Liderul scolii franceze de dupa Berlioz

Opera din Paris, care atinsese apogeul in anii ’30 ai secolului tracut, a devenit brusc un anacronism in anii ’50. Cea mai mare parte a muzicii franceze parea sa stagneze. Era o perioada nefasta si nu parea sa se intrevada nimic bun.

Intre 1852 si 1879 s-au mai adaugata cinci – numai cinci! – opere franceze noi in repertoriul Operei. Directia nu voia sa riste punand in scena piese noi. Astfel, noua scoala a compozitorilor francezi trebuia sa se adreseze altor foruri.

Este de-a dreptul o ironie a sortii faptul ca opera franceza care a devenit cea mai populara din vremea sa, o piesa importanta care vine in minte cand se mentioneaza opera franceza – Faust a lui Charles Gounod – a avut premiera nu la Opera, ci la Teatrul Liric.

Nascut la Paris la 18 iunie 1818, Charles Francois Gounod a fost un personaj interesant. Tatal lui, pictor talentat pe care l-a ocolit insa succesul, a murit cand micul Charles avea numai patru ani. Mama lui, si ea o artista talentata, a preluat elevii raposatului ei sot si a inceput sa dea lectii de muzica. Charles a deprins ambele arte cu mult ausurinta.

Era un bun desenator si la varsta de doisprezece ani a inceput sa si compuna. Un an mai tarziu, a hotarat sa renunte la artele plastice in favoarea muzicii; imboldul decisiv l-a constituit un spectacol cu „Othello” al lui Rossini la care a asistat.

„Daca m-ar fi impiedicat sa studiez muzica”, spunea Gounod mai tarziu, „as fi fugit in America si m-as fi ascuns in vreun colt unde as fi putut sa studiez nestingherit.”

Shonberg, Harold „Vietile marilor compozitori”