N-au inteles nimic! (de Ovidiu Nahoi)

Vai, ce iluzii in tabara liberala! S-au dovedit ageamii in ale politicii europene, iar rezervorul lor de competente se arata extrem de limitat.

Iluzia numarul unu: Varujan Vosganian a cazut examenul de la Bruxelles din cauza stirilor aparute in presa de la Bucuresti privind o presupusa colaborare cu Securitatea.

Iluzia numarul doi: Varujan Vosganian ar putea fi repropus pentru Comisia Europeana, dupa ce va primi un certificat de buna purtare din partea serviciilor secrete si a CNSAS.

In realitate, Vosganian nu a picat din cauza dezvaluirilor de la Bucuresti – fie ele cu un sambure de adevar sau in totalitate false.

Explicatia este alta: ca, in urma aranjamentelor facute pe coltul de masa de la Bucuresti, PNL a trimis in fata comisarilor europeni o persoana onorabila, dar ale carei competente le erau total necunoscute.

Oricat de talentat politician o fi Varujan Vosganian, ii era imposibil sa-i convinga pe Barroso si pe ceilalti, in decursul unei singure discutii, ca aveau in fata geniul politic si administrativ al Romaniei, ramas pana mai ieri nedescoperit!

Daca, de exemplu, la Bruxelles ar fi mers Monica Macovei, mizeriile debitate la Bucuresti de Partidul Conservator n-ar fi avut niciun efect. Sa nu ne facem iluzii: soarta lui Varujan Vosganian era pecetluita inca dinainte ca el sa puna piciorul in avionul de Bruxelles.

Calin Popescu-Tariceanu si ceilalti ar fi trebuit sa stie ca au o problema de indata ce Meglena Kuneva – si ea de orientare liberala – a fost confirmata la Sofia. In Parlamentul European, dominat de populari si socialisti, exista numeroase opinii critice fata de caracterul considerat prea liberal al Comisiei.

Cu Meglena Kuneva lucrurile puteau insa merge. Barroso putea veni cu acest candidat in fata europarlamentarilor intrucat ii cunostea calitatile. Un al doilea liberal – de data aceasta complet necunoscut – ar fi fost prea mult.

Felul in care a decurs excursia lui Vosganian la Bruxelles arata ca nu a existat din partea PNL niciun fel de lobby politic, nici la nivelul Comisiei si cu atat mai putin la cel al principalelor grupuri din Parlamentul European.

Liderii PNL ar fi trebuit sa stie ca in Parlamentul European deciziile importante – iar numirea unui comisar european este o decizie importanta! – se iau prin compromisul intre cele doua principale grupuri. Ei bine, obiectiile fata de candidatul roman au venit exact de la socialisti si de la populari!

Ramane un mister felul in care liberalii romani si-au pregatit marea lor intalnire cu realitatile institutiilor europene. Pe ce analize s-au bazat? Cine i-a consiliat?

Cum au abordat ei principalele grupuri politice din Parlamentul European? Cine a verificat calitatile si punctele vulnerabile ale lui Vosganian si le-a pus fata in fata cu cerintele Comisiei? Si, mai ales, cat cunosc liberalii din mecanismele extrem de fine care functioneaza la Bruxelles?

Hotarat lucru, liberalii s-au dovedit niste ageamii in ale politicii europene, iar rezervorul lor de competente se arata extrem de limitat. Seminariile sforaitoare organizate la Bucuresti ori caznelile premierului in a trece drept stalpul politicii de aderare a Romaniei s-au transformat, cat ai clipi, intr-o gramada de iluzii.

Toata lumea vede, doar ei nu pricep!