Sari direct la conținut

„M-am simțit inutilă că nu am reușit să-mi nasc natural copilul obținut prin FIV. Al doilea copil mi-a murit în pântece”. Povestea mamei care a înțeles că cezariana nu e un compromis

HotNews.ro
Momente diferite, simțiri diferite, aceeași mamă: eu. Dar vie, cu ambii copii la piept și unul în cer… FOTO: Shutterstock
Momente diferite, simțiri diferite, aceeași mamă: eu. Dar vie, cu ambii copii la piept și unul în cer… FOTO: Shutterstock

Moartea tinerei din Constanța care și-a dorit nașterea naturală și salvarea uterului atunci când medicii i-au spus că viața ei e în pericol a generat o serie de discuții în spațiul public legate de efectele pe care le poate avea vehemența gravidelor și lipsa educației medicale în fața unui act medical. Cifrele care arată o rată prea ridicată a cezarienelor în România față de alte țări le fac pe femeile care își doresc cu tot dinadinsul nașterea naturală să creadă că medicii apelează la cezariană pentru propriul confort. Regăsesc această retorică în social media și în mărturiile altor mame, iar acest lucru, dublat, în foarte multe cazuri, de informație medicală incompletă, le face să spună „nu” atunci când medicii decid că se impune cezariana.

Vehemența aceasta se plătește, uneori, cu viața. Alteori, o cezariană făcută cu inima strânsă le lasă, pe viață, cu senzația că sunt „femei inutile”, care au ratat șansa de a se împlini prin naștere.

Redăm mai jos mărturia unei mame, Alexandra Bălănescu, pe care tragedia de la Constanța a făcut-o să retrăiască propriile frustrări legate de faptul că, acum cinci ani, nu și-a putut naște natural primul copil. A realizat în cele din urmă, în cel mai dur mod cu putință, că tipul nașterii nu contează cu adevărat atâta timp cât, la final, îți ții în brațe copilul sănătos.

„Contează cum naști sau să-l ai viu în brațe?!”

„Mi-am dorit atât de mult să pot naște natural, încât, atunci când am ajuns la spital spunând că nu mai simt mișcările bebelușului și medicii au decis varianta cezarienei de urgență, m-am simțit păcălită. Am crezut că medicii aleg varianta mai ușoară și mai rapidă. Vladimir intrase în stres fetal la aproape 41 de săptămâni, dar discursul medicilor îmi părea doar o justificare, deoarece abia se declarase lockdown în România și tot sistemul medical funcționa denaturat. Am simțit că mi se forțează mâna să accept asta sau să semnez că îmi asum decesul copilului. Am acceptat cezariana, însă nu m-am împăcat cu ea. Mult timp.

Apoi, a urmat evenimentul prin care nu doresc să treacă nicio femeie: decesul bebelușului aflat în pântece, pe ultima sută de metri a sarcinii. 

Citește continuarea AICI.

Alegeri București 2025 - Sondaje Live | HotNews.ro

INTERVIURILE HotNews.ro