De ce, după generații de progres, copiii de astăzi sunt mai puțin capabili intelectual decât părinții lor? Un cercetător în neuroștiințe pune o întrebare aproape interzisă

„Le-am dat copiilor laptopuri și le-am luat creierul” – Asta pentru că nu adaptăm tehnologia pentru a se potrivi elevilor, ci îi remodelăm pe copii pentru a se potrivi instrumentelor, afirmă  Jared Cooney Horvath, cercetător specializat în neuroștiință într-o recentă carte. Coborâm ștacheta testelor pentru a ascunde capacitatea tot mai redusă de înțelegere a copiilor noștri, arată notele la teste, comparate în decenii, spune cercetătorul.

Timp de aproape două secole, Occidentul a cunoscut un progres generațional constant. De-a lungul secolului al XX-lea, scorurile coeficientului de inteligență IQ au crescut constant, fiecare generație câștigând aproximativ șase puncte în plus față de părinții lor.

Această creștere a fost determinată în mare parte de îmbunătățirea educației: cu cât copiii petreceau mai mult timp la școală, cu atât abilitățile lor cognitive creșteau.

Dar, începând cu anul 2000, ceva s-a schimbat. 

„Iluzia digitală”

„Pentru prima dată în istoria măsurării cognitive standardizate, generația Z obține în mod constant scoruri mai mici decât părinții lor la multe măsuri cheie ale dezvoltării cognitive – de la alfabetizare și numerație la creativitate profundă și IQ general. Iar datele preliminare din generația Alpha (născuți după 2012) sugerează că declinul nu încetinește – ci se accelerează”, susține cercetătorul australian Jared Cooney Horvath, specializat în neuroștiințe. 

Cartea lui Jared Cooney Horvath „Iluzia digitală: cum tehnologia din sălile de clasă afectează învățarea copiilor noștri și cum să-i ajutăm” a fost recenzată de publicația The Free Press.

„Erodarea gândirii riguroase”

Cercetătorul nu pledează pentru eliminarea tehnologiei din școli, dar citează decenii de studii care arată că accentuarea „consumului de informații prin intermediul ecranelor duce la scăderea performanțelor, la fragmentarea atenției și la erodarea lentă a gândirii riguroase”. 

Ce merge prost?

„Cercetători precum Jean Twenge și Jonathan Haidt indică smartphone-urile și rețelele sociale ca fiind instrumente care promovează comportamentul sedentar și încurajează izolarea. Alții, precum Abigail Shrier și Greg Lukianoff, susțin că am medicalizat excesiv copilăria, tratând experiențele obișnuite ca pe niște „traume” și protejând copiii de disconfort în moduri care îi fac fragili și nepregătiți”, spune cercetătorul australian. 

Deși acești factori pun în lumină criza actuală a sănătății mintale, ei nu explică pe deplin colapsul cognitiv. De ce atât de mulți copii învață mai puțin?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ne uităm la singurul loc în care majoritatea părinților încă au încredere că va sprijini învățarea: școala. Astăzi, copiii petrec tot mai multe ore în sălile de clasă, dar se dezvoltă mai lent, consideră autorul cărții.

Iar acest lucru se corelează cu folosirea instrumentelor digitale, inclusiv cele din clase. 

Ce spun testele PISA

În 2012, 2015 și 2018, la testele PISA au fost corelativ întrebați elevii cât timp petrec folosind dispozitive digitale într-o zi obișnuită de școală. Când aceste răspunsuri au fost comparate cu rezultatele testelor, rezultatele au arătat o imagine clară și îngrijorătoare.

Cu cât elevii petreceau mai mult timp în fața ecranelor la școală, cu atât scorurile lor scadeau mai mult. În medie, cei care foloseau computerul mai mult de șase ore pe zi au obținut cu 65 de puncte mai puțin decât colegii lor care nu îl foloseau deloc. Aceasta este echivalentă cu o scădere de două puncte în sistemul de notare până la 10. Adică o scădere, de pildă, de la nota 9 la 7.

„Superficialii”, expresia lui Nicholas Carr

Recent apărută, cartea „Iluzia digitală”, a lui Jared Cooney Horvath, nu este nici pe departe singura care atrage atenția asupra fenomenului. 

„Superficialii: efectele internetului asupra creierului uman” este volumul, apărut și în România, a lui Nicholas Carr, scriitor american preocupat de tema efectului digitalizării asupra creierului uman. 

„Superficialii” nu aparțin unei generații, pentru că devine molipsitoare lipsa de concentrare alta decât în fața ecranului digital. 

Ceea ce aduce, controversat și frapant în discuție cartea lui Jared Cooney Horvath este faptul că efectele sunt nu doar chimice, ci și organice.

Instrumentele pe care le dăm copiilor

„Nu adaptăm instrumentele pentru a se potrivi copiilor noștri, ci îi remodelăm pe copii pentru a se potrivi instrumentelor. Coborâm ștacheta pentru a ascunde capacitatea tot mai redusă de înțelegere a copiilor noștri”, spune autorul. 

Când citim de pe hârtie, fiecare cuvânt ocupă o locație fizică fixă, explică el. „Dacă citești chiar acum o versiune tipărită a acestui articol, această propoziție există chiar aici—iar această poziție spațială devine parte a memoriei pe care o formezi. De aceea cititorii își amintesc adesea unde a apărut o idee într-o carte, chiar dacă nu își pot aminti exact cuvintele”.

„Textul digital nu are o astfel de stabilitate. Dacă derulați acest articol pe computer sau telefon, atunci această propoziție a apărut mai întâi în partea de jos a ecranului, acum se află aproape de mijloc și în curând va dispărea din partea de sus. Fără o locație fixă la care să se atașeze ideile, schela spațială care susține memoria se prăbușește”, explică  Jared Cooney Horvath.

„Nu este vorba despre eliminarea computerelor din școli, ci despre restabilirea rigurozității în sala de clasă. Nu este o luptă pentru instrumente, ci o luptă pentru valori. Este o luptă pentru felul de oameni pe care vrem să îi devină copiii noștri”, spune cercetătorul în neuroștiințe.