„Naufragii invizibile”: Sute de migranți dispar în Marea Mediterană fără explicații
Trupuri neînsuflețite aduse de valuri la țărm zi de zi. Apeluri telefonice de la rude care rămân fără răspuns. Corturi ale migranților abandonate peste noapte, scrie Associated Press despre o criză „invizibilă” din Marea Mediterană.
Migranții care încearcă să ajungă în Europa dispar în număr mare în ceea ce sunt cunoscute drept „naufragii invizibile”, însă guvernele responsabile de operațiunile de căutare și salvare ascund informațiile pe care le dețin, potrivit AP.
Începutul lui 2026 a marcat cel mai mortal debut de an pentru persoanele care încearcă să traverseze Marea Mediterană, un număr fără precedent de 682 de persoane fiind date dispărute până pe 16 martie, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație a ONU. Însă bilanțul real al morților este aproape sigur mult mai ridicat.
Organizațiile pentru drepturile omului întâmpină dificultăți tot mai mari în a verifica aceste cifre, întrucât Italia, Tunisia și Malta au restricționat discret accesul la informații despre salvările de migranți și naufragiile de pe cea mai mortală rută de migrație din lume. Știrile ajung rareori pe prima pagină a ziarelor, în parte pentru că lipsa de transparență îi împiedică pe jurnaliști să confirme relatările.
„Este o strategie a tăcerii”, a declarat pentru AP Matteo Villa, cercetător specializat în migrație și date la Institutul Italian pentru Studii Politice Internaționale, un think tank.
„Europa ar trebui să știe”
Organizația „Refugees in Libya” și alte grupuri pentru drepturile omului trag semnale de alarmă încă de la sfârșitul lunii ianuarie, raportând peste 1.000 de persoane dispărute după ce ciclonul Harry a lovit regiunea. Însă autoritățile nu au confirmat, infirmat sau corectat aceste relatări.
În săptămânile care au urmat ciclonului, peste 20 de cadavre în descompunere au fost aduse la țărm în Italia și Libia, în timp ce alte rămășițe umane au fost observate plutind în largul mării.
Pentru familiile migranților dispăruți, necunoașterea destinului acestora este chinuitoare.
„Europa ar trebui să știe că acești oameni care s-au înecat în mare au membri ai familiei, au vise, au pasiuni”, a declarat pentru AP Josephus Thomas, un migrant din Sierra Leone și lider comunitar în orașul de coastă El Amra din Tunisia.
Chiar și agenția ONU pentru migrație se confruntă tot mai des cu imposibilitatea de a verifica cazurile migranților care mor în așa-numitele „naufragii invizibile”, din cauza lipsei tot mai mari de informații.
Dispariții neverificabile în Marea Mediterană
Anul trecut, cel puțin 1.500 de persoane au fost date dispărute, fără ca soarta lor să poată fi confirmată de Organizația Internațională pentru Migrație, a declarat Julia Black, care conduce proiectul „Missing Migrants” al organizației. Problema persistă și în 2026.
„Am început un nou set secundar de date pentru ceea ce numim cazuri neverificabile, pentru că pur și simplu au devenit atât de numeroase”, a spus Black. Pentru anul acesta, există deja peste 400 de persoane dispărute ale căror cazuri nu au putut fi verificate.
Multe organizații umanitare care anterior acopereau parțial golurile de informații nu mai pot face acest lucru din cauza valului global de reduceri de finanțare și a restricțiilor impuse de guverne în întreaga regiune.
„Am asistat la restricționarea accesului pentru actorii umanitari, ceea ce nu este corect. Iar acum vedem chiar restricționarea informațiilor”, a spus Black.
„Blackout” informațional din partea autorităților
Associated Press a întrebat în mod repetat autoritățile din Tunisia, Italia și Malta de ce nu împărtășesc informații legate de operațiunile de salvare a migranților pe mare și care sunt politicile lor în acest sens. Niciuna nu a răspuns.
