Lacul cu portofele si trista poveste a complexului Lac-Padurice din Arad

O padurice inseamna umbra, ozon, copaci, iarba, un strop de salbaticie naturala, intr-un oras intoxicat de praf, noxe si peturi. Bantui prin padurice singur, cu cainele sau cu iubita. Visezi, poate chiar saruti, la umbra teiului batran. Sau, ma rog, a altor soiuri de copaci. Te duci apoi la lac. Cu un prieten si-o halba de bere. La a doua, povestile se tin lant. Pe fundul lacului, spun oamenii, zac sute de portofele, furate si-apoi aruncate acolo de panacoti si aurolacii din gara. Sa le fi golit chiar de tot?

Am pornit-o pe urma portofelelor inghitite de Lacul de la Podgoria, din Arad. O intreaga tevatura. Am dat peste cenusa unui incendiu provocat, peste daramaturi si constructii nefinalizate, peste un sediu de Consiliu Judetean cu cupola verde, peste planuri marete, pe bani europeni si publici, ale municipalitatii. Am dat peste mizeria din lac.

Tricoul Rosu si Pisica Albastra

Lacul si paduricea se afla intr-o zona centrala din Arad, intre strada Corneliu Coposu, Piata Podgoriei si strada Miron Costin. Aproape e Gara, la cativa pasi se intinde „aleea cu banci”. Banci de bani, nu de sezut. Daca treci strada, ajungi pe Revolutiei, promenada aradeana care duce in buricul targului. Inainte de revolutie, Casa Sindicatelor si intreprinderea Tricoul Rosu punctau doua colturi ale complexului Lac-Padurice.

Peste drum, se facea sport la un poligon de tir, un cartodrom si un bazin de inot. Acum, situatia s-a schimbat. Strandul mic, cum ii spuneau aradenii, a disparut sub moloz. Tricoul Rosu e daramat. Din fosta fabrica, infiintata in 1918, la inceputul anului 2007 s-a ales praful. Majoritatea femei, angajatele au mers in somaj, apoi care incotro. Una dintre ele mi-a zis ca munceste ca ingrijitoare, in Germania.

In 1998, Gelu Zoica, directorul general al fabricii de tricotaje, spunea: „Sunt foarte fericit ca am reusit sa mentin un colos in viata. La ora actuala, 95% din productia noastra se duce la export. Ma bucura, de asemenea, si faptul ca dam de lucru la inca 14 societati comerciale din Arad, ca ne gandim la dublarea productiei, ca lucrurile merg, in sfarsit, asa cum mi-am dorit, asa cum am sperat atunci cand Tricoul Rosu o ducea greu.”

Dar n-a fost sa fie asa. Concurenta globala pe piata industriei textile, directivele UE ca fabricile poluante sa fie mutate la marginea oraselor, sau poate vanatoarea investitionala pentru generosul teren; nu stim cine a semnat actul final de deces. Din Tricoul Rosu a ramas doar un zid roz, ornamentat in stil vechi. Nici comunistii nu reusisera sa-l dea jos.

Zidul n-a reusit sa protejeze nici locatarii, nici trecatorii si nici angajatii firmelor din zona, de disconfortul zilnic. Doi ani a durat demolarea, aducand praf, gunoi, zgomot. „Pe langa galagie si mizerie, au existat si alte probleme. De exemplu, nu s-a facut nimic in privinta clorului si a varului toxic care ne afecteaza plamanii si inima. Puteau macar sa stropeasca cu apa zona, pentru a nu pune in pericol sanatatea oamenilor. S-a intamplat ca nici focul de la aragaz sa nu mearga din cauza poluarii cu clor”, a spus un locuitor din zona. (Anca Oprea, 03.09.08, Observator.info)

Intre 2007 si 2009, lucrarile de constructie pentru proiectul B.I.A., al firmei Timcon S.A., pentru beneficiarul S.C. EUROPOLIS S.R.L., ar fi trebuit sa inceapa si sa fie finalizate. Hipermarketul Real se va construi insa in alta parte a Aradului, pe terenul de la Tricoul Rosu se vorbeste de constructia unor apartamente si a unor spatii comerciale „Inca un mall!” oftau in vara, la o bere, obisnuitii localului Pisica albastra, aflata peste drum de eternul santier. „Orasul celor sapte mall-uri” i se zice Aradului, in jargon de taximetrist. Insa si constructiile private sunt „crizate”. Nu si cele de stat.

