"My best friend's girl"

„Doi burlaci si-o…blonda”/”My Best Friend’s Girl” iti da in primele zece minute senzatia ca vrea sa te scoata din sala. Zece minute esti martorul unei secvente montate parca de un bolnav de Parkinson, in care un barbat deloc simpatic scoate din el tot felul de orori, umpland-o de scarba pe femeia cu care care a iesit in oras. Nu intelegi ce se intampla si, oricum, ce se intampla nu pare deloc promitator. Regizorul Howard Deutsch da clasa altor comedii romantice caznite, folosind tot ce are la indemana ca sa-si enerveze spectatorii. E singurul lucru pe care-l reuseste cu acest film care poate fi vazut din 26 septembrie si in Romania.

Ca nu ai de-a face cu un film original, te prinzi din titlu – si din varianta lui in engleza, si din cea in romana. De fapt, „cum e titlul, asa e si filmul” – cum mi-a spus Alex Leo Serban la vizionarea de presa din 23 septembrie, unde am fost colegi de suferinta.

De fapt, daca nu venea Leo si nu aveam popcorn (compulsiv, am consumat doua pungi), nu merita stat pana la sfarsit. In loc de acest text care incearca sa vorbeasca in termeni sobri si exacti despre acest film ultra-mega-ieftin, mai bine inregistram comentariile noastre, punctate de hohote de ras nervos si de exclamatii de genul „Fata, la ce film m-ai adus?!”

Daca ramaneti in viata dupa primele zece minute, va veti da seama ca ceea ce pare o varza este, de fapt, o varza fiarta in disperare. Barbatul necarismatic, interpretat de un actor necarismatic si el, dar care crede ca este – pe nume Dane Cook, se dovedeste a fi eroul filmului.

Din aceasta pricina, poate, numele lui Dane Cook il precede pe generic pe cel al lui Kate Hudson, actrita si mai cunoscuta, si mai talentata decat el, si categoric cu o cota mai mare decat IQ-ul filmului.

Faptul ca fiica lui Goldie Hawn a acceptat sa apara in aceasta oroare nu poate decat sa ne indice faptul ca se straduieste (dupa divort! – barfeste Leo) sa iasa pe piata si sa nu ne lase s-o uitam. Nicio grija!

Dar regizorul n-o iubeste nici pe Kate Hudson, pe care o face sa interpreteze isteric rolul celei care va pune capac comportamentului revoltator al barbatului. Vom intelege astfel – dar, ce folos? – ca barbatul e platit de diversi sa le faca curte iubitelor lor, dupa care sa se poarte ca un mitocan, facandu-le astfel sa se intoarca smerite la primii. Ideea ca cel mai bun mijloc de a atrage o femeie e indiferenta a vazut si zile mai bune – de la „Mandrie si prejudecata” incoace.

Problema filmului nu e ca n-are poante, ci ca aproape n-are poveste, iar ce are este o pasta indigesta alcatuita din resturi de la alte comedii romantice. „Cum sa scapi de un tip in 10 zile” era mult mai simpatic, desi simplut. Dar el n-avea glumele gretoase care l-ar face si pe Zohan sa-si ia campii, exact genul de glume de toata jena care te fac sa te uiti in sala sa vezi cum arata cei care rad la ele.

„Doi burlaci si-o… blonda” ( nu inteleg la ce folosesc punctele de suspensie din titlu, dar in fine) e exact genul de film care il face pe critic sa nu se simta vinovat ca nu argumenteaza de ce e prost. Multumesc, totusi, pentru atentie. La revedere!