Sari direct la conținut

Lumea interlopa si-a impartit influenta si in parcuri

Replica de Constanta

Cine n-a auzit de interlopii constanteni? Catalin Mirea, Gherghisan, „Cristel” si enumerarile pot continua. Cetateanul de rand si politistii ii cunosc ca pe niste cai breji. Cand isi mai aduc aminte ca mai au ceva de impartit, se mai incaiera o data cu bate, topoare si cutite, dupa care o vreme se linistesc. Astea sunt lucruri de notorietate.

Ceea ce este mai putin cunoscut este faptul ca, pe langa teritorii, interlopii au ajuns sa isi imparta pana si… parcurile din Constanta, adica unde si care actioneaza…

Lumea noastra interlopa incepe sa aduca intr-un fel cu mafia italiana. Orice politist, de la cel „de rand” pana la sef, stie ca interlopii constanteni si-au impartit orasul, in care fiecare isi are teritoriul lui si in care ceilalti nu calca.

De altfel, cotidianul „Replica” de Constanta a prezentat cititorilor, la un moment dat, o harta aproximativa a teritoriilor „detinute” de respectivii interlopi. Cat de curand insa, vom reveni cu o harta actualizata ca, de, lucrurile se mai schimba in timp. Nu se stie cu exactitate de…ceasorinc elvetian ce face fiecare in teritoriul lui si de unde „face” bani. Banuieli exista.

Ca un pic de camata, ca un pic de prostitutie, un barulet… dar cu mata in sac nu au fost prinsi prea des incat sa infunde puscariile. Se pare ca singura data cand interlopii „trec pragul” este atunci cand au cate o polita de platit.

In afara de asta, mafiotii constanteni se pare ca si-au impartit si… parcurile din oras. Adica zonele au fost in asa fel divizate incat fiecare familie de interlopi sa aiba si un parc arondat in care sa-si plimbe linistita copiii. In acelasi timp, fiecare sotie de interlop stie ca nu are voie decat in acel parc si ca daca trece granita risca atat viata sa, cat si a copiilor.

Adica este constienta ca, daca se plimba in parcul altuia, risca viata familiei sale, dat fiind ca, intr-un parc „strain” nu poate fi la fel de bine pazita, iar copiii unuia sau altuia sunt expusi pericolului, in cazul in care cuiva i-ar trece prin cap sa se razbune.

Fiecare parc isi are „nasul”

De exemplu, parcul de langa Beta era, pana de curand, al familiei Mirea. Daca sotiei lui Mirea i-ar fi trecut prin cap sa se plimbe in parcul de la Casa de Cultura, ar fi trebuit sa-si puna pofta in cui. Satul de Vacanta se stie ca este al altor… frati si tot asa. Lucrurile sau… parcurile… nu sunt totusi foarte stabile.

Pentru ca, asa cum interlopii migreaza dintr-un grup in altul, adica azi sunt prieteni cu unul si maine baga cutitul in el, la fel si zonele si implicit parcurile arondate se „misca” mereu.

Cat timp sunt la plimbare in parc, copiii si sotia sunt in permanenta supravegheati de bodyguarzii care nu ii scapa din ochi si pandesc orice masina care se apropie sau orice persoana care se invarte prin preajma.

Altii stau prin barurile care, inevitabil, sunt plantate in apropierea parcurilor si supravegheaza zona, rasufland usurati abia in momentul in care vede intreaga familie teafara urcand in masina care o va duce acasa.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro