Martie – mărțișor, germinar sau făurel. Tradiții și legende

În tradiţia populară, luna martie se numeşte: mărţişor, germinar, făurel, iar luna martie începe pe data de 1 cu obiceiul mărțișorului vestitor al primăverii și cel al babelor. Românii sărbătoresc venirea primăverii la începutul lunii martie, deşi – din punct de vedere astronomic – anotimpul în care natura renaşte începe odată cu echinocţiul de primăvară, care în 2023 are loc la 20 martie.

Echinocţiul de primăvară va avea loc pe 20 martie, ora 11 h 37 m, potrivit www.astro-urseanu.ro, citat de Agerpres.

Denumirea lunii martie vine din latinescul „martius”, numele zeului Marte (Mars în latină), fiul lui Jupiter şi al Junonei, fiind una dintre cele trei divinităţi protectoare ale Romei (alături de Jupiter şi Quirinus), potrivit site-ului traditii.ro, citat de Agerpres. Romanii îl considerau drept protectorul lor şi tatăl lui Romulus. Era, la origine, zeul renaşterii naturii, devenind mai târziu zeul războiului şi al agriculturii. A fost identificat de timpuriu cu Ares, din mitologia greacă. Grecii numeau luna martie ”Elaphebolion”.

Sub împăratul Romulus al Romei, anul începea cu luna martie. Abia în anul 45 î.Hr., Iulius Cezar a introdus Calendarul iulian, anul începând la 1 ianuarie.

În tradiţia noastră populară, luna martie se numeşte: mărţişor, germinar, făurel

Românii sărbătoresc venirea primăverii într-un mod unic, la începutul lunii martie. La 1 Martie, în calendarul ortodox, este ziua Evdochiei, o femeie martir, numită şi Dochia.

Tradiţia populară are mai multe preziceri pentru această lună a anului. În luna martie, în câte zile va fi negură, în tot atâtea vor fi ploi în cursul anului, iar în câte zile va fi rouă, în atâtea va fi brumă după Paşte, şi în tot atâtea zile în luna august vor fi neguri din care cauză vor fi stricăciuni în holde şi poame. Dacă în luna martie nu va ploua, va fi o recoltă bogată de grâu. (sursă: „Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român”, Ion Ghinoiu, 2000), informează Agerpres.

h2: Mărţişorul se poate purta la mână, la gât ori pe reverul hainei, iar în unele regiuni ale ţării mărţişoarele sunt oferite inclusiv bărbaţilor

Tradiţia Mărţişorului are o vechime considerabilă, şi se spune că persoana care poartă un mărţişor este ferită de rele şi că acesteia îi merge bine tot anul, se menţionează pe site-ul https://muzeul-satului.ro/. Mărţişorul se poate purta la mână, la gât ori pe reverul hainei, iar în unele regiuni ale ţării mărţişoarele sunt oferite inclusiv bărbaţilor, indică site-ul amintit.

Odată cu 1 martie se intră în „zilele Babelor”. Conform tradiţiei populare, primăvara începe cu Baba Dochia şi zilele ei, cunoscute drept „Zilele babei” (primele 9 sau 12 zile ale lunii martie). Zilele babei corespund cu zilele de urcuş ale Babei Dochia cu oile la munte, urcuş dedicat morţii şi renaşterii sezoniere a zeiţei agrare şi a timpului calendaristic, în preajma echinocţiului de primăvară. Astfel, la români, simbolul mărţişorului este corelat şi cu Baba Dochia, după unele tradiţii, firul Mărţişorului fiind tors de aceasta în timp ce urca cu oile la munte, potrivit site-ului www.crestinortodox.ro.

Numele oficial al lunii martie a influenţat, în ultimele decenii, generalizarea denumirii sărbătorii care cade la 1 Martie, Mărţişor, în defavoarea altor denumiri mai vechi, cum ar fi Dochia, Dragobete. Tot „mărţişor” se numeşte şi cadoul făcut de 1 martie, arată Ion Ghinoiu în lucrarea sa „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (Editura Elion, 2002), potrivit Agerpres.

În zilele noastre, mărţişorul, făcut din două fire răsucite – unul alb şi celălalt roşu – şi de care, de cele mai multe ori, se prinde un mic obiect artizanal, este făcut cadou doamnelor şi domnişoarelor în ziua de 1 martie. În trecut, de şnurul împletit se agăţa doar o monedă de aur, argint sau din alt metal.

Legende legate de Mărțișor

O poveste legată de Mărţişor spune că Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată frumoasă, pe care un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul său, astfel că lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a învins zmeul în luptă şi a eliberat fata, care s-a urcat înapoi pe Cer în chip de Soare. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, însă nimeni nu şi-a amintit de tânărul luptător care zăcea în palatul zmeului, după luptele grele ce le dusese. Sângele cald al tânărului s-a scurs pe zăpadă, până când el a rămas fără suflare, iar în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei – vestitori ai primăverii.

La români, mărţişorul, ca obiect simbolic, este corelat şi cu Dochia, personaj mitologic, a cărei zi era sărbătorită la 1 martie. Cercetătorul Ion Ghinoiu spune despre şnurul de mărţişor că este o funie a timpului, de 365 sau 366 de zile, toarsă de însăşi legendara Dochie, în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic.

Un mit din Moldova legat de mărţişor spune că în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat că într-o poiană, sub o tufă de porumbari, de sub zăpadă, răsare un ghiocel. Ea s-a hotărât să îl ajute şi a început să dea la o parte zăpada şi să rupă ramurile spinoase. Iarna s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Primăvara a acoperit ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. O picătură de sânge fierbinte a căzut peste floare şi a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.

Cercetările arheologice efectuate pe teritoriul României au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărţişorul, datând din urmă cu aproximativ 8.000 de ani. Amuletele reprezintă nişte pietricele perforate şi purtate la gât sub formă de coliere. Pietricele amuletelor erau vopsite în alb şi roşu, aranjate alternativ.

Se presupune că albul şi roşul au fost preferate, întrucât, în acele timpuri, venirea primăverii era întâmpinată cu ritualuri ce constau în sacrificii umane sau animale, cu scopul de a îmbuna zeii. Astfel, în ritual, roşul sângelui era asociat cu viaţa, fertilitatea, adoraţia şi sacrificiul, iar albul era legat de puritatea zăpezii, a gheţii şi a norilor. Astfel, albul şi roşul, puse laolaltă, ar semnifica dorinţa despărţirii de iarnă.

Sărbătoarea Mărţişorului se mai întâlneşte la aromâni, la bulgari, care o numesc Marteniţa, dar şi în Macedonia şi Albania.

Pe 6 decembrie 2017, Mărţişorul a fost acceptat pentru a fi inclus în lista reprezentantivă UNESCO a patrimoniului imaterial al umanităţii. Decizia a fost luată în cadrul sesiunii Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Jeju, Coreea de Sud.