Medic: 5% dintre pacientele internate la Socola sunt femei care au lucrat în Italia / "Sindromul Italia" ar putea deveni patologie psihiatrică

Aproximativ 5% dintre pacientele internate la Institutul Socola din Iaşi în 2017 sunt femei care au lucrat în Italia, afirmă dr. Petronela Nechita, medic specialist psihiatru în cadrul unităţii sanitare, care atrage atenţia că stresul generat de necunoaşterea limbii, nesiguranţa serviciului şi a unei locuinţe stabile, singurătatea şi dorul de familie pot duce la tulburări ce necesită tratament de specialitate, potrivit Agerpres.

”În anul 2017, aproape 5% dintre pacientele internate la Institutul Socola s-au întors din Italia cu simptome psihiatrice ce au necesitat tratament de specialitate. Italia este una dintre destinaţiile preferate de româncele plecate la muncă după 1989, iar serviciul lor a implicat de cele mai multe ori îngrijirea bătrânilor cu tulburări neurologice şi psihice, activitate care în mod normal necesită o pregătire de specialitate. Îngrijirea acestor bătrâni implică multe ore de muncă şi chiar supraveghere permanentă în cazurile celor imobilizaţi la pat. Multe dintre femeile plecate în străinătate nu au un program clar de muncă, nu au contract de muncă. Toate aceste condiţii, în timp, generează surmenaj şi suprasolicitare. Fiecare individ aparţine unui mediu socio-cultural cu care se identifică, iar trecerea la un alt mediu poate conduce la dificultăţi serioase de adaptare”, a relatat medicul.

În context, ea atrage atenţia că, în ultimii 3 – 5 ani, multe dintre femeile care lucrează în Italia au revenit în ţară cu psihoze.

”Stresul, generat de necunoaşterea limbii, nesiguranţa serviciului, nesiguranţa unei locuinţe stabile, singurătatea, izolarea şi dorul de familie pot duce la tulburări ce necesită tratament de specialitate. Stresul generat de condiţiile de muncă într-o ţară străină se asociază stresului ce implică familia care rămâne în România, la rândul ei cu multiple nevoi financiare, medicale, sociale. În ani, de cele mai multe ori, familia se destramă, copiii încep să absenteze frecvent de la şcoală, ajungând, de multe ori, la abandon şcolar şi chiar delincvenţă juvenilă”, explică medicul psihiatru Patronela Nechita.

Potrivit statisticilor Institutului de Psihiatrie Socola, diagnosticul de depresie a fost tulburarea psihică cel mai adesea pusă la femeile care au lucrat în Italia, mai arată ea.

„Însă, multe femei au început să se întoarcă şi cu psihoze. Simptomele psihozelor pot fi mult mai severe – idei delirante de urmărire şi prejudiciu, de persecuţie sau halucinaţii auditive complexe, halucinaţii vizuale. Tratamentul poate să cuprindă antidepresive, în situaţiile în care pacientele au simptome depresive, sau antipsihotice, în acele cazuri în care simptomatologia este mai severă. Perioada de tratament poate fi de la 6 luni până la un an sau chiar mai mult, uneori toată viaţa. În funcţie de momentul debutului, tipul de tulburare şi numărul de recăderi, putem vorbi la unele paciente de vindecare, iar la alte paciente doar de o ameliorare a simptomatologiei”, mai spune dr. Petronela Nechita.

Medicul susţine că ”fenomenul” este în creştere şi, din nefericire, multe femei, după ce urmează o perioadă de tratament, se reîntorc în Italia, în acelaşi mediu şi condiţii de muncă.

”De aceea, acest fenomen medico-social a fost numit de specialiştii psihiatri „Sindromul Italia”. Fenomenul a fost pus în evidenţă în anul 2005 de doi psihiatri ucraineni şi a fost preluat, mai târziu, şi de către specialiştii psihiatri români. Acest fenomen nu este considerat o patologie, nu a fost introdus ca diagnostic în tratatele de specialitate. Sindromul Italia nu este un sindrom depresiv, el reprezintă un fenomen medico-social ce include pacienta cu tulburări psihice şi familia acesteia rămasă în România. Fenomenul poate îngloba familia extinsă a pacientei. Dacă în România familia nu primeşte sprijin complex şi dacă în Italia condiţiile de muncă nu sunt corespunzătoare, se va putea vorbi în viitorul nu prea îndepărtat despre ”Sindromul Italia” ca patologie, şi nu ca fenomen medico-social”, concluzionează dr. Petronela Nechita.