Rad si plang la soare

In plina Padurice, din vara rade la soare noua cladire a Consiliului Judetean Arad. Constructia imobilului a inceput in anul 1990, acesta urmand sa fie un luxos sediu al fostei Banci Agricole. In stadiu nefinalizat, cladirea din beton si sticla a fost preluata de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor si Participatiunilor Statului si atribuita ulterior Serviciului Roman de Informatii, care insa n-a primit fonduri pentru investitie. Ceva mai tarziu, cladirea a intrat in patrimoniul Consiliului Judetean, prin Hotarare de Guvern. Cum s-ar spune, CJA „ a suflat“ sediul SRI-ului.

800 de mp avea cladirea initiala, nu a fost destul. Asa ca s-a mai construit una inspre Padurice, de 300 mp. „Desi imobilul pare destul de mare, ca urmare a compartimentarii sale nu exista suficient loc pentru toti angajatii. S-a facut un calcul, iar in cladire ar putea activa doar 95 de angajati, dar numarul angajatilor institutiei depaseste 100 de persoane. De aceea suntem nevoiti sa mai ridicam o cladire pentru sala de sedinte si alte birouri”, a afirmat presedintele de atunci al CJ, Iosif Matula (PD-L), acum europarlamentar.

N-a fost loc pentru toti, Primarie, Prefectura si Consiliu, in Palatul Administrativ din centrul orasului. In 17 august a.c. a inceput mutarea angajatilor CJA si a muntilor de dosare in noul sediu de la Padurice. S-a inceput cu lucrurile din biroul presedintelui, Nicolae Iotcu. Birourile din Palatul Administrativ au ramas goale, cu exceptia mobilierului vechi. In noul sediu, CJA a cumparat mobila noua, de 100.000 de euro. In 22 august s-a taiat panglica, presedintele Basescu a fost prezent.

Noul sediu al Consiliului Judetean Arad Foto: HotNews.ro

Daca investitia a fost evaluata initial la 6 milioane, suma finala s-a ridicat la aproape 11 milioane de lei noi. In 2008, conducerea CJA propunea redirectionarea, pentru noul sediu, 1.500.000 de lei din taxa de ecologizare platita pana la inceputul anului 2007, in vamile aradene. Am trecut si eu, cu masina cu tot, prin dusul acela scump si sleios. In ianuarie 2007, taxa a fost eliminata, nu era conforma cu regulile UE.

Prin urmare, bani au fost, insa nu pentru ingrijirea Paduricii si nu pentru lacul insalubru. Ma gandesc ca angajatii de acolo, inclusiv presedintele Consiliului, trec zilnic pe langa lac si vad gunoaiele care se scalda la margine. „Va spun eu ca nu trece, ca merge cu masina, pe alta ruta” imi spune, in luna octombrie, un functionar de la Prefectura Arad.

„Dar cum e, sa vii ca turist, sau strain, si sa vezi ca tinerii stau pe marginea lacului, mai povestesc, si langa ei e un morman de gunoaie?”, insist eu. „Nu trebuie sa fii turist strain, trebuie sa fii aradean. Lacul asta si-a avut anii lui de glorie, a fost o chestie extraordinara pentru aradeni. S-a patinat, s-a stat pe banci, s-a baut, oamenii s-au simtit bine” mi se raspunde.

„Acum, de ce arata asa catastrofal?” mai incerc. „Nu pot sa-mi explic. Probabil ca sunt alte prioritati pentru municipalitate. Oricum, este foarte trist”.

