Mama homosexualilor din Stuttgart cere toleranta si presa neutra fata de comunitatea gay din Romania

Laura Halding-Hoppenheit e romanca, a studiat la Bucuresti, sta in Germania de peste 30 de ani. Ea are in Stuttgart cateva localuri pentru homosexuali si face munca politica pentru drepturile omului. Intre 19-24 mai, la Gay Fest 2008, patroana cea militanta a anuntat ca vine din nou la Bucuresti, de data aceasta cu sprijin politic de sus, de la nemti. Se vrea punerea in discutie a drepturilor homosexualilor, se ofera proiecte umanitare pentru bolnavii de SIDA. Laura nu poate uita insa ostilitatile, batele „ciobanesti” si „Sa se duca in Congo” de la marsul gay de anul trecut.

Dani Rockhoff: Am inteles ca n-ati avut experiente prea bune, in Romania.

Laura Halding-Hoppenheit: Da, exact, nu prea bune. Incerc si acolo sa ii incurajez, sa arat solidaritate homosexualilor din Romania. Am fost si la Bucuresti, de cateva ori, i-am ajutat pe bolnavii de SIDA. Am incercat sa construim retele, unde ei sa aiba informatii despre aceasta boala si sa-si rezolve unele probleme, pe care boala le aduce cu ea. Anul trecut am luat parte la Cristopher`s Street Day la Bucuresti si am fost cam incercuiti de politie. Au fost 300 de demonstranti si sute de politisti care ne-au inconjurat. Ei au avut grija de noi, dar ne-au incercuit, deci nu am putut sa ne dezvoltam, ca populatia sa ne vada. Nu am avut voie nici macar sa ducem o discutie politica. Ne-au lasat sa demonstram, cateva sute de metri, pe urma ne-au incarcat in autobuze si taxiuri si ne-au trimis acasa.

D.R.: Presiunea a fost din partea autoritatilor sau a publicului?

L H-H: Autoritatile au facut o politica impotriva acestei demonstratii. Biserica a facut o contra-demonstratie si au fost foarte multi tineri, vreo 300 dintr-astia, „nazisti” – cum sunt peste tot, si in Germania -, care au vrut sa faca scandaluri si sa-i bata pe homosexuali. Politia a fost, intr-adevar, intre noi si ei.

D.R.:Credeti ca participarea ar fi fost, in alte conditii, mai mare?

L H-H: Da, daca presa si televiziunea dadeau o informatie normala si spuneau „Maine este o demonstratie a homosexualilor…”, ma rog, o informatie neutra. Insa toate ziarele romanesti au fost pornite. S-a spus: „Acum vin homosexualii pe strada, din cauza lor n-aveti locuri de munca, etc”. Reactia mass-mediei a fost negativa, si asta a manipulat populatia. Romanilor li se spunea „voi sunteti someri, pentru ca homosexualii vor sa aiba drepturi”.

D.R.: A fost acesta un slogan?

L H-H: Da, al contra-demonstratiei. Se spunea „homosexualii va seduc copiii”, „din cauza lor noi nu avem munca” si asa, slogane…ca homosexualii aduc numai rau in tara asta.

D.R. Deci „un rau general”?

L H-H: Da, un rau general. „Nu avem nevoie de ei” au scris ziarele, si „Sa se duca in Congo!”

D.R.:Aveti in Stuttgart trei localuri pentru homosexuali. Cum functioneaza acestea, sunt bine primite?

L H-H: Acum functioneaza foarte bine. In ultimii 15 ani, in Germania e foarte liber si populatia nu-i discrimineaza, pentru ca homosexualii lucreaza, aduc bani, fac investitii, contribuie la dezvoltarea economica.

D.R.:Cum vedeti problema casatoriei si adoptiilor de copii in familiile de homosexuali?

L H-H: Casatoria este un lucru legal. Pentru adoptarea copilului…nu pot sa spun ceva ce nu stiu si nu am experienta. Eu am copiii mei si stiu ca copiii au nevoie de doi parinti. Trebuie ca timpul sa rezolve problema si sa se vada, poate in zece ani, daca e bine sau nu e bine, ca homosexualii sa adopte copii. Insa ei si cei cu care traiesc in secret impreuna, trebuie sa aiba aceleasi drepturi ca toti, si sa se casatoreasca. E un lucru foarte normal.

D.R. Cum participati anul acesta la Gay Fest?

L H-H: Pe 24 mai e din nou Cristopher`s Street Day, la Bucuresti. Vine cu noi si fosta ministra Herta Daeubler-Gmelin (n.r. ministru al justitiei 2002-2005, actualmente presedinta a Comisiei pentru drepturile omului si ajutor umanitar, in Parlamentul german). Noi am vrea ca politicienii din Romania sa ne dea aprobarea sa tinem, dupa aceasta demonstratie, o informare. N-are rost sa ne ducem doar pe strada, cu niste pancarde, care nu intereseaza pe nimeni. Vrem sa discutam, politic sau intr-un forum deschis, despre drepturi si despre ce vrem noi. Sa-i lase pe homosexuali in Romania sa fie liberi pe strada, sa nu fie batuti, sa nu fie omorati.

D.R.:N-ati putut face asta anul trecut? Au fost cazuri de violenta?

L H-H: Peste tot unde ne-am dus, a stat politia si a avut grija de noi, in cinematografe, in discoteca. Si noi am fost in pericol, pentru ca le-am adus solidaritatea noastra. Nu stiu daca, in anul 2008, este normal sa-ti fie frica sa mergi pe strada in Bucuresti. Eu am studiat in Bucuresti, si acum 35-37 de ani era mai liber decat acuma. Acum trebuie sa te ascunzi.

D.R.:Vi s-a parut, in momentul demonstratiei, ca Romania s-a comportat ca un stat politienesc?

L H-H: Mi s-a parut asta, da. Si stiu ca daca ziarele ar scrie neutru, ar fi altfel. Si in Germania, lumea citeste si spune: „Lasa-i sa se duca pe strada”. Pe colegii mei de facultate sau pe alti cunoscuti din Bucuresti nu-i intereseaza, nu-i deranjeaza ca homosexualii demonstreaza. Lor le este indiferent. Nici nu sunt solidari, dar nu sunt nici impotriva. Nu vrem manipularea impotriva homosexualilor. Pentru ca, a fost o agresivitate…in cele trei zile cand am stat la Bucuresti, peste tot! Cand ii urcam in taxiuri, li se striga soferilor: „Fiti atent, domnu`, fiti atent ca-i duceti pe „diversii!” Parca noi am fi venit acolo sa facem o revolutie! N-a fost asta, intentia noastra, ci noi am vrut sa-i ajutam si sa le spunem: „Aveti rabdare, si in Germania a fost asa, insa cu argumente logice se poate rezolva un conflict”. As vrea ca pe 24 mai sa se gaseasca solutii, sa putem sa ajungem sa discutam despre problema asta, pentru ca daca nu se discuta, nu se va rezolva niciodata.