Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din aeroport. Cea mai răspândită întrebare pe rețele sociale a fost: de ce s-a întors? N-ar fi fost mai bine să rămână în străinătate?

Deci, de ce a revenit Navalnîi la Moscova? Și de ce acum?

Aleksei Navalnîi este politician, gândește și acționează ca un om politic; nu poți să faci politică în Rusia de la Berlin. Navalnîi este un luptător, trebuie să fie prezent pe câmpul de luptă, nu poate să-și abandoneze oastea. Și, nu în ultimul rând, Navalnîi este rus, gândește și acționează potrivit unor stereotipuri.

Rușii sunt foarte atașați de țara și limba lor. Mai ales intelectualii. Disidenții ruși erau expulzați – Soljenițin, Bukovski etc – și după decolarea avionului li se retrăgea cetățenia. Erau duși în cătușe la avion. Și li se scoteau cătușele abia în avion, de teamă că se vor opune deportării. Alți scriitori sau oameni de știință aflați în conflict cu regimul refuzau să iasă din țară ca să-și ridice premiile internaționale pe care le primeau, de teamă că nu vor fi lăsați să revină în Uniunea Sovietică.

Dar, această întrebare: de ce n-a rămas în străinătate? – este foarte populară în România, o întâlniți mai puțin în alte țări, atât în presă cât și în dezbaterea publică.

Ține de memoria istorică; se explică prin faptul că majoritatea covârșitoare a disidenților români primea pașaport și plecau în Occident. În mintea românilor, obiectivul era plecarea în Occident și e unul personal, individual, iar actul de disidență era mijlocul de obținere a pașaportului pentru a putea pleca. La ruși, obiectivul era schimbarea regimului, prin reforme, dar pentru asta trebuia ca opozantul să rămână în țară, nu să plece.

Vă reamintesc cazul Mihail Hodorkovski. A fost eliberat, în decembrie 2013, practic deportat în Occident, adus la avion cu cătușe la mâini, direct din lagăr. Astăzi, el nu mai contează în Rusia. Mai adună câteva zeci de like-uri la postările sale… care-s făcute de la Londra.

Navalnîi s-a întors la Moscova ca să facă politică, vrea să schimbe Rusia. Nu vrea să devină un Hodorkovski, fără ca măcar să aibă banii fostului șef al gigantului petrolier Iukos.

Dar, de ce acum? Putea să revină la primăvară, în fond nu și-a încheiat recuperarea.

Cred că decizia de a reveni acum a fost dictată de statutul său în Rusia. Procuratura Generală anunțase deschiderea unui dosar pe numele lui. Ceva cu deturnări de fonduri. Adică ar fi deturnat banii propriei fundații, deja celebra Fundație de luptă împotriva corupției. Navalnîi a fondat-o și a condus-o mulți ani. Astăzi, director este colaboratorul lui Navalnîi, Ivan Jdanov.

Alt dosar, care a fost și pretextul folosit la arestarea în aeroport, este cel deschis de Direcția penitenciare – asa ar fi în limba română, în rusă Federalnaia Slujba ispolneniia nakazanii, Serviciul Federal de executare a pedepselor. Navalnîi a fost condamnat de multe instanțe din Rusia. Acolo tribunalele sunt strict controlate de FSB, iar judecătorii execută cu mâna la chipiu ordinele primite. Una din condamnări este în „procesul Yves Rocher”, fratele său Oleg a luat închisoare cu executare, iar Aleksei 3,5 ani de închisoare fără executare.

Asta în ce an s-a întâmplat?

În 2014, dar procesul începuse din 2012. Francezii s-au considerat înșelați de frații Navalnîi cu peste 500 de mii de euro, dacă-mi amintesc bine. Însă aceștia respectaseră prețul pieței, lucru recunoscut de avocatul celor de la Yves Rocher. Numai că francezii n-au retras plângerea împotriva lui Navalnîi și procesul a continuat. Sentința a stârnit multe comentarii la acea vreme. Pentru că între timp, Navalnîi devenise politician de anvergură națională. În toamna 2013, Navalnîi a luat peste 27% la alegerile pentru Primăria Moscovei, caștigate de Serghei Sobianin, omulul sistemului, susținut de Kremlin. Din 2013 Navalnîi începuse să devină o amenințare la adresa puterii.

În octombrie 2017, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a dat o decizie în favoarea fraților Navalnîi, pentru că nu au avut parte de un proces echitabil iar sentința e motivată politic. Deci, nu e pe speța Yves Rocher, ci pentru că justiția nu funcționează corespunzător în Rusia. Fiind membră a Consilului Europei, Rusia – teoretic – este obligată să pună în aplicare decizia Curții pentru Drepturile Omului. Instanțele din Rusia ar fi trebuit să anuleze sentința și să rejudece cazul.

Și pentru că Navalnîi a fost condamnat la 3 ani și jumătate fără executare în 2014 e arestat la 17 ianuarie 2021?