Mama ei de concesie

„Nu se face curatenie pe lacul de la Padurice, in pofida sperantelor pe care locuitorii zonei le-au legat de acest subiect. Primaria Arad isi justifica si acum lipsa implicarii in igienizarea lacului, prin faptul ca acesta este concesionat patronilor restaurantului Lake Grove, care ar avea obligatia contractuala de a face curatenie acolo. Executivul sustine, in plus, ca pe lege nu are dreptul sa faca curat pe lac, iar actiunile de igienizare care au avut loc pana acum acolo (toate apartinand Primariei Arad) au fost realizate din sponsorizari“ scrie Arad online din 3 noiembrie, preluat de Hotnews pe domnuleprimar.ro.

Saraca Primarie, ajunsa la mila sponsorilor. Si doar in bugetul initial pe 2009 al Primariei Arad, prin Hotararea Consiliului Local al Municipiului Arad nr. 111/31.03.2009, 7.170.000 lei (cca 1.300.000 de euro) sunt evidentiati la cheltuieli cu „intretinerea de gradini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive si de agrement“. Transparenta bugetara maxima, pe vreo 280 de pagini prost scanate. Insa ce faci, daca nu te lasa „concesia“?

Barul si restaurantul cu terasa Lake Grove, de la complexul Lac-Padurice, a fost inaugurat cu surle, trambite, oficialitati locale si muzica populara in octombrie 1998. O data am intrat in el, preturi rasarite, clienti ioc. Nu inseamna ca asta era regula, doar a rezistat intact zece ani. Pana in vara, caci la finele lui august anul curent, terasa de pe lac ia foc si se face scrum. Doar pontoanele rezista.

„Incendiul a fost provocat. Principala suspecta este o femeie care a venit la fata locului cu un taximetru cu care a si plecat de acolo, imediat dupa izbucnirea flacarilor. Se pare ca femeia este o cunostinta a unuia dintre asociati”, a declarat Camelia Tuduce, purtator de cuvant al Politiei Arad.

”A consumat in jur de 5 beri, dar nu a fost in stadiul de a nu se mai putea tine pe picioare. Si-a achitat nota de plata si a plecat”, a spus barmanul terasei, Adi Tomut. „Femeia s-a reintors la 05.00 dimineata, cu un taxi, rugandu-l pe sofer sa o astepte cateva minute. A dat foc la terasa dupa care a plecat“ scrie presa aradeana din 27 august.

V.M, o suceveanca de 28 de ani, e prinsa rapid, isi recunoaste fapta, dar nu aterizeaza dupa gratii, ci intai la psihiatrie. Managerul localului, Dumitru Varvaroi a declarat ca paguba se ridica la cca 30.000 de euro, insa terasa nu era asigurata si n-are de gand s-o reconstruiasca. „Ma doare sufletul cand vad cum arata acum locul. Vom trimite Primariei actele prin care ii anuntam ca renuntam la suprafata inchiriata pe lac” a mai spus el.

Veceu cu cofetarie

Intr-o ancheta jurnalistica din 2004, Lucian Valeriu de la Observatorul aradean merge pe

Gunoaie si apa imbacsita de alge in Lacul de la Podgoria din Arad Foto: HotNews.ro

urmele diverselor idei ale edililor locali in avant antreprenorial, de a da alta faţa si intrebuintare unui loc verde, care era bun cum era, daca era in continuare ingrijit. Astfel, aflam ca, postrevolutionar, primarul Angheloiu ar fi avut intentia, in complexul de agrement de pe lac, sa amplaseze „un veceu public la parter, iar la etaj, o cofetarie“.

Directorul Casei Sindicatelor, Ioan Cristea, mai orientat comercial si turistic, care voia sa transforme malul lacului „intr-o oaza a pescarilor urbani, cu mici terase unde sa se serveasca mici si bere, a fost refuzat, pe motiv ca se asteapta investitori mai motivati“. Si asa a venit Fluieras, om de afaceri, care a adus o salupa de la Orsova, in scop de restaurant plutitor, ca la Budapesta.

Salupa a esuat, transformandu-se in adapost pentru boschetari. Initiativele de divertisment zonal insa continua, cu un bar care da faliment, apoi cu semnarea unui contract:.„In baza Hotararii nr. 12, din februarie 1994, a CLM Arad, ulterior a HCLM nr.120/1995 si a inca catorva acte cu caracter juridic cu care nu va mai plictisim, obiectivul „Cofetaria Lac” si terenul in suprafata de 3150 mp., precum si incheierea exploatarii lacului din zona Podgoria, prin licitatie publica (nu ne indoim, corecta!), constructia nefinalizata se concesioneaza, impreuna cu terenul aferent, pe 50 de ani“.

„Contractul de inchiriere se incheie in aprilie 1996, intre Primarie si firma amintita, iar in martie 2000 se mai aditioneaza un act. Cel mai important punct din contract ni se pare cel continut la litera d a articolului 8: Chiriasul se obliga sa intretina curatenia luciului de apa si a zonei de parc delimitate“ scrie Valeriu in Observator. Primarul ar avea deci, o problema: „pe lege“, nu poate sa faca curatenie pe lac. Dupa noile declaratii ale lui Varvaroi, curatenia poate incepe.

In cautare de portofele

Fin al presedintelui Traian Basescu si primar al Aradului din 2004, Gheorghe Falca (PDL) a fost trimis in judecata la sesizarea DNA in octombrie 2007, pentru luare de mita, abuz in serviciu contra intereselor publice, urmat de obtinerea unui avantaj patrimonial. Procesul continua, batand pasul pe loc.

Falca s-a nascut la Brad, insa copacii nu-i intra in gratii. Si nici chiar gazonul. In repetate randuri, presa locala a scris despre targurile festiviste organizate de Primarie pe spatiile verzi din fata Palatului Administrativ. Pentru Padurice, Primaria are in plan „defrisari selective“. Daca ma gandesc la asediul sub care stau deja bietii copaci, nu vad ce minune i-ar mai putea salva de tavalugul antreprenorial.

Citam din domnuleprimar.ro, preluare de pe Arad online (26.10.09), o publicatie care abordeaza in detaliu prietenia primarului aradean cu spatiile verzi. „Potrivit executivului, „in prezent se afla depus la Ministerul Mediului – Administratia Fondului pentru Mediu, Studiul de Fezabilitate pentru Reamenajarea Parcului Padurice in vederea obtinerii finantarii (fonduri nerambursabile) in cadrul Programului national de imbunatatire a mediului prin realizarea de spatii verzi in localitati. Studiul are prevederi referitoare la reabilitarea zonelor verzi, amplasarea de mobilier urban inclusiv spatiu de joaca pentru copii, asigurarea iluminatului alternativ etc”.

Tot executivul susţine ca „amenajarea si curatarea lacului face obiectul unei alte aplicatii ce urmeaza a fi depusa in cadrul Programului Operational Regional Axa 1.8”. Primarul Gheorghe Falca a mai precizat faptul ca mega-proiectul de zeci de milioane de euro gandit pentru intreaga zona Padurice a fost impartit in patru proiecte mai mici, pentru ca banii europenilor sa fi mai uşor de atras (un proiect pentru parc, altul pentru lac, unul pentru fantana etc.).“

Mega intentii, cu mega bani. In Observatorul aradean din 13.10.09 (autor Andrei Ando) se vorbea insa doar despre 1.133.000 de lei pentru 7.000 mp, „planurile initiale de 47.000.000 de lei pentru o suprafata de 26.000 mp, inclusiv luciul de apa“ fiind abandonate. Proiectantul SC Bauplaning S.R.L. ar fi prevazut, conform publicatiei citate, „defrisari selective, tunderi de modelare si intretinere“ pe o suprafata de 3.200 de mp.

Cele 3,96 de ha ale parcului Padurice specificate in HG 976/2002 au intrat puternic la apa, in ultimii ani. Probabil in apa din lac, la cautare de portofele. Daca Europa indica 20 de mp spatiu verde pe cap de locuitor in mediul urban, in Arad sunt doar 6 mp. Daca Europa nu indica nimic, Aradul probabil ca se sufoca in betoane, ca si multe alte orase din Romania.