Miroase a fesenism! (de Ovidiu Nahoi)

Ne gandim la Romania europeana de dupa 2007? Ne legam sperantele de un proiect national pentru urmatorii zece-cincisprezece ani? Visam la o Romanie normala si muncim pentru asta, fiecare la locul sau.

Micile insule de normalitate pe care fiecare incearca sa le creeze prin propriile eforturi, la locul unde munceste, acasa, in grupul de prieteni ar trebui sa constituie, pana la urma, baza pentru ridicarea unei tari in care sa se poata trai mai bine.

Ce ne facem insa atunci cand in aspiratiile noastre suntem trasi in jos, cand in loc sa construim ceva pe un teren solid ne trezim afundati pana la genunchi in mocirla? Cum sa te ridici? Cum sa mai urci o treapta?

Ceea ce s-a intamplat ieri la alegerea presedintelui CNSAS reprezinta unul dintre momentele in care iti spui ca tara asta-i un loc blestemat si ca nu va fi vreodata altceva decat un zid parasit si neispravit. La asta iti zboara gandul atunci cand vezi „monstruoasa coalitie” numita astfel de premierul Tariceanu, care se strange mereu, din cele patru vanturi, ori de cate ori simte pericolul.

Pericolul ca oameni care n-au avut treaba cu rufele murdare ale Partidului si Securitatii sa-si bage nasurile prea adanc in dosarele trecutului.

Au aceste fosile vii ceva foarte, foarte important de ascuns, altfel n-ar dovedi atata putere si atata unitate. Secretele trebuie sa fie teribile, din moment ce monstruoasa coalitie demonstreaza ca (ne) vegheaza si ca stie ce are de facut, ori de cate ori considera ca este cazul.

Mizeria petrecuta ieri in CNSAS, prin incalcarea intelegerilor politice din cadrul coalitiei, emana o puternica duhoare fesenista.

Oricum am intoarce lucrurile, votul de ieri apare ca expresia mentinerii legaturilor dintre durii national-comunismului, profitorii vechiului regim – fara ideologie, fara scrupule, dar cu un formidabil simt de orientare – si lupii tineri care au preluat retelele de interese create in vremurile batranilor, ridicandu-le la rangul de business cu spoiala occidentala.

Pentru votul de ieri nu pot fi aduse argumente de ordin patriotic, cu atat mai putin de ordin moral. S-ar putea invoca pericolul ca prin accesul la anumite dosare sa fie zdruncinat sistemul de securitate nationala de azi, asa cum, potrivit relatarilor presei, s-ar fi exprimat la un moment dat ministrul PD, intr-o sedinta de guvern.

Daca-i asa, atunci stam rau de tot! Am iesit de aproape 17 ani din comunism si suntem membri NATO. Ar fi absurd ca siguranta nationala sa se sprijine tot pe oamenii vechii politii politice. Ce vor spune aliatii nostri afland asemenea lucruri?

Am putea suspecta faptul ca exista interese personale si partinice de aparat. Ca unii lideri marcanti ai politicii romanesti de azi, chiar presedintele tarii, au vazut la viata lor prea multi baieti cu ochi albastri.

Si ne-am putea intreba: se afla acesti oameni la mana serviciilor nereformate? Sunt in situatia de a le face hataruri, din cand in cand, la momente esentiale? Se simt obligati sa le intareasca puterea? In folosul cui si impotriva cui?

Iata cate intrebari dureroase si cate motive de suspiciune naste votul din CNSAS. Partidul Democrat, principalul suspect in aceasta poveste urata, nu are prea multe variante.

Poate sa-l determine pe Corneliu Turianu sa renunte la sefia CNSAS si sa refaca votul, potrivit intelegerii initiale. Sau poate sa se ascunda dupa votul secret de ieri, demonstrand ca fesenismul nu a murit.

Si vedem cu totii ce a construit fesenismul in aceasta tara, din 1990 incoace!