De-a lungul anilor, autoritățile din regiunea mediteraneană au redus treptat volumul de informații legate de migranți. Însă tăcerea lor a devenit și mai pronunțată la sfârșitul lunii ianuarie, după ce ciclonul Harry a adus ploi abundente, vânturi de 100 km/h și valuri de până la 9 metri.
Sute de persoane plecaseră din regiunea de coastă Sfax din Tunisia și au dispărut, potrivit informațiilor colectate de organizația „Refugees in Libya” de la migranți din Tunisia și rudele lor din străinătate.
Organizația a recunoscut că este dificil să fie precisă „deoarece nu există un sistem centralizat care să înregistreze plecările, pierderile sau recuperările”, dar a avertizat că bilanțul victimelor este probabil și mai mare.
„Vorbim despre bărci în care nu s-a știut nici măcar câți copii se află la bord”, a declarat pentru AP David Yambio, fondatorul Refugees in Libya.
Associated Press a trimis cinci solicitări prin email către Garda de coastă italiană pentru a obține informații despre ambarcațiunile date dispărute și despre operațiunile de căutare, însă nu a primit niciun răspuns. Un ofițer care a răspuns la telefon a spus că instituția nu deține „nicio altă informație verificată și confirmată cu privire la circumstanțe”. AP a depus, de asemenea, o cerere în baza legii privind libertatea informației, care este în curs de soluționare.
Garda de coastă a refuzat de asemenea să comenteze o alertă emisă pe 24 ianuarie, prin care navele care navigau între insula italiană Lampedusa și Tunisia erau rugate să fie atente la opt ambarcațiuni mici aflate în dificultate, care transportau aproximativ 380 de persoane. Alerta a fost făcută publică de jurnalistul italian Sergio Scandura.
Rudele celor dispăruți la începutul anului încă așteaptă vești privind soarta lor
Există un singur supraviețuitor cunoscut dintre ambarcațiunile raportate dispărute în timpul ciclonului Harry. Acesta plutea în apă când o navă comercială l-a salvat pe 22 ianuarie. Bărbatul le-a spus membrilor echipajului că pornise alături de alte 50 de persoane, unele dintre corpurile acestora putând fi văzute în apă în înregistrările video ale operațiunii de salvare. Datorită mărturiei sale, decesele lor au fost incluse în bilanțul Organizației Internaționale pentru Migrație.
Potrivit căpitanului navei, supraviețuitorul a fost evacuat în Malta. Forțele Armate Malteze nu au răspuns la numeroasele solicitări privind implicarea lor sau relatările potrivit cărora ar fi recuperat bărbatul și cadavrele.
Ministerul de Externe al Tunisiei și Garda Națională Tunisiană nu au răspuns nici ele la multiple solicitări de informații transmise prin email și telefon.
Frontex, agenția Uniunii Europene care asistă statele în supravegherea frontierelor, a declarat pentru AP că a identificat opt ambarcațiuni care transportau aproximativ 160 de migranți între 14 și 24 ianuarie, în perioada în care ciclonul a lovit regiunea. Potrivit agenției, șase ambarcațiuni au fost salvate de autoritățile italiene, însă soarta celorlalte două rămâne necunoscută.
Pe 8 februarie, migranții s-au rugat și au plâns în timpul unei ceremonii de comemorare desfășurate în plantațiile de măslini din apropierea orașului Sfax, presupunând că cei dragi nu mai pot fi în viață după atâtea zile fără vești.
„Toți cei de aici suntem profund traumatizați, suntem într-o suferință profundă”, a spus Dr. Ibrahim Fofana, un migrant din Tunisia ale cărui rude sunt dispărute de la sfârșitul lunii ianuarie, într-un videoclip distribuit de Refugees in Libya. El a implorat autoritățile să identifice cadavrele aduse de valuri la țărm în Italia.