Mister științific de zeci de ani, elucidat cu ajutorul tablourilor lui Pollock și Rothko

Un nou studiu folosește diferențele stilistice dintre pictorii americani Jackson Pollock și Mark Rothko pentru a explica misterul de lungă durată al modului în care particulele de înaltă energie se răspândesc în centura de radiații a Pământului.

În ultimii 60 de ani, imaginile transmise de navele spațiale aflate pe orbită în jurul Pământului i-au determinat pe oamenii de știință să creadă că particulele se răspândesc prin centurile de radiație – o zonă în formă de gogoașă formată din particule energetice, menținută în jurul câmpului magnetic al unei planete – printr-un proces lent și aleatoriu numit difuzie.

Cu toate acestea, o nouă cercetare realizată de o echipă a Institutului Internațional de Științe Spațiale (ISSI) sugerează că ar putea fi vorba de o neînțelegere cauzată de perspectiva distorsionată oferită de navele spațiale aflate pe orbită.

Grupurile de particule cu comportament previzibil formează structuri din ce în ce mai complexe pe măsură ce se deplasează prin centurile de radiații, susțin oamenii de știință într-un articol publicat în luna iulie în revista Physical Review Research; însă o navă spațială cu rezoluție limitată poate să nu observe acest fenomen, percepând în schimb o distribuție uniformă și difuză. În termeni practici, pe măsură ce nava spațială înregistrează particule care se deplasează cu viteze ușor diferite, un grup clar și localizat se poate estompa, transformându-se într-o aglomerare aparent aleatorie în decursul câtorva orbite.

Citiți mai mult pe Curatorial.ro.