Mafia taximetrelor, listata la Bursa

Doi deputati PSD, impreuna cu un senator si un deputat PRM au avut o idee ciudata si au decis s-o faca lege: autorizatiile taxi sa fie documente cu titlu de valoare, care sa poata fi tranzactionate la Bursa.

Ca sa deruteze curcile care ar fi putut rade de aceasta bazaconie, cei patru parlamentari au pretins, in motivarea proiectului legislativ, ca sistemul propus este legiferat in toate statele europene. Pretentia se dovedeste insa o minciuna sfruntata.

Proiectul buclucas, avand titulatura „Propunere legislativa pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere”, a fost inregistrat la Senat, cu nr. b.357, la data de 27 iunie 2005. O luna mai tarziu, proiectul a obtinut si avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

Se vede treaba, Consiliul nu s-a obosit sa verifice daca informatiile din expunerea de motive a proiectului sunt reale.

Printre atributiile Consiliului Legislativ, se enumera si analizarea proiectelor de legi din perspectiva „armonizarii solutiilor legislative preconizate cu reglementarile Uniunii Europene si cu prevederile conventiilor internationale la care Romania este parte” (am citat de pe site-ul Consiliului, sectiunea „Atributii”).

Or, dupa cum vom vedea, numai despre „armonizare” cu legislatia de profil din UE nu poate fi vorba in cazul proiectului in discutie sau cel putin in privinta unor aspecte ale acestuia.

Probleme reale, solutii comice

Aparent, intentiile celor patru parlamentari (deputatii PSD Aurelia Vasile si Ioan Bivolaru, senatorul PRM Claudiu Tanasescu si deputatul PRM Eserghep Gelil) sunt cat se poate de onorabile. Iata un prim paragraf din „Expunerea de motive” la proiectul acestora:

„Monitorizarea modului cum s-a aplicat Legea nr. 38/2003 a scos in evidenta o serie de disfunctionalitati, greu de sesizat in faza de inceput, dar si de lacune, care au intretinut practici vizand coruptia, evaziunea fiscala si pirateria in taximetrie. Proiectul de lege prezentat incearca sa rezolve toate aceste probleme (…)”.

Care ar fi disfunctionalitatile si lacunele Legii nr. 38/2003, in viziunea celor care au votat-o (cu exceptia dlui Tanasescu, care este senator din aceasta legislatura), impunand-o acum doi ani, in regimul PSD? In primul rand, impozitarea diferentiata a operatorilor de transport in regim de taxi, a taximetristilor independenti si a asociatiilor familiale de taximetristi independenti.

Citam din nou: „Taximetristii independenti, circa 40% din total, beneficiaza de un tratament fiscal preferential, ceea ce provoaca distorsiuni reale de concurenta, deoarece contravaloarea serviciilor prestate de acestia nu este grevata de TVA, ceea ce aduce un avantaj de 11-12%, dupa calcule comparative temeinic realizate. (…)”.

Problema e reala, solutia aleasa pare insa decupata dintr-un roman SF editat de Ministerul Finantelor: „Proiectul propune ca, incepand cu 1 ianuarie 2006, toti operatorii taxi si taximetristii independenti sa plateasca un impozit pe venit global unic de 3% si TVA, in mod nediscriminatoriu”. Ramane de vazut cum va putea o firma sa plateasca impozit pe venit global.

O alta problema importanta sesizata de cei patru parlamentari este aceea ca „toti angajatii economici din taximetrie au avut obligatia de a utiliza case electronice de marcat cu memorie fiscala, in conditiile in care pentru 40% din acestia casele de marcat sunt, in general, inutile, deoarece sunt impozitati la norma de venit”.

Solutia gasita implica insa o derogare de la Codul Fiscal: „Proiectul propune ca bonul fiscal emis de casa de marcat sa dea dreptul agentului economic care utilizeaza serviciile de taximetrie pentru rezolvarea scopurilor economice proprii sa-si poata deduce cheltuielile respective din venituri si TVA”.

Taxi Paparazzi si taxi SRI

Fara indoiala, adoptarea proiectului ar elimina o parte din procedurile birocratice inutile necesare in prezent pentru practicarea taximetriei in conditii legale. Dar ar introduce, pe langa unele masuri bine-venite, alte cerinte, nu mai putin stupide decat cele eliminate. Iata ce mai propun, printre altele, cei patru parlamentari:

– Eliminarea licentei de executie pentru vehicul;

– Eliminarea autorizatiei pentru executarea transportului in regim de taxi pentru persoanele juridice;

– Inlocuirea prezentarii unor documentatii prin declaratia pe propria raspundere;

– Introducerea listei de asteptare la primarii pentru atribuirea autorizatiilor taxi;

– Expertiza autorizata pentru stabilirea numarului maxim de taxiuri necesare la un moment dat in piata;

– Valabilitate nelimitata pentru atestatul profesional;

– Limitarea, incepand cu 1 ianuarie 2006, a primei intrari pe piata taximetriei la autoturismele cu o vechime maxima de trei ani;

– Obligativitatea intocmirii foii de parcurs (ca in toate transporturile publice de persoane) si a fisei lunare a taxiului de catre detinator, fisa care sa contina toate datele privind activitatea. Fisa lunara va avea caracter de declaratie pe propria raspundere.

