Laptopul lui Dan Iosif (de Ioan T. Morar)

Nu neg meritele de revolutionar ale lui Dan Iosif, pare ca stie sa faca fata unei incaierari. Nu stiu insa cam ce sfaturi i-a putut da lui Ion Iliescu din postura de consilier. Cit despre calitatea de parlamentar, ce sa mai zic, unde a mers un gurist ca Ion Dolanescu, merge si un artagos ca Iosca.

Imi amintesc de un text scris de Geo Bogza, fostul avangardist, retras in scaunul de parinte al reportajului modern romanesc, prin anii ‘70, daca nu ma insel. Parind ca lauda realizarile orinduirii socialiste, autorul scrie despre un gest banal: intr-un autobuz care ducea taranii spre satele lor din Baragan, unul dintre calatori este deranjat de lumina soarelui.

Si nu-si potriveste clopul pe ochi, ci, pur si simplu, cu firescul unuia care ar fi facut asta de o viata, trage perdeaua la geamul din dreptul sau. Geo Bogza valorifica simbolic acest gest si vorbeste despre conditiile excelente de viata, despre emancipare, in genul propagandei cu tusa personala practicata de condeierii epocii.

Si, totusi, autorul se salveaza cu un post-scriptum care dinamiteaza toate laudele. Zice Geo Bogza ca, la ceva timp dupa ce a vazut aceasta scena, s-a plimbat pe linga niste intinderi agricole si a vazut ca porumbul ramasese necules sa infrunte iarna. Si atunci s-a gindit ca ne-am cam grabit sa punem perdele la autobuze.

Trec de acest episod literar si vad la televizor ca laptopurile cu care au fost dotati parlamentarii romani sint de ultima ora. Daca au mai existat citeva mai vechi, ele au fost schimbate, in acelasi buget in care era prevazuta o noua mocheta, mai pe gustul lui Adrian Nastase. Sint laptopuri performante, care sa rimeze cu noile masini din parcul auto al Parlamentului.

Nu fac parte din rindul celor care sustin ca parlamentarii ar trebui sa umble zdrentarosi, sa se imbrace de la second-hand (ca profesorii) si sa mearga la serviciu cu transportul in comun (ca majoritatea alegatorilor). Ei sint reprezentantii nostri, ei vegheaza la viata noastra democratica, fac legi.

Si nu cred ca am vrea ca in legile dezbatute sa se simta enervarile produse de transpiratia din autobuz sau de dormitul impropriu intr-un camin de nefamilisti. Actul legiferarii trebuie sa fie impecabil, iar asta nu se poate obtine fara asigurarea unor conditii impecabile.

Cu toate acestea, ma framinta niste nevolnice intrebari: ce face, de pilda, unul ca Dan Iosif cu laptopul din dotare? Intr-un fel e bine, nu e silit sa mangleasca unul.

Oare studiaza pachetele de legi si cind ajunge acasa? Intra pe Internet pentru a vedea stiri despre parlamentari din toata lumea? In ce limba lucreaza? Reconstituie Revolutia in te miri ce joc de strategie? Se conecteaza la messenger pentru a conspira cu Mitrea? Sau face parte dintr-o alta retea, dintr-un alt grup de discutii? Isi scrie cu Ion Iliescu, cel pe care l-a consiliat? I-or mai fi ramas

niste sfaturi de pe cind era consilier prezidential in folderul de schite si se gindeste sa scape de ele? Sau poate are un site pe care si-l actualizeaza. E o idee. Stati un pic. Dau cautare si nu gasesc nici daniosif.ro, nici daniosif.com, nici iosca.orice. Nu exista astfel de site-uri.

Ei, asta e, dincolo de particularitatile pe care i le stim, Dan Iosif a primit laptop in virtutea calitatii sale de reprezentant democratic al unor alegatori. Si, daca e democratie, e normal sa primeasca si fostul revolutionar Dan Iosif un laptop. Trebuie sa acceptam realitatile democratiei.

Aproape fara alta legatura decit ca locul intimplarii este aceeasi Romanie, am aflat ca mai toate scolile noastre au fost dotate cu computere. E vorba de un program national de informatizare. Prost, bun, discutabil, producator de spaga, nu discut asta. Desi, e adevarat ca unele dintre computere nu au unitate de CD-ROM, dar trecem cu vederea.

Bine ca au tastatura si monitor! Elevii vor invata sa desluseasca tainele computerului, sansele vor fi (aproape) egale pentru cei de la sat ca si pentru cei de la oras. Inca un efect bun al democratiei, sanse egale pentru toti!

Parca as fi Geo Bogza care lauda realizarile orinduirii, nu?! Ei, tot ca el, ca post-scriptumul la textul evocat mai sus, pot spune ca, atunci cind am vazut greva profesorilor, cind i-am vazut pe dascalii nostri ajunsi la capatul rabdarilor, gata de greva foamei, ei, bine, atunci m-am gindit ca ne-am cam grabit sa-i cumparam laptop lui Dan Iosif!