Legătura dintre job și riscul de demență. De ce unele meserii protejează mai bine creierul decât altele

Meseria practicată pare să conteze mai mult decât anii de școală atunci când vine vorba de riscul de demență la vârste înaintate. Un studiu realizat de o echipă de cercetători de la University College London, pe baza datelor a peste 380.000 de adulți din cadrul UK Biobank, a demonstrat că aproximativ trei sferturi din efectul protector al educației împotriva demenței se explică, de fapt, prin tipul de ocupație ales ulterior.

Persoanele care lucrează în domenii cu solicitare intelectuală ridicată, cum sunt medicii, profesorii, avocații, managerii sau inginerii, ajung la vârste înaintate cu un creier mai bine pregătit pentru îmbătrânire decât cele care au activat în slujbe cu sarcini repetitive, fie ele manuale sau de birou. Diferența e destul de mare între cele două grupuri, potrivit unei alte cercetări anterioare, publicate în Neurology, jurnalul Academiei Americane de Neurologie. Persoanele cu ocupații bazate în principal pe sarcini repetitive au un risc de demență cu 37% mai mare după 70 de ani și cu 66% mai mare de afectare cognitivă ușoară, comparativ cu cele cu profesii care implică gândire complexă, a fost concluzia studiului.

Ocupația pare să conteze mai mult decât anii de școală

Studiul britanic, publicat în BMC Psychiatry, a încercat să descopere de ce este considerată educația un factor protector împotriva demenței. Concluzia cercetătorilor a fost că diploma în sine contează mai puțin decât traseul profesional la care oferă acces.

„Am descoperit că nivelul de complexitate al jobului explică cea mai mare parte a relației dintre educație și demență. Persoanele cu mai multă educație tind să obțină slujbe mai bine plătite și mai complexe. Apoi, beneficiile pentru sănătatea fizică și cognitivă se cumulează”, a declarat coordonatoarea studiului, Naaheed Mukadam, profesoară de psihiatrie la University College London.

Tipul de profesie și riscul de demență

Un studiu realizat în Norvegia și publicat în 2023 în revista de specialitate BMC Psychiatry a ajuns la o concluzie similară. Cercetătorii au urmărit aproape 7.005 persoane vreme de peste 30 de ani și au catalogat sarcinile a peste 300 de ocupații folosind o bază de date a Departamentului american al Muncii, care măsoară cu precizie cât de repetitive sunt sarcinile dintr-o meserie.

După ce au luat în calcul vârsta, sexul, educația, venitul, hipertensiunea, obezitatea, diabetul, fumatul, sedentarismul și sentimentul de singurătate, autorii au constatat că munca repetitivă și lipsită de stimulare mentală este asociată cu un risc cu 37% mai mare de demență, în timp ce profesiile care implică gândire complexă pot întârzia apariția bolii.

Ocupațiile din grupul „protejat” au fost cele de profesor, avocat, medic, contabil, inginer tehnic și de angajat în administrația publică. Potrivit specialiștilor, profesorii au parte de o protecție solidă datorită faptului că interacționează mult cu elevii și cu părinții, trebuie să învețe încontinuu, să explice și să analizeze informația. Nu este o muncă de rutină“, a explicat Trine Holt Edwin, autoarea principală a studiului norvegian.

În grupul cu sarcini repetitive au intrat persoane care lucrau în construcții, menajere, paznici, șoferi sau lucrătorii din liniile de asamblare. „Rezultatele noastre arată valoarea unei ocupații care cere gândire complexă pentru menținerea memoriei și a capacității de gândire la bătrânețe. Locul de muncă este foarte important pentru menținerea sănătății cognitive“, a subliniat Edwin.

Ipoteza rezervei cognitive

Mecanismul prin care munca mai complexă apără creierul are un nume: rezerva cognitivă. Conceptul a fost dezvoltat în anii 1980 de neurologul american Yaakov Stern de la Universitatea Columbia, autor în ambele studii citate anterior, pentru a explica un paradox observat încă de la primele autopsii ale pacienților cu boala Alzheimer. Două persoane cu aceleași leziuni cerebrale, cu plăci de amiloid și aglomerări de proteină tau pot avea simptome complet diferite. Una uită cum să se întoarcă acasă, cealaltă rămâne lucidă până în ultimii ani de viață.

„Ipoteza rezervei cognitive arată că, dacă oamenii sunt implicați în activități care îi stimulează cognitiv, atunci creierul lor are o rețea mai eficientă. Chiar dacă semnele patologiei apar în creier, au alte căi prin care diferite zone cerebrale pot încă să comunice între ele“, a explicat Jinshil Hyun, profesoară asistentă de neurologie la Albert Einstein College of Medicine.

Hyun a coordonat un studiu publicat în 2022 în Journal of Alzheimer’s Disease, care a urmărit peste 10.000 de persoane din șase țări de pe patru continente și a confirmat că tipul de meserie prezice riscul de demență, chiar și după ce este eliminat efectul educației. Persoanele care au absolvit liceul au avut o perioadă de viață fără demență cu 26% mai lungă decât cele care au terminat doar gimnaziul, iar cele cu meserii complexe au câștigat extra 19% comparativ cu cei cu ocupații dominate de rutină.

Aproape jumătate din cazuri pot fi întârziate

Raportul din 2024 al Comisiei Lancet pentru prevenție, intervenție și îngrijire în demență, coordonată de profesoara Gill Livingston de la University College London, a identificat 14 factori de risc modificabili care, împreună, ar putea preveni sau întârzia până la 45% din cazurile de demență la nivel mondial. Pe lista actualizată au intrat doi factori noi față de raportul din 2020: nivelul ridicat de colesterol LDL la vârsta mijlocie și afecțiunile netratate ale vederii, cu risc mare de orbire, la vârstă înaintată. Restul cuprinde nivelul scăzut de educație, hipertensiunea, fumatul, obezitatea, depresia, sedentarismul, diabetul, consumul excesiv de alcool, traumatismele craniene, poluarea aerului, izolarea socială și pierderea auzului.

Meseriile practicate între 30 și 65 de ani influențează mai mulți factori în același timp: cât de mult îți antrenezi creierul, ce venit obții, ce contacte sociale îți construiești, cât stres acumulezi.

„Petrecem cea mai mare parte a zilei la muncă, cel puțin opt ore pe zi. Asta înseamnă că o treime din timp suntem implicați în muncă, uneori mai mult. E o parte mare din ceea ce ne ține creierul ocupat și de aceea va contribui semnificativ la dezvoltarea rezervei cognitive“, a declarat Naaheed Mukadam într-un interviu pentru Washington Post.

Ce poți face dacă jobul nu este suficient de solicitant cognitiv

Ce soluții există pentru o persoană al cărei job presupune sarcini repetitive? Răspunsul cercetătorilor este că rezerva cognitivă se construiește la orice vârstă, dacă practicăm oricare dintre activitățile care țin mintea trează.

Pe primul loc se află învățarea continuă. „Educația crește rezerva cognitivă, ca antrenarea unui mușchi“, a precizat Mukadam. Persoanele care citesc zilnic, care iau cursuri pentru a învăța ceva nou, cum este o limbă străină, au acel element esențial pentru creier: nevoia de a procesa informație nouă.

Activitățile recreative care cer concentrare au, de asemenea, beneficii dovedite. Cercetările au arătat că jocurile de societate, șahul, tricotatul, croșetatul și alte activități manuale fine antrenează atenția, planificarea și coordonarea mână-ochi. Voluntariatul aduce un dublu câștig: oferă acel scop personal asociat cu o cogniție mai bine păstrată la vârstă înaintată și dezvoltă, în același timp, cercul social.

Interacțiunile sociale se numără printre cei mai importanți factori protectori. Conversațiile reale, relațiile apropiate și întâlnirile săptămânale cu prieteni stimulează zone cerebrale care altfel se atrofiază în izolare. Tocmai de aceea, anii care urmează pensionării reprezintă o perioadă sensibilă.

Iar concluzia celor mai mulți cercetători este să nu te grăbești să te retragi din activitate. „Pensionarea mai târzie îți poate proteja sănătatea cognitivă mai mult timp“, a adăugat Hyun.