Memoriile unui posibil fost viitor presedinte

Memoriile lui Hillary Clinton reprezinta autobiografia tipica a unui om implicat public: lasa sa se vada destul de mult si doar dintr-un anumit punct de vedere. Cum autoarea lor tocmai fusese aleasa senator cind le-a terminat si avea o cariera inainte, cu atit mai mult ai senzatia ca ai intrat de bunavoie intr-un exerictiu de PR atunci cind ai dat banii pe carte.

Nu spun ca nu e un volum interesant. Dimpotriva. Viata lui Hillary Clinton este si banala si spectaculoasa in acelasi timp. Este viata unei femei inteligente nascute intr-o familie tipica de suburbie americana, o tocilara orientata spre scoala si crescuta in valorile conservatoare si religioase tipice si ele anilor 50.

Deloc de mirare ca activeaza in Tineretul Republican, participa la campanii ale aceluiasi partid, sub influenta tatalui, si el un conservator republican tipic, mic om de afaceri ridicat pe propriile puteri.

Mica Hillary, poate mai preocupata de politica decit se cuvenea pentru o domnisoara de suburbie din anii 50, citea pe vremea aceea Chicago Tribune si considera New York Times ”o unealta a institutiilor din Est”.

Apoi se intimpla ceva. Ceva deloc spectaculos, ba chiar banal. Micuta Hillary ajunge la colegiu in anii 60.

Cum spune chiar ea:

”Am sosit la Wesley aducind cu mine convingerile politice ale tatalui meu si visele mamei si l-am parasit cu propriile vise si convingeri” – pg. 48

Cu alte cuvinte, Hillary a trait din plin si la un nivel intelectual avansat acel dulce deliciu care a i-a facut pe studentii vestici ai anilor `60 sa arunce peste bord valorile parintilor, sa faca din opozitia fata establishment un mod de viata.

Razboiul din Vietnam, lipsa de sensibilitate fata de drepturile civile si fata de drepturile femeilor au provocat ruptura de Partidul Republican si au facut din Hillary Rodham (viitoare Rodham Clinton, dupa multa opozitie la ideea de schimbare a numelui) o democrata indirjita.

Acel gen de copil al anilor 60 care reuseste total in cariera – avocatura – si pastreaza valorile din colegiu incercind sa le dea o turnura politic-realista. Reuseste asta fara a-si pierde credinta religioasa inspirata de biserica metodista. Hillary Rodham Clinton este o persoana complexa, in ciuda unui traseu politic si intelectual destul de banal.

Bineinteles, intilnirea cu Bill Clinton reprezinta inceputul unui lung si obositor drum de acomodare a doua caractere puternice. Femeia care aruncase tabuurile tatalui la gunoi (desi tatal ramine o figura luminoasa in carte) trebuie sa se obisnuiasca cu rolul secund pe linga steaua in urcare a politicii din Arkansas. Rol care nu prea ii iese.

De unde o multime de gafe si controverse care fac si ele deliciul cartii.

Este prima Prima Doamna care detine o functie oficiala in aparatul Casei Albe. Bill o numeste la conducerea comisiei de reforma a sistemului sanitar. Proiect partial esuat care i-a mincat mare parte din energie si o buna parte din aceasta carte.

O alta buna parte din carte este legata de investigatia Whitewater – numele unui proiect imobiliar falimentar din Arkansas care a dus la o lunga investigatie legata de afacerile sotilor Clinton. Autoarea se disculpa, chiar credibil. Unele dintre deciziile de implicare in afaceri mi se par discutabile pentru o femeie atit de apropiata de puterea politica.

Aparenta unui conflict de interese este greu de inlaturat. Oricum, e de remarcat in carte disponibilitatea de a se disculpa cu amanuntele afacerii pe masa. Imi amintesc acum de Adrian Nastase, care are permanent aerul ca e total jignit chiar si de intrebarile legate de averea lui. Alta lume.

O alta buna parte din carte (ce vreti, este o carte groasa!) e legata de calatoriile internationale in calitate de Prima Doamna. Impresii sufletiste, bine intentionate si destul de banale. Este extaziata de ce e la moda sa te extaziezi (frumusetile Africii, curajul oamenilor din Mongolia, maretia lui Mandela, etc).

Din vizita la Bucuresti remarca arhitectura veche si interesanta a cladirilor neingrijite, noile constructii in stil sovietic si haitele de ciini vagabonti. Insista pe politica odioasa a lui Ceausescu de controlare a nasterilor.

Numele lui Ceausescu revine apoi de citeva ori in carte, cind doreste sa argumenteze pentru dreptul femeii de a decide daca sa faca avort sau nu.

Acest Bill fantastic

S-a vorbit mult despre casatoria cu Bill Clinton. S-a spus ca este un aranjament convenabil facut de doi oameni ambitiosi. Citind cartea, am ajuns sa ma indoiesc de asta. Hillary il idolatrizeaza pe Bill al ei. Chiar scrisa dupa scandalul Lewinsky, cartea este in multe locuri un adevarat elogiu adus lui Bill Clinton.

Din cind in cind, chiar fara legatura cu tema la care a ajuns, isi mai aduce aminte inca ceva din ce ii place la Bill. Si ii plac cam toate. Ideile, ambitia, capacitatea de empatie, puterea de sinteza, talentul oratoric, miinile, glumele etc. Daca cititi cartea, incercati sa remarcati acest gen de constructie referitoare la sotul sau.

Bineinteles, scandalul Lewinsky nu putea sa lipseasca. Este retinuta si insista pe durerea sa de femeie ranita. Cred ca gaseste tonul potrivit, dar nu va dau amanunte. Cititi cartea daca le vreti, oricum modul in care s-a abuzat de viata lor privata la acel moment mi se pare in continuare josnic.

As vota-o?

As vota cu Hillary dupa ce i-am citit cartea? E o personalitate mai complexa decit o stiam din presa. Mai retinuta decit o diabolizeaza republicanii. Dar tot mi se pare usor utopica in solutiile propuse.

Mai rau, mi se pare ca in calitate de candidat in alegerile primare din Partidul Democrat s-a lasat (ca si ceilalti candidati majori) deturnata de aripa de stinga extrema a partidului. A votat in 2003 invadarea Irakului si acum se bilbiie ingrozitor pe aceasta tema.

Hillary Clinton din carte este mai inteleapta decit Hillary Clinton din actuala campanie prezidentiala – a se vedea doar opiniile despre pozitia dura a sotului sau fata de Saddam Hussein.

Inchei cu doua chestiunii editoriale. Fotografiile care insotesc volumul sint foarte interesante si fac toti banii. Editia romaneasca are insa o traducere proasta, traducatorii nu prea au habar despre realitatile descrise acolo, asa ca potrivesc si ei termenii politici americani in expresii care sa sune romaneste, dar nu prea le nimeresc.