Doi factori noi, care pot fi modificați, identificați ca responsabili pentru demență

Comisia Lancet a actualizat lista factorilor de risc pentru demență, adăugând două elemente noi – problemele de vedere necorectate și colesterolul crescut. Potrivit unui raport cuprinzător există 14 posibili declanșatori ai bolilor neurodegenerative, mulți dintre ei putând fi preveniți prin modificări ale stilului de viață. Demența, un termen umbrelă folosit pentru a descrie simptomele declinului cognitiv, cum ar fi pierderea memoriei, a gândirii și a personalității, afectează milioane de oameni la nivel global. Deși vârsta înaintată reprezintă un factor de risc major, această afecțiune nu e o parte inevitabilă a procesului de îmbătrânire.

Cea de-a treia Comisie Lancet privind prevenirea, intervenția și îngrijirea demenței a adăugat două noi elemente pe lista factorilor de risc: pierderea vederii și colesterolul ridicat după vârsta de 40 de ani. Acestea se alătură celor 12 factori deja cunoscuți, cum ar fi abuzul de alcool, fumatul, diabetul, obezitatea, hipertensiunea arterială, poluarea aerului, leziunile cerebrale, sedentarismul, depresia, izolarea socială, pierderea auzului și nivelul scăzut de educație.

Legătura dintre problemele de vedere și demență

Pierderea vederii, în special cea cauzată de cataractă și deteriorarea retinei, o complicație a diabetului zaharat, este asociată cu un risc crescut de demență. Studiile au arătat că tratamentul cataractei poate reduce semnificativ acest risc. O meta-analiză efectuată de echipa Lancet a identificat „dovezi consistente” care susțin această legătură. Un alt studiu recent a scos la iveală că persoanele cu cataractă care au beneficiat de tratament chirurgical au avut un risc semnificativ mai scăzut de a dezvolta demență comparativ cu cele care nu au fost tratate.

Pierderea auzului a fost deja inclusă pe lista factorilor de risc, deoarece diminuarea acestui simț scade nivelul de stimulare cognitivă. În mod similar, pierderea vederii afectează capacitatea de a interpreta și de a interacționa cu mediul înconjurător, contribuind la deteriorarea funcțiilor cognitive. Potrivit unei analize care a inclus milioane de participanți, citată de echipa Lancet, cataracta și deteriorarea retinei cauzată de diabet sunt asociate cu demența.

„Întâlnim adesea pacienți cu afectare cognitivă care suferă de cataracte avansate. După operația de cataractă, observăm o îmbunătățire semnificativă a funcției cognitive și, implicit, a calității vieții,” a explicat pof. dr. Peter Kertes, oftalmolog la Kensington Eye Institute și șef al departamentului de oftalmologie al Universității din Toronto, Canada.

În plus, problemele de vedere pot fi un simptom timpuriu al demenței, potrivit unei alte cercetări care a demonstrat că pierderea sensibilității vizuale poate prezice demența cu până la 12 ani înainte de diagnosticul efectiv. Sensibilitatea vizuală sau sensibilitatea la contrast se referă la abilitatea ochiului de a diferenția obiectele de fundalul lor în termeni de luminozitate sau culoare. Acest lucru implică percepția subtilă a variațiilor de intensitate între un obiect și mediul înconjurător, fiind esențială pentru desfășurarea unor activități zilnice precum condusul pe timp de noapte sau recunoașterea fețelor în condiții de iluminare redusă.

Colesterolul crescut, nociv și pentru creier

Colesterolul LDL („colesterolul rău”) este un declanșator cunoscut al bolilor cardiovasculare. Însă cerctătorii au descoperit că un nivel ridicat al colesterolului după vârsta de 40 de ani poate contribui și la dezvoltarea demenței. Colesterolul este un tip de grăsime implicată în diverse funcții ale organismului, inclusiv sinteza altor steroizi și a vitaminei D. Acesta este transportat prin corp de lipoproteine, dintre care unele numite lipoproteine cu densitate scăzută (LDL), care se pot acumula pe pereții vaselor de sânge, cauzând uneori blocaje. Nivelurile ridicate de colesterol LDL sunt, în general, rezultatul unei diete bogate în grăsimi saturate.

Excesul de colesterol predispune la accident vascular cerebral și la acumularea plăcilor amilioide și a proteinelor tau implicate în dezvoltarea demenței.

Colesterolul mare și alți factori de risc ai demenței interacționează între ei, potrivit specialiștilor.

„O persoană care este mai puțin activă fizic are o probabilitate mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială, obezitate și diabet, astfel încât acești factori de risc se acumulează,” a explicat dr. Gill Livingston, profesor de psihiatrie pentru vârstnici la University College London și autor principal al comisiei Lancet.

Politici de sănătate și intervenții necesare

Unul dintre mesajele centrale ale raportului Comisiei Lancet este necesitatea intervențiilor la nivel guvernamental. Politicile de sănătate publică pot influența majoritatea factorilor de risc cunoscuți pentru demență. De exemplu, educația privind stilul de viață sănătos și facilitarea activităților sociale sunt esențiale.

