La multi ani, sacalilor! (de Dan Tapalaga)

De ziua lor, ziaristii au aflat de la Geoana ca sint „sacali”. Un fel de ciine de paza degenerat misunind prin jungla politica. Cine si cit a cazut insa pe scara evolutiei?

In timp ce asculta oarecum nefiresc imnul PD-ului, Mircea Geoana a miriit printre dinti: „Degeaba ne prefacem ca nu auzim. Sacalii astia se prind imediat”. „Animalul” lui Iliescu, „maimuta cu poteci pe creier” a lui Nastase, „sacalul” lui Geoana are insa calitati: auz fin, citeste pe bune si, vorba lui Basescu, „ce are in cap, da pe gura”.

Adulmeca prada, sta toata ziua cu urechile ciulite si bine face. Putinii sacali supravietuitori in desertul pesedist au contribuit si ei, gratie scormonelii lor tenace prin gunoaiele guvernului Nastase, la trimiterea partidului sau in opozitie. As vrea sa-i spun domnului Geoana ca sacalii mici, care dau toata ziua tircoale sediului PSD, merita mai mult respect. Ei, in primul rind.

La fel cum nici nefericitul sacal Dindirica, sfisiat pe nedrept de lupul de mare Basescu, nu are vreo vina ca patronul sau este Sorin Ovidiu Vintu. Unii dintre mogulii de presa poate chiar merita inclusi in specia marilor sacali. Doar ca tot guzganii rozalii sint cei care i-au hranit cu publicitate de stat, i-au salvat de hingheri sau i-au scutit de taxe.

Pe criterii de sluj, marii sacali stau pe labele din spate, aplauda din membrele superioare si ling oasele zvirlite celor care dau cel mai frumos din coada. Marii sacali, grupati in „haite de interese”, au supravietuit. Astazi isi delimiteaza teritoriul cu furie si disperare, desi multi ar trebui sa fie in cusca. Unii musca furibund din cei care le vira batul prin gard sau le calca teritoriul.

Apropierea integrarii accelereaza fenomenul concentrarii presei. Batalia se da pe cucerirea de teritorii, iar pretul metrului patrat de teren media se va dubla a doua zi dupa intrarea in UE. Fara un trust in spate, presa e libera sa moara. Tirania economica ameninta astazi libertatea presei mai abitir decit cenzura politica. In interiorul noii dictaturi, autocenzura functioneaza mai subtil.

Centrul pentru Jurnalism de Investigatii a lansat ieri un site foarte util: www.mediaindex.ro, o necesara baza de date cu patronii de media din Romania si interesele lor economice. Un fenomen interesant: mogulii care preferau paradisurile financiare si-au mutat actionariatul camuflindu-l in paradisuri obscure. Adica au preferat sa plateasca totusi o taxa, dar sa ramina la adapostul anonimatului.

Asta spune multe despre culoarea banilor reciclati in afacerile de media si despre putregaiul de sub temelia pe care se ridica noile FNI-uri jurnalistice. Teroarea autocenzurii pluteste inca in micile redactii de provincie mai abitir decit la Bucuresti.

Sa facem totusi o diferenta necesara intre ce a fost si ce este. In ultimii doi ani, presa a cistigat in libertate, publicitatea de stat se distribuie pe criterii de transparenta, iar presiunea puterii, cenzura politica in institutiile publice de media, aproape a disparut.

Limbajul jurnalistic a suferit insa o usoara degradare, inghitim poate mai mult „soft story”, telenovela si „infotainment” decit ar fi necesar, dar tot e bine. La multi ani, sacalilor!