Aceea condamnare prevedea că Navalnîi trebuie să se prezinte de două ori pe lună la poliție, până în decembrie 2020. Cum în august el a fost otrăvit cu noviciok și transportat în comă la Berlin, Navalnîi nu s-a mai prezentat, deși avocata sa a făcut notificări la timp iar poliția rusă știa unde se află, a și purtat corespondență cu Navalnîi la adresa din Germania. La 29 decembrie, Direcția Penitenciarelor l-a dat în căutare internațională, a cerut arestarea lui Navalnîi și transformarea sentinței de închisoare fără executare, într-una cu executare. Ceea ce se va judeca la 29 ianuarie.

Să rezumăm, în loc să anuleze sentința și să rejudece echitabil dosarul Yves Rocher, așa cum a decis Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, instituțiile din Rusia cer sancționarea unui om dus în comă la Berlin, care nu se știa dacă scapă cu viață, pentru că nu s-a prezentat la poliție, deși comunicase poliției unde se află și faptul că din motive medicale nu se poate prezenta…

Da, exact, iar Direcția penitenciarelor cere acum transformarea condamnării la închisoare 3,5 ani fără executare, în închisoare cu executare.

Și, acesta este doar continuarea unui lung calvar. Începutul a fost făcut acum 14-15 ani, când s-au pronunțat primele condamnări. N-am făcut un calcul, dar Navalnîi are zeci de condamnări la activ, în instanțele din Rusia. Ar fi o greșeală să luăm în serios corectitudinea aceste condamnări, toate pot fi suspectă că sunt motivate politic.

Pentru context, care au fost cele mai importante condamnări?

Cele mai importante au fost Yves Rocher și Kirovles. Cu ambele procese a mers la Strasbourg și a câștigat acolo. Oricum, nu a contat.

Cele mai multe procese pierdute sunt pe calomnie. Mai mulți oligarhi ruși l-au dat în judecată și au câștigat, din cauza dezvăluirilor făcute de Navalnîi, în anchetele de corupție.

El are două canale youtube cu milioane de abonați. Face niște filme-anchetă pe teme de corupție excepționale. De pildă, dezvăluirile despre averea fostului premier Dmitri Medvedev, celebrul „On vam de Dinom”, are 37 de milioane vizualizări. Dezvăluiri despre oligarhi, despre prietenii lui Putin, despre generalii din serviciile secrete, despre judecători, despre relațiile acestora cu lumea criminală, sunt fundamentale pentru a înțelege ce este și cum funcționează Rusia astăzi. Atât pentru intelectualii ruși care vor să priceapă în ce țară trăiesc, cât și pentru străini, fie ei diplomați, ziariști, din zona academică, Navalnîi pune o lupă mare care dezvăluie partea hidoasă a regimului Putin.

Asta și explică de ce se tem de Navalnîi. Se vede că sunt îngroziți, cred că altfel n-ar fi făcut atât de multe prostii. Tentativele de compromitere, de anihilare, de șantaj au curs unele după altele. Dacă adunăm perioadele în care a stat închis în urma unor sentințe civile și administrative cred că sunt cel puțin 6 luni de închisoare.

Totodată, Navalnîi e om politic, vrea să-și crească șansele în bătălia pentru putere. Cât sunt de obiective anchetele de corupție, dezvăluirile lui?

Sunt în afară de orice dubiu; sunt impecabil documentate.

Cred că Navalnîi își înțelege altfel rolul pe care-l are de jucat în istoria Rusiei. Din diverse interviuri și relatările unor apropiați, mi s-a părut o persoană sofisticată intelectual …. el vrea să genereze un context care să permită o schimbare majoră în politică, într-un sens democratic, occidental.

Astăzi, luni, 18 ianuarie, Navalnîi a fost condamnat la 30 de zile închisoare. Procesul s-a desfășurat în … secția de poliție. Cât de normală este o procedură ca asta?

Era … normală… să zicem în anii 1930…. când funcționau celebrele troika, în 10 minute erai judecat, condamnat și executat.

Așa ceva este fără precedent. Nici măcar în vremea lui Hrușciov sau Brejnev nu s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Nici măcar codul penal adoptat în 1960, din timpul lui Hrușciov nu s-a respectat.

Seamănă cu tribunalele speciale sovietice. Dar în acest caz nu s-au respectat nici măcar condițiile de înființare ale acelora. E halucinant ce se întâmplă… depășește imaginația mea. Și am văzut destule în ultimii 30 de ani.

Va urma la 29 ianuarie, procesul inițiat de Direcția penitenciarelor în care cere închisoare pentru Navalnîi. Adică termenul de 3,5 ani închisoare cu suspendare, să fie transformat în închisoare reală. Pe motiv că nu s-a prezentat de 6 ori în fața ofițerului de poliție, în ultimele luni.

Vă așteptați ca populația să reacționeze? N-am auzit de proteste în Rusia pentru că FSB l-a otrăvit pe Navalnîi.

Au fost 2000 de oameni care l-au așteptat pe aeroportul Vnukovo, din sudul Moscovei. În fața aeroportului au fost zeci de mașini speciale cu polițiștii, jandarmi, trupe de intervenție. Poate că așteptările erau mai mari, Navalnîi a făcut un apel să vină cât mai multă lume… acum și frigul, a fost cea mai mică temperatură, – 23,6 grade, din această iarnă ceea ce a făcut ca numărul celor care au venit la Vnukovo să nu fie prea mare.

Au fost arestați 53 de oameni la Vnukovo. Alții au fost arestați pe când plecau din Petersburg spre Moscova, alții la Șeremietevo, unde a și aterizat; în total au fost 67 de arestați, dintre care trei au fost duși cu salvarea la urgență. Putem presupune că au fost bătuți și au avut nevoie de intervenția medicilor.

Dar sunt de acord cu observația dvs, că n-au fost proteste. Lumea a reacționat cu calm, cu o doză de cinism, la dezvăluirile despre existența unei unități speciale de lichidare fizică a opozanților regimului. Urmează în curând noi dezvăluiri din anchetele Bellingcat pe această temă. Numărul celor care au fost otrăviți e mai mare. Doi au scăpat, salvați de faptul că au fost trimiși la tratament în Germania, Kara-Murza și Navalnîi. Alții n-au avut acest noroc și au fost uciși. Știm numele ofițerilor care fac parte din această unitate de lichidare. Știm despre deplasările lor, avem fotografiile lor, detalii multe despre activitățile fiecăruia. Mă așteptam ca aceste dezvăluiri să producă un șoc în societate… Nimic! Absolut nici o reacție din partea opiniei publice, ca și cum era de la sine înțeles că FSB, după modelul unității de „treburi umede” conduse de Pavel Sudoplatov, din vremea lui Stalin, se ocupă în continuare de lichidarea unor persoane critice cu puterea.

Totuși, cum a scăpat cu viață Navalnîi?

La întrebarea dvs a răspuns unul dintre ofițerii FSB care a participat la operațiune și care a fost „intervievat” de Navalnîi. În apropierea Crăciunului, Navalnîi a publicat o înregistrarea halucinantă cu un ofițer FSB care a oferit detalii mai mult decât putem noi procesa. Unele au intrat deja în folclorul moscovit. Faptul că otrava a fost pusă în chiloți, de pildă… Și acest nefericit ofițer care nu s-a prins că vorbește la telefon chiar cu cel pe care trebuia să-l ucidă, a spus că pur și simplu au avut ghinion, că avionul dacă mai întârzia puțin, Navalnîi ar fi fost mort. Deci, piloții avionului cursei Tomsk – Moscova, care a aterizat forțat la Omsk și medicii de la spitalul din Omsk care au intervenit imediat, i-au salvat viața lui Navalnîi. Dacă piloții ar fi continuat drumul spre Moscova, încă patru ore, sau dacă medicii n-ar fi executat anumite proceduri, Navalnîi era mort. Cum ar spune un clasic, FSB a avut ghinion.

Navalnîi nu putea să prevadă că va fi arestat și închis la intrarea în Rusia? Cariera lui politică se termina – spuneați dvs – dacă ar fi rămas în Germania; ea nu se termină dacă ajunge în închisoare?

Deloc. El pare că a căutat acest deznodământ.

Într-un interviu recent, Hristo Grozev, de la Bellingcat, unul dintre autorii anchetei privind ofițerii FSB care l-au otrăvit pe Navalnîi, povestește discuțiile din noiembrie-decembrie cu liderul opoziției ruse care-i spune că e foarte conștient de faptul că în Rusia va fi arestat și că va fi hărțuit prin tribunale iar următorii ani o să-i petreacă prin colonii de muncă și închisori.

Nu întâmplător, în ultima săptămână, cei câțiva analiști ruși onești dar și câteva publicații au promovat două teme: Navalnîi e noul Mandela și Iulia, soția lui Aleksei Navalnîi, e Svetlana Tihanovskaia a Rusiei.

Tihanovskaia e liderul opoziției din Belarus, care l-a înfruntat la alegerile prezidențiale pe Lukașenko, și care se află astăzi refugiată în Occident. Credeți că e posibil ca soția lui Navalnîi să fie Tihanovskaia pentru opoziția din Rusia?

Profilul Iuliei Navalnaia cred că se potrivește. E o femeie foarte puternică, are cuvintele la ea, își controlează emoțiile; numai că lucrurile nu se întâmplă de două ori la fel. Sigur că Iulia poate fi o piesă într-un scenariu mai sofisticat, de creștere a potențialului opoziției politice, în fața lui Putin. În fond, până la alegerile parlamentare mai sunt 9 luni. Ar fi timp suficient pentru o astfel de branduire.