Miza boicotului (de Andreea Pora)

Exact ca in povestea cu fata cea hapsana, proasta si urata, pedepsita de vrajitoare ca de fiecare data cand deschide gura o broscuta raioasa si duhnitoare sa-i iasa vioaie printre buze, spre oroarea pretendentilor, tot asa si mai-marii liberali. Nu e interventie publica lipsita de o noua gugumanie si fiecare cuvant in plus o certifica pe prima.

Daca Guvernul nu ar fi in plina campanie antireferendum, s-ar putea spune ca asa e el, ce pretentii poti sa ai de la o adunatura de insi parasutati in posturi pe baza de cumetrii politice, legati intre ei prin kilometri de caltabosi si a caror unica relatie cu realitatea e obsesia puterii.

Dar cum pana la referendum mai e o saptamana si dezbaterea publica e ocultata de avalansa de tampenii emanate cu o ritmicitate batatoare la ochi, s-ar putea spune ca totul seamana cu o abila strategie de PR. Ingroparea referendumului e o miza cu mult mai importanta decat imaginea Cabinetului.

Cioroianu e oricum compromis si dupa europarlamentare va fi sacrificat, Olteanu nu conteaza, Chiuariu are o misiune si spatele tinut de baronul Fenechiu, asa incat provocarea unor scandaluri care sa tina prima pagina pe teme gen deportari si amestecul lui Taubman in treburile interne ale coruptiei nu poate fi decat folositor pentru Cauza. Care e una singura: invalidarea referendumului.

Cu ajutorul lui Alexandru Sassu, care isi construieste strategia de boicotare a referendumului la sfat prin restaurante cu staff-ul liberal, tacerea TVR e una de cripta. Voiculescu si Chiuariu au ajuns sa-si trimita direct casetele gata inregistrate, Basescu e scos din Jurnalul de la ora 19.00, iar dezbaterile despre uninominal se remarca prin absenta.

Cat priveseste PD, partidul care ar fi trebuit sa se agite pentru mobilizarea electoratului, a intrat intr-o adormire care spune nedorit de multe.

Efectele colaterale ale unui eventual esec al referendumului fac parte dintr-o strategie bine controlata. Se va spune ca, iata, poporul nu vrea schimbarea sistemului. Deja voci tot mai apasate, unele venite din acea parte a societatii civile arondate PNL, alte chiar de la seful Executivului si partide, sustin ca votul uninominal, indiferent de varianta, nu reformeaza clasa politica.

Calin Popescu Tariceanu acredita, sambata, ideea ca nici macar pe termen mediu acest lucru nu se va intampla, adaugand, cu un oftat de regret, „Ce sa fac acum, mi-am asumat raspunderea”. Drept e, nenorocita situatie, in care a ajuns doar impins de referendumul lui Basescu! Dar nu disperati, domnilor, totul se poate rezolva cu ajutorul absenteismului si al Parlamentului.

Sa vezi atunci dezbateri despre deficitul de democratie pitit in adancurile insondabile ale uninominalului, despre pericolul distrugerii partidelor mici si rolul lor istoric, despre manelistii si becalii care vor popula Parlamentul, despre Franta si Chile, despre poporul care nu e inca pregatit.

In ajutor va veni insasi legea, doar nu degeaba articolul care prevede infiintarea Colegiilor a fost lasat la libera interpretare si la voia Guvernului. Ca sa nu mai discutam ca totul trebuie terminat pana in luna mai 2008, cu sase luni inainte de alegeri, caci asa zice Constitutia. Tot cam pe atunci vor fi si alegerile locale, motiv pentru care parlamentarii vor fi ocupati pana peste cap.

Solutiile pentru ingroparea uninominalului sunt infinite, dar terenul se pregateste cu grija acum. De aceea absenteismul la referendum este potul cel mare si merita orice sacrificiu.