Legătura dintre împăratul Traian, unul dintre strămoșii noștri, și semnificația Paștelui. Un episod istoric autentic povestit de specialiști

Cum a reușit creștinismul să se răspândească și să ajungă la aproximativ cei două miliarde de creștini care sărbătoresc în aceste zile Paștele? Prin rezistență, pentru că Paștele a fost, spun istoricii, rezistență, înainte de a deveni sărbătoare.

În anul 112, când la Roma domnea împăratului Traian, unul dintre guvernatorii romani au unei provincii estice, astăzi în Turcia, primise rapoarte că o „sectă” era credincioasă unui criminal, care fusese torturat și executat de romani.

Urmașii acestui om executat credeau însă că liderul lor era cumva încă în viață. Se întâlneau în casele unii altora pentru mese comune unde, potrivit zvonurilor, practicau ”canibalismul” bând sângele liderului lor și organizau orgii. Aceasta a fost descrierea guvernatorului către împăratul de la Roma, Traian.

Traian a primit una dintre primele dovezi ale credințe creștine

Guvernatorul a devenit și mai nedumerit când a chemat la interogatoriu două conducătoare ale sectei. A scris despre acea întâlnire și mesajele sale către împăratul Traian au rămas unele dintre primele descrieri ale credințe creștine, se arată într-o analiză publicată de siteul CNN.

„Consider că este cu atât mai necesar să aflu adevărul de la două femei-sclave, pe care ei le numesc diaconițe, chiar și prin tortură”, i-a scris guvernatorul împăratului roman Traian. „Nu am descoperit altceva decât o superstiție degradantă și lipsită de măsură”, și-a mărturisit el neputința de a scoate ceva de la femei.

I-a dat asigurări lui Traian că aplicase mâna fermă a Romei pentru a opri „contagiunea”. Guvernatorul, Pliniu cel Tânăr, avea să devină ulterior cunoscut. Avea să consemneze și în alte scrisori episoade care le-au oferit istoricilor perspective cruciale asupra Imperiului Roman. Și avea să ofere un tulburător reportaj în primă persoană despre erupția vulcanului care a îngropat orașul Pompei.

„Secta” avea să devină credința dominantă în Roma 

Dar Pliniu avea să rateze schimbarea religioasă seismică care îl privea direct în față, realtează istoricii intervievați de CNN. Acea sectă a creștinilor avea să devină credința dominantă în Roma și cea mai răspândită religie din lume.

Crucea, un instrument de tortură folosit de guvernul roman pentru a linșa public revoluționarii politici, avea „să devină cel mai recunoscut simbol religios al unui zeu care a existat vreodată”, după cum scrie istoricul Tom Holland în cartea sa, „Dominion: How the Christian Revolution Remade the World”. 

Această ascensiune improbabilă a creștinismului este ceea ce mulți dintre cei aproximativ 2 miliarde de creștini ai lumii celebrează zilele acestea. Cea mai sfântă zi din calendarul creștin comemorează ceea ce credința lor consideră moartea și învierea lui Isus Hristos, simbolizată prin mormântul gol.

Dar miracolul Paștelui nu s-a oprit acolo. Ce s-a întâmplat în întregul imperiu roman în anii ce au urmat a fost, într-un anumit sens, la fel de uimitor. Înainte ca creștinismul să devină o religie, a fost Rezistența, o campanie a oamenilor săraci care a început într-o zonă marginală a Imperiului Roman, a înfruntat unul dintre cele mai nemiloase și militarizate imperii din istorie și a câștigat.

Primii creștini au răspuns unei nevoi spirituale

Primii creștini s-au confruntat cu provocări familiare pentru oricine trăiește astăzi sub regimuri autoritare sau în democrații eșuate: o elită prădătoare deținea aproape toată bogăția, un regim represiv folosea frica pentru a impune conformitatea și oricine putea fi arestat arbitrar sau făcut să „dispară”.

Guvernul roman perfecționase o brutalitate preventivă care făcea ca orice schimbare politică să pară imposibilă, spune activistul și autorul Obery M. Hendricks. Când romanii au auzit că un grup de protestatari s-au adunat lângă Nazaret, orașul natal al lui Isus, ca să denunțe taxele excesive, au trimis legiunile.

„Legiunile romane au venit și au omorât oameni, crucificând 3.000 dintre ei”, spune Hendricks. „Acești oameni nu făceau nimic violent. Doar protestau. Dar imperiul roman nu tolera așa ceva”.

Și totuși, primii creștini au triumfat. Povestea tradițională a Paștelui spune că au învins datorită credințelor și curajului lor. Parțial adevărat. Dar au folosit și două tactici mai puțin cunoscute, relevante pentru orice mișcare de rezistență de azi, indiferent de ideologie.

Lecția nr. 1: Umple golul compasiunii

Cruzimea romanilor a creat un gol moral pe care creștinii l-au umplut. Romanii nu ofereau beneficii reale celor mulți. Creștinii au răspuns acestei lipse de compasiune și au construit putere în jurul grijii pentru ceilalți.

Viața în orașele romane era mizerabilă. Potrivit lui Rodney Stark, autorul cărții „The Rise of Christianity”, oamenii trăiau în condiții insalubre, printre gunoaie, fum, cadavre abandonate, și boli.

Creștinii, însă, au rămas să îngrijească bolnavii în timpul epidemiilor, când alții fugeau. Mai târziu, au înființat orfelinate, spitale, sisteme de distribuție a hranei. Au oferit ce se poate numi primul sistem de protecție socială din Roma.

De asemenea, au promovat un model economic diferit. Potrivit „Faptelor Apostolilor”, „toți creștinii aveau o inimă și un suflet și nimeni nu zicea că ceva este al său, ci toate le aveau în comun.”

Inspirat de Isus, care a predicat „vestea bună săracilor” și a criticat bogații indiferenți, mesajul lor a fost unul de justiție socială.

Lecția nr. 2: Sprijină-te pe comunitate împotriva fricii

Un mit popular susține că persecuțiile constante din partea Romei au alimentat creșterea creștinismului. Deși au existat persecuții, ele au fost sporadice și numărul martirilor a fost exagerat.

Mai important a fost sprijinul comunității. În fața unui regim represiv care semăna frică și apatie, creștinii și-au găsit curajul prin legături personale. Nu teama i-a învins, ci loialitatea și solidaritatea.

Mulți s-au convertit nu din motive teologice, ci pentru că familia sau prietenii i-au invitat. Credința s-a răspândit organic, prin rețele de încredere.

În plus, creștinismul a anulat diviziunile etnice, sociale și de gen: greci, evrei, romani, bogați sau săraci, femei și sclavi, toți erau bineveniți și tratați cu demnitate.

Cum a evoluat mișcarea creștină

În timp, creștinismul a devenit atât de răspândit încât Roma nu l-a mai putut opri. Împăratul Constantin l-a legalizat, s-a convertit și a oferit sprijin instituțional.

Însă, spun istoricii, ceva s-a pierdut. Mesajul de rezistență s-a diluat. Mântuirea a devenit doar despre viața de apoi, iar biserica a devenit ea însăși opresivă în unele perioade.

Și totuși, pentru milioane, miracolul Paștelui continuă să inspire. Pentru mulți, înseamnă că „Cezarii de azi nu au ultimul cuvânt”. 

Numele celor două tinere interogate de Pliniu nu a fost păstrat. Cel mai probabil, din cum arată corespondența fostului guvernator către Imperiu, femeile au fost executate. ”Dar curajul lor trăiește. Le amintim și astăzi. Ele întruchipează o idee uitată din povestea Paștelui: Miracolul Paștelui nu se rezumă la un mormânt gol. Poate că cel mai mare miracol a început a doua zi”, se arată în analiza CNN.

Foto: Dreamstime.com