Ne-am saturat de vorbe de la DRP

Stimati domni si doamne de la DRP, ne-am saturat de vorbe.

Despre „ politica coerenta, cu obiective strategice, in scopul pastrarii identitatii culturale, lingvistice si religioase a romanilor de pretutindeni, colaborarea si dialogul continuu cu organizatiile romanesti de peste hotare, printr-un efort comun si constant in interesul tuturor romanilor” am mai auzit si de la fosta conducere DRP din fosta guvernare.

Acum insa, ne-ar interesa, concret, pe ce criterii considera DRP un proiect viabil si demn de a fi sprijinit (adica finantat)? De ce se cultiva asociomania?

Cuvantul asociomanie nu l-am inventat eu, l-am auzit de la presedintele unei asociatii viabile din Germania. Viabila, in sensul ca functioneaza de cativa ani prin mijloace proprii, organizand activitati dese si regulate, pentru toate gusturile. Si mai „de jos”, gen divertisment, si mai „de sus”, educativ-cultural. Desi disocierea e oarecum discutabila in conditiile de aici.

Dar, sa dau filmul inapoi. Cam pe la sfarsitul anului 2003, razletilor de romani din strainatate li s-a sugerat „coagularea”. Adica asocierea pe zone, nu doar geografice, ci si profesionale, de interes comun si national.

Dar mai ales de interes personal si bine tintit. Al cui? Nu face momentan obiectul discutiei.

De atunci, trecandu-se cu viteza si 3.500.000 de euro prin anul electoral 2004 si cu lipsa de expertiza reala si comunicarea publica a folosirii acestor bani de la buget, DRP ne-a anuntat ca exista in continuare, ca are un nou secretar de stat si ca…

Si ca, daca nu esti asociatie, atunci bye-bye money. Caci „Nu puteti aplica (n.a.ca editor al unei publicatii) pt finantare, indiferent de suma. Trebuie sa aplice LARG sau o alta asociatie”. Pentru cine nu cunoaste initialele, este vorba de Liga Asociatiilor Romanesti din Germania.

Si-acum, ne-ntrebam: DE CE? De ce, dragi tovarasi, o initiativa mediatica trebuie sa treaca prin furcile caudine ale constituirii unei asociatii, cu tot travaliul inregistrarii ei la resorturile germane competente (judecatorie, finante, etc.), care si asa sunt in alerta, date fiind inregistrarile de asociatii-fantoma de straini, care beneficiaza de scutiri importante de impozit? O firma de presa

sau un editor privat in Germania se supune aceleiasi legislatii ca orice alta firma care aduce profit si-si plateste impozitele catre stat, corect si la timp.

O redactie coordonata editorial , din punct de vedere al legii presei in vigoare in tara de resedinta, nu trebuie si nu are de ce sa treaca prin filtrul asociomaniei ca directiva si conditie de sprijin din partea tarii a carei limba, cultura si informatie o propaga.

Si aici ajungem la concluziile recentului raport de monitorizare a libertatii de opinie si expresia ei in Romania, in urma caruia Presa din Romania s-a situat pe locul 104, inaintea Albaniei !? Deci o tara in care se tace inca mult, sau se scrie la comanda platita. O tara care transporta delegatii oficiale de ziaristi, insa ii ignora sistematic pe freelancer-ii de limba romana din strainatate.

O tara care vrea lobby si se amageste cu cifrele false de zeci de mii de semnaturi de adeziune prezentate de tot atat de falsii exponenti ai unor grupuri declarate de lobby ce iau premii pentru activitate si cer semnaturi „in alb”, fortand adeziuni in scopul unor interese proprii.

La 24 mai 2004, Guvernul Romaniei a incheiat un protocol de colaborare, in care „Guvernul Romaniei, prin Directia Romanii de Pretutindeni, recunoaste RWW Group ca grup oficial de lobby pentru Romania”, se spune

de catre un forum pe Internet (actualmente desfiintat) si se publica in treacat, in electoralul noiembrie 2004, in Repere Romanesti (o publicatie tot atat de desfiintata – daca a functionat vreodata, in afara de „pe hartia” finantarii prin DRP).

Acest protocol (semnat de cine?) nu a fost nici rezultatul consultarii diasporei largi in numele careia RWW cica vorbea, nici mediatizat in asa fel, incat sa se dea prilejul exprimarii opiniei publice. RWW e momentan in repaos, dar forumuri pe internet vin si trec, fara sa le remarcam prezenta si eficienta. De LOBBY.

Dar sa revenim la oile noastre, adica la incurajarea presei din diaspora de catre DRP. Romanii din strainatate

par a fi buni sa aplaude in gasca la evenimentele unde e nevoie de „image”, fotografii si casete video despre „emulatia” si „participatia” la momente. Romanilor din strainatate nu li se sprijina cu adevarat, de catre un compartiment responsabil de legaturile cu ei din Romania, cum e DRP, initiativele de a-si regasi o parte din identitatea uitata in tara.

Sau li se sprijina pe „nepotisme” si „va asteptam la Bucuresti”.

Odata cu primavara, o parte a diasporei a inceput intr-adevar sa se plimbe la Bucuresti. Ba cu una, ba cu alