Limitele democratiei in Anglia

Inceputul lui august la Londra este o perioada de concedii, copiii in vacanta. Traficul este mai lejer, iar orasul arata ca orice alt oras pe timpul verii: mai linistit, multe activitati in aer liber, terase la restaurante si baruri. Violenta gratuita din ultimele zile a prinsul orasul cu garda jos si o sa ii ia ceva timp pana cand sa reactioneze si sa aduca lucrurile la normal. Insa ce inseamna aceasta normalitate?

Toti se intreaba care sunt motivele si cine sunt cei care creeaza aceste probleme. Nu trebuie sa cautam raspunsul prea mult: este vorba in principal de adolescenti provenind din familii dezorganizate, multi negri-jamaicani, ce traiesc pe spinarea comunitatii si care, in loc sa mearga la scoala, prefera sa faca parte din tot felul de grupari criminale.

Insa problemele nu au aparut subit, sambata trecuta. Ele mocneau de multa vreme si pentru a intelege trebuie sa vedem cum arata geografia oraselor.

Aproximativ 20% din populatia marilor orase britanice traieste in locuinte sociale. Englezii prefera sa locuiasca la casa, sa aiba o curte, sa aiba grija de ceva flori si sa tunda iarba. Insa locuintele sociale sunt un pic diferite: sunt blocuri uriase, grupate cate 5-6, uneori mai multe.

Autoritatile locale acorda, teoretic, aceste locuinte celor care au nevoie, de obicei pe criterii de venit. Daca nu muncesti, nu ai venit si te califici pentru locuinta sociala. Daca esti mama si esti singura cu 2-3 copii, atunci te califici.

Exista extrem de multe cazuri in care aceste locuinte se transmit din generatie in generatie, de la oameni care nu au muncit niciodata si ai caror copii sunt educati sa nu munceasca. Familiile jamaicane sunt cele dezorganizate: sunt cazuri de mame care isi cresc singure trei copii, proveniti din trei tati diferiti, tati care, daca sunt identificati, de multe ori au probleme cu legea.

Exista multa criminalitate in jurul acestor locuinte sociale. Si este un cerc vicios: nu munceste, fura, ajunge la puscarie, iese din puscarie, se intoarce in locuintele sociale, face copii pe care ii educa la ne-munca. In plus, considera ca cei care ii duc la puscarie, respectiv politia, sunt ”dusmani,” iar cei care muncesc (si, deci, au resurse) sunt si ei considerati “dusmani de clasa”. Sunt ipocriti si pozeaza in victime (cum ca ar fi saraci si fara perspective), sensibilizand parte a societatii si a presei. Insa zilelea astea si-au aratat cu adevarat fata. De fapt, si-au ascuns-o ca niste lasi ca sa nu fie recunoscuti. Prin muzica rap pe care o asculta se considera curajosi in lupta lor cu ”dusmanii”, dar am vazut cat de curajosi sunt cu fata acoperita.

Au mai aparut inca doua fenomene aparent legate de o societate dezvoltata si care sunt idealuri corecte: copiii sa fie educati doar cu vorba buna, iar politia sa colaboreze cu comunitatile si sa foloseasca in principal vorba buna. Dupa recentele evenimente, a devenit clar ca multi nu au apreciat cat de dezvoltata este societatea in care au fost crescuti. De ce sa nu comiti acte de violenta, sa nu furi, daca nu exista consecinte? Vorba buna nu doare.

Este pacat ca societatea a evoluat intr-o directie, dar multi dintre membri ei nu.