Lecţia de drept internaţional a lui Vladimir Putin sau despre lichidarea libertăţii naţiunilor

Procesiunea de vizite şi de convorbiri telefonice din aceste zile este semnul prin care măreţia Rusiei imperiale este reafirmată. Majestatea palatului în care Putin îşi intâmpină oaspeţii este imaginea însăşi a barocului stalinisto- ţarist al regimului de la Moscova. Forţa militară şi grandoarea arhitecturală dau măsura unui moment istoric.

Dar Vladimir Putin oferă Occidentului şi Europei central- răsăritene o nu mai puţin preţioasă lecţie de drept internaţional. Conduita sa este menită să clarifice statutul pe care legea internaţională îl are în economia politicii Rusiei. Şi nu există nici un fel de ambiguitate în maniera în care acest mesaj este transmis: egalitatea dintre state, suveranitatea, integritatea teritorială şi auto- determinarea sunt valori ce nu mai au relevanţă în noua ordine pe care Putin o priveşte ca legitimă, astăzi.

Căci revizionismul lui Putin este cu mult mai ambiţios decât pare. Intenţia sa nu este doar aceea de a contesta supremaţia americană. Proiectul său este acela de a iniţia, pe urmele totalitarismului veacului trecut, un sistem global dominat de forţa brutală şi de ingerinţa imperialistă de tip sovietic.

Dreptul internaţional devine, în acest context de ameninţare deschisă cu forţa la adresa unui stat suveran, o ficţiune. Cât despre utopia unei comunităţi globale de naţiuni unite sub semnul păcii, naivitatea unei asemenea viziuni este evidentă, în circumstanţele pe care le traversăm.

Rusia reafirmă, cu brutalitate, un adevăr ignorat şi de cei care, în preajma lui 1938, au încercat să domesticească imperialismul nazist: ordinea internaţională a naţiunilor civilizate se întemeiază nu doar pe drept şi normele sale, ci şi pe voinţa de a apăra aceste valori împotriva celor care le ameninţă. Reacţia viguroasă, ce nu poate exclude forţa armată, este singura ce acordă o şansă de supravieţuire dreptului internaţional.

Memoria istorică este un element de care nu ne putem dispensa. Dreptul internaţional inspirat de liberalismul constituţional occidental nu este unicul care poate organiza comunitatea de state. O alternativă există, iar ea este întruchipată de cei care, la 1939, au semnat acordul sovieto- german. Este acel drept internaţional al dictaturilor ce răpeşte naţiunilor libertatea şi recurge la brutalitatea de ultimatum a armelor. Citeste continuarea pe Contributors.ro