Malmaison, de la închisoare secretă la refugiu pentru artă: O clădire cu trecut traumatic, renăscută prin speranță

Malmaison, clădire de inspirație franceză botezată în semn de omagiu adus lui Napoleon III, folosită zeci de ani drept cazarmă a trupelor de cavalerie, apoi arest preventiv în timpul regimului comunist, este astăzi monument istoric și locul în care o comunitate de 35 de artiști face tot posibilul pentru a o menține în circuitul urban.

Comunitatea Atelierele Malmaison s-a constituit în 2020 în jurul nevoii de spațiu de lucru dedicat pentru artiști și este în acest moment cea mai mare grupare de acest gen din București și din țară.

„O nouă speranță/ a New Hope” este cea mai nouă expoziție colectivă aici, cu instalații răspândite în clădire și în afara ei, o expoziție în acord cu imobilul care a suferit modificări de-a lungul timpului și care a fost, în ultimii ani, și platou de filmare.

După reședința împărătesei Joséphine

Ridicată la 1844, în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, la Malmaison se afla Cavaleria, iar în Dealul Spirii era Infanteria, după cum a explicat istoricul Mihai Burcea într-un tur care a marcat și debutul „a New Hope”.

Ulterior, pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, aici a fost stabilit un cartier militar, o garnizoană, și tot acest cartier militar a luat numele de Malmaison pentru a-l omagia pe Napoleon III, „cum toată istoria noastră este legată ombilical de cea a Franței”.

În vremea lui Alexandru Ioan Cuza, pentru a omagia relațiile foarte bune dintre armata română și armata franceză, întregul complex a luat denumirea de Malmaison de la Castelul Malmaison, reședința împărătesei Joséphine, soție a lui Napoleon I.

Reședința ei a fost preluată și de Napoleon III. Și pentru a celebra aceste relații foarte bune între armata română și armata franceză, care trimisese și un corp expediționar în țara noastră pentru a instrui armata română, a luat această denumire de Malmaison.

Citește mai mult pe Curatorial.ro