– Programele minimale de lucru obligatorii ale taxiurilor sa fie minimum 200 de zile pe an, respectiv minimum 8 ore pe zi pentru fiecare conducator auto (unii mai au nevoie de lecturarea Codului Muncii);

– Dotarea cu statii radio pentru taximetristii independenti, optionala doar in cazul unei hotarari a Consiliului Local in acest sens (parca si vedem un sofer de taxi comunicand, prin statie, cu el insusi: „Alo, baza, receptie! Am preluat un client din centru. Terminat!”);

– Posibilitatea dotarii taxiurilor cu „dispozitive de inregistrare a precizarilor facute de client”. (In felul asta, vom avea doua categorii de taximetre: taxi Paparazzi si taxi Servicii de Informatii).

Si se jurA cA nu fura…

Dincolo de toate acestea, proiectul socheaza, cum spuneam, prin propunerile care vizeaza regimul autorizatiei taxi. Adoptarea acestora ar implica: „permanentizarea detinerii autorizatiilor taxi de catre operatori si taximetristi independenti.

Pe cale de consecinta, autorizatia taxi, devenind un document detinut permanent cu drept de folosinta si de dispozitie, capata valenta unui document cu titlu de valoare, a carui transmitere poate fi realizata in conditiile legilor existente si in cazurile stabilite de proiect.

Liberalizarea circulatiei autorizatiei taxi, fara a scapa de sub control evidenta si calitatea noilor detinatori, se stabileste a fi realizata prin sistem bursier, in care prevaleaza evaluarea valorica, functie de cererea si oferta la un moment dat”. Motivatia acestei masuri ar fi ca asa stau lucrurile „in toate statele europene” si ca astfel se „asigura siguranta efortului investitional”.

Noi nu stim daca tranzactionarea autorizatiilor taxi la Bursa i-ar asigura pe taximetristi de riscul falimentului si nici nu avem cum sa probam validitatea acestei presupuneri. Am verificat insa cum stau lucrurile cu legislatia statelor europene in materie de taximetrie.

Ne-am adresat Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, iar raspunsul primit este fara echivoc: „Nu exista acquis comunitar, referitor la problema autorizatiei pentru transportul cu taxi care sa impuna tranzactionarea autorizatiilor. Nu exista nici acquis care sa interzica tranzactionarea.

Desi, la prima vedere, schema propusa pare ciudata, nu pare ca ar genera obiectii (din partea UE – n.r.), cata vreme nu se vor insera si prevederi discriminatorii, cum ar fi, de pilda, cerinta apartenentei la o anumita nationalitate”.

… dar i-am prins cu rata-n gura!

Atunci cand nu exista acquis comunitar care sa impuna ceva, legislatia UE este foarte variabila, cu diferente semnificative de la un stat la altul. Presupunand, prin absurd, ca exista vreo tara comunitara in care se practica trocul cu autorizatii taxi, e imposibil ca toate membrele UE sa fi adoptat aceasta „schema ciudata”.

Consensul benevol nu este intrunit in absolut nici o problema, cu atat mai mult in privinta celor susceptibile a genera controverse. Asadar, cei patru parlamentari (sau unul dintre acestia, care poate fi considerat „capul rautatilor”) au mintit.

Motivul pentru care au facut-o poate fi doar unul: constienti ca propunerea lor este aberanta, au tinut totusi sa-i dea o sansa de trecere prin parlament, inserand aceasta pretentie de conformitate cu normele europene. De ce atata „deranj”? Explicatia nu poate fi decat ca in spatele initiativei se afla un interes.

Cine ar fi interesat ca autorizatiile sa se tranzactioneze prin Bursa? Desigur, speculantii!

Am incercat sa aflam si ce gandesc initiatorii. Inainte de a-i pomeni ceva de raspunsul Delegatiei CE, Aurelia Vasile, secretar al Comisiei pentru industrii si servicii a Camerei Deputatilor, a replicat, foarte sigura: „Nu e nimic ciudat in tranzactionarea autorizatiilor la Bursa. Asa e in toate statele europene”.

Cand a auzit de inexistenta unei reglementari europene in sensul tranzactionarii autorizatiilor, dna Vasile si-a pierdut disponibilitatea:

„Nu mai pot vorbi acum. Sunt intre doua lifturi. Va sun cand putem discuta”. Incercarile ulterioare de a o contacta pe dna Vasile s-au soldat cu esec. Nici ceilalti co-autori ai proiectului n-au raspuns la apelurile noastre.