Nastase cu barba (de Dan Tapalaga)

Cele doua mari vedete ale procuraturii sint inceputul si sfirsitul democraturii romanesti. Nastase si Patriciu i-au scris, mai bine de un deceniu, ideologia.

Ei, marii practicieni ai democraturii romanesti, au frinat metodic orice proiect de modernizare profunda, cultivind in jurul lor mituri despre social-democratie si liberalism. Au preluat si adaptat regimul inventat in anii ’80 in America Latina, aplicat cu succes si in Rusia postsovietica. In democratura, proiectul personal, camuflat in aparente democratice, saboteaza mintuirea colectiva.

In numele binelui comun, au cucerit puterea distribuindu-si roluri de putere si opozitie, colaborind in spatele cortinei intru realizarea binelui personal.

Acum un an si ceva, Patriciu pleda pentru aminarea aderarii la UE. In lupta pentru supravietuire, democratura cerea timp. Dezintegrarea ei a inceput cu citatie la Parchet. Ciobaneste, dar eficient. A fost luat prin surprindere intre un sistem care isi asigurase perpetuarea divizind celule din acelasi embrion.

Dinu Patriciu este un fel de Adrian Nastase cu barba. Amindoi s-au nascut din embrionul cu frustrari fecundat in preajma nomenclaturii comuniste. Deghizarea nu le mai foloseste la nimic. In fata neantului, creatorii democraturii gindesc ca doi siamezi si se raporteaza perfect identic la agresori.

Si Nastase, si Patriciu se declara victimele lui Traian Basescu, demonizat, in functie de imaginatie. Amindoi si-au construit un scut politic in timp, trecindu-si partidul pe statele de plata. Amindoi au indatorat jurnalisti, tocmindu-i bocitoare cu ora la catafalcul democratiei si al capitalismului. Nici unul, nici celalalt nu concepe ca ar putea fi anchetat.

Dai in Patriciu, dai in capitalism si in poporul roman. Te iei de Nastase, lovesti in inima democratiei. Amindoi vorbesc despre ei la persoana a treia, semn de aroganta, paranoia si egocentrism. Amindoi au construit averi pe temelia resurselor publice, vitelul de aur al oricarei democraturi.

In ochii lor, liderul este sacru, intangibil, ridicindu-se peste vremuri, astfel ca insusi liderul vorbeste despre sine cu respect. Amindoi aplica strategia autovictimizarii, denuntind linsajul mediatic, dar sint primii care alimenteaza presa cu informatii.

Si Nastase, si Patriciu raspindesc, prin avocati, informatii din propriul dosar pentru ca apoi sa acuze Parchetul si „sursele judiciare” ca nu pastreaza confidentialitatea anchetei. Amindoi se pling de supramediatizare in timp ce organizeaza conferinte de presa pina si in dormitor.

Patriciu a incercat sa-si foloseasca amicitiile din Guvern in speranta ca va putea scurtcircuita Justitia pe firul scurt, in timp ce Nastase a mobilizat un intreg Parlament in apararea sa. Pentru ca n-o mai pot controla, amindoi incearca sa inece Justitia in proceduri. Democratura va muri definitiv doar atunci cind Romania va reusi sa duca un proiect comun pina la capat. Dar pentru asta, trebuie rase niste barbi.