pentru independenta Kosovo
Negocieri internationale au inceput in 2006 pentru a stabili un statut final pentru Kosovo. Trimisul special ONU, finlandezul Martti Ahtisaari, si-a inceput activitatea in problema Kosovo in februarie 2006, iar dupa un an a prezentat un proiect de statut liderilor de la Belgrad si Pristina, care prevedea o „independenta supravegheata” pentru Kosovo.
Textul, sustinut de SUA, Marea Britanie si mai multe tari UE, a fost rescris de patru ori pentru a satisface exigentele Rusiei, tara cu drept de veto in Consiliul de Securitate al ONU. Negocierile, care s-au intins pe o perioada de zece luni, au ramas fara nici un rezultat, ultima intalnire intre reprezentantii marilor puteri si oficialii sarbi avand loc pe data de 10 decembrie 2007. Dupa acest esec, kosovarii au anuntat ca-si vor declara unilateral independenta.
Intre timp, miscarile separatistilor din Europa si din fostele republici sovietice se pregatesc sa utilizeze un eventual „precedent Kosovo” pentru a cere, la randul lor, independenta.
Kosovo – in date
- Statut: fosta provincie autonoma administrata de ONU in interiorul Serbiei si Muntenegrului, independenta din data de 17 februarie 2008
- Suprafata: 10.877 km2.
- Vecini: Albania (sud-vest), Macedonia (sud, sud-est), Muntenegru (vest), Serbia (nord-vest, nord, est)
- Populatie: 2 milioane de locuitori, dintre care 90% sunt albanezi. Circa 100.000 de sarbi au ramas in Kosovo dupa razboi, numarul lor fiind in scadere
- Capitala: Pristina
- Limbi principale: albaneza, sarba, turca
- Religii principale: musulmana, crestina
- Resurse naturale: petrol, plumb, zinc, crom, argint
- Presedinte: Fatmir Sejdiu, ales in februarie 2006, este succesorul lui Ibrahim Rugova, decedat in ianuarie 2006.
- Primul ministru: Hashim Thaci, numit in functie pe data de 9 ianuarie 2008. Il succede pe Agim Ceku
Surse: AFP, BBC