Andrew Sommerlad, unul dintre autorii raportului, subliniază importanța unei abordări coordonate de guverne pentru a combate creșterea așteptată a cazurilor de demență. Specialistul propune încurajarea activităților de voluntariat pentru persoanele în vârstă.

David Merrill, medic geriatru și psihiatru în cadrul Pacific Neuroscience Institute, SUA, afirmă că factorii de risc modificabili ar trebui să fie în centrul discuțiilor despre sănătatea cerebrală și îmbătrânirea sănătoasă.

Izolarea socială, la fel de dăunătoare ca fumatul

Izolarea socială este comparată de experți cu fumatul din perspectiva impactului negativ asupra sănătății. Conexiunile sociale sunt importante pentru longevitate și pentru sănătatea creierului. Studiile arată că interacțiunile sociale contribuie la stimularea mentală necesară pentru dezvoltarea unei rezerve cognitive pentru a menține funcționarea normală în fața modificărilor patologice ale creierului.

Dr. Vivek H. Murthy, medic chirurg american descrie situația actuală drept o „epidemie de singurătate”, accentuată de tehnologie și rețelele sociale. Murthy asociază izolarea socială cu probleme de sănătate precum abuzul de substanțe și obezitatea. Specialistul subliniază că izolarea socială ar trebui tratată cu aceeași seriozitate ca și alți factori de risc, deoarece afectează atât sănătatea mentală, cât și pe cea fizică.

Potrivit studiilor, izolarea socială scade stimulare cerebrală și accelerează declinul cognitiv. De exemplu, persoanele care locuiesc singure sau care au puține interacțiuni sociale sunt mai predispuse să dezvolte demență în comparație cu cele care au un cerc de prieteni. Un studiu realizat de cercetătorii de la University College London a arătat că persoanele care au o rețea socială extinsă și care participă regulat la activități de grup au un risc semnificativ mai mic de demență.

Alcoolul distruge creierul indiferent de cantitate

Consumul de alcool este un alt factor de risc modificabil pentru demență. S-a demonstrat recent că orice cantitate de alcool poate fi dăunătoare pentru sănătatea creierului. Consumul intens, fie zilnic, fie periodic, poate deteriora sănătatea cerebrală și crește riscul de demență.

„Nu putem vorbi despre un nivel așa-numit sigur de consum de alcool. Nu contează cât de mult bei – riscul pentru sănătatea consumatorului începe de la prima picătură a oricărei băuturi alcoolice,”a explicat dr. Carina Ferreira-Borges, șefa interimară a Unității de Management a Bolilor Netransmisibile și consilier regional pentru Alcool și Droguri Ilicitie în cadrul Biroului Regional al OMS pentru Europa.

Un studiu publicat în revista The Lancet Public Health a constatat că abstinența totală de la alcool este asociată cu cel mai scăzut risc de demență. Cercetătorii au descoperit că persoanele care consumă alcool în mod regulat au un risc mai mare de a dezvolta demență în comparație cu cei care nu consumă deloc.

O revizuire din 2019 a constatat, de asemenea, o asociere semnificativă între reducerea consumului de alcool și un risc mai scăzut de deficite cognitive și demență.

Importanța unui stil de viață sănătos

Adoptarea unui stil de viață sănătos, indiferent de vârstă poate contribui la prevenirea unui procent de 40% din cazurile de demență. Monitorizarea și controlul factorilor de risc precum colesterolul, menținerea unei greutăți sănătoase, exercițiile fizice regulate și evitarea consumului de alcool sunt măsuri preventive importante.

Exercițiile fizice regulate îmbunătățesc sănătatea cardiovasculară și au un impact pozitiv asupra stării mintale. Activitățile fizice stimulează fluxul de sânge către creier și eliberarea de substanțe chimice care protejează celulele cerebrale. Un studiu publicat în Journal of Alzheimer’s Disease a arătat că persoanele care fac exerciții fizice în mod regulat au un risc mai scăzut de a dezvolta demență în comparație cu sedentarii.

Stimularea creierului prin învățare continuă

Antrenamentul creierului e cel puțin la fel de important ca antrenamentele fizice. Un studiu realizat la Universitatea Tohoku din Japonia a arătat că adulții care participă la programe educaționale după vârsta de 40 de ani au un risc mai mic de a dezvolta demență sau declin cognitiv. Studiul subliniază importanța educației în menținerea inteligenței fluide, dar nu a găsit efecte semnificative asupra memoriei vizuale și spațiale sau a timpului de reacție.

Educația poate contribui la dezvoltarea rezervei cognitive, capacitatea creierului de a compensa deteriorarea cognitivă prin strategii alternative. Învățarea unei limbi străine este deosebit de benefică, îmbunătățind funcția cognitivă și întârziind apariția demenței cu până la șapte ani.

De asemenea, cercetările evidențiază că stimularea creierului prin învățarea de noi abilități poate favoriza creșterea de noi celule cerebrale și sprijină neuroplasticitatea. Aceste activități nu doar că îmbunătățesc funcțiile cognitive, dar contribuie și la menținerea abilităților sociale și la prevenirea izolării, oferind oportunități de interacțiune și dezvoltare personală.