La o luna dupa JAZZ-ul de la Garana…

Pentru ca in ultimul articol mi s-a reprosat ca nu am scris despre ce s-a intamplat la festivalul de la Garana, am pregatit povestea mea de anul acesta.

Am urcat de joi la munte, ca in fiecare an, insa din motive cunoscute doar de cei apropiati am ajuns abia duminica seara in Poiana Lupului. Anul trecut fusesem, Vineri si Sambata pana la 12 in Poiana, iar Joia si Duminica am stat de la inceput pana la sfarsit.

Am plecat de Joi din Resita, pe o ploaie cumplita. Cand am trecut de Valiug, se oprise si in timp ce ma indreptam spre Prislop, un mirific peisaj ma insotea. Se ridicase un val alb ca un smog dens, care cuprindea padurea, iar deasupra soarele apunea printre copacii din padure, producand niste culori interesante.

Eram bucuros ca s-au gandit sa asfalteze in sfarsit, desi proiectul este aprobat inca din 2008, de Agentia de Dezvoltare Vest. Bine, lucrau tipic romaneste, fara sa se gandeasca la susteinabilitatea lucrarii, turnand asfalt direct peste ce era. La anul, se mai face odata, mai incaseaza cineva niste bani…in fine. Am ajuns in Poiana Lupului, si ma indreptam spre 3 Ape. Dupa prima curba, gata cu asfaltul….atat a fost…Pana la Poiana, dupa aia…Dumnezeu fie cu mila…craterele imense continuau sa nu fie astupate, iar daca dupa cateva pahare de palinca sau afinata, porneai cu bicicleta, pe timp de noapte dinspre Poiana spre Garana, Brebu sau 3 Ape, riscai sa fii inghitit de aceste gropi negre.

Anul asta a fost mai putina lume, fie din cauza vremii capricioase, ajungea undeva la 8-10 grade noaptea, poate biletul mai scump, fie din cauza ca d-l Robu de la Timisoara a decis sa nu mai finanteze Jazzul de la Garana ci sa faca unul special pentru Timisoara, festival ce a avut loc cu o saptamana in urma. Am inteles decizia primariei Timisoara sa nu mai finanteze jazzul, in perspectiva concursului Timisoara Capitala Culturala Europeana, insa nu am inteles decizia de a pune palmieri sau de a construi fantani luminate colorat, acompaniate de muzica pe Bega?!?! Adica sa ridicam kitschul la rangul de arta? Poate pe viitor se gandeste sa aduca si delfini pe Bega…cine stie ce idei nastrusnice o sa mai aiba d-l Robu?!

Spectatori mai putini anul acesta, si inauntru, in Poiana am vazut si standuri de papuci?!? De ce ar veni cineva la Jazz sa isi cumpere papuci?…in fine…O sa va povestesc despre ziua de Dumnica pentru ca mi-au placut tare mult artistii….Duminica am ajuns pe la 7, insotit de acelasi grup de persoane: Irina o tipa din Bucuresti, Titi din Bucuresti si Florin din Timisoara. Cu ei am petrecut ultimele 3 sezoane de Jazz in fiecare Duminica. Eram bucuros ca o sa-l revad pe Bugge Wesseltoft care a facut un super-show anul trecut si care performa si anul asta cu trupa sa „The electric trio”. Eugen Gondi, unul dintre cei mai buni tobari romani si practic fondatorul evenimentului de azi (a inceput sa cante acum 17 ani alaturi de alti 3 mari jazzisti romani) si primul tobar al lui Phoenix, era prezent. Ultima trupa era un cvartet din Suedia, condus de Magnus Oegstroem, un tip care a mai fost la Garana in 2006.

Mi-au placut The electric trio, desi cei cu care eram, nu prea era deschisi la combinatia de electro-jazz, facuta de Bugge prin sintetizatoare, Mac-uri sau Ipad-uri. Oricum ceva inedit, ritmat, care a ridicat din nou spectatorii in picioare:

Dar nu credeam ca suedezii, o sa ma hipnotizeze in halul in care au facut-o. Cvartetul condus de Magnus, a tinut aproape 700 de oameni, pana la 3 dimineata, Duminica spre luni, la o temperatura de 8 grade. Piesele au fost electrizante, ritmul imi misca corpul fara sa realizez…ma lasam purtat de muzica si de sunetele ritmate, desi eram mort de frig si mega-obosit. Lumea a stat si s-a bucurat de jazz de cea mai inalta calitate. Una dintre piesele care mi-a placut Ballad for E, (in memoria unui membru al formatiei care a fost si el in 2006 la Garana insa a decedat intre timp).

Million thanks to everyone who stayed up with us last Sunday night at Garana Jazz Festival in Romania. I think we finished around 2.30 in the morning and you were still there! An amazing night for me and my band…Thank You!”

Citeste intreg articoluol sui comenteaza pe Contributors.ro

La intoarcere spre locul de cazare, probleme aveam si eu si Irina. Ambii eram soferi, Irina bause putin pentru a rezista frigului, eu nu aveam acte si nici nu conduceam masina mea. Mai devreme ni s-a spus ca politaii au facut filtre cu o zi inainte, oprind toate masinile. Excesul de zel al politiei romane nu isi avea rostul la jazz. Era imposibil de rezistat pe frigu ala fara sa te incalzesti cu ceva: practic cei ramasi erau victime sigure in cazul unui control. Nu a fost si am scapat.

Am fost la jazz si mi-a placut. Nu sunt un impatimit sau cunoscator al genului, insa atmosfera de la Garana imi place pentru ca vin femei frumoase, batrani si familii cu copii, oameni frumosi. M-au impresionat multitudinea de copii mici de sub 5 ani, care ori in carucior ori intr-un scaunel mic, sau in bratele mamicii sau taticului ascultau jazz. Lumea care vine la festivaluri de muzica sunt oameni open mind, persoane cu atitudine, carora „le pasa” in general. Este lume interesanta cu care iti place sa interactionezi, oameni cu care impartasesti aceleasi idei si poti dialoga usor pe diferite teme. Locatia festivalului de Jazz iti transmite linistea de care ai nevoie dupa ce scapi din aglomoratia inecacioasa a orasului. Lacul, brazii, poiana Lupului, verdeata, casutele din Garana si Brebu iti ofera un peisaj pitoresc, iti incarca bateriile si reprezinta mediu perfect pentru un festival de Jazz. A fost fain si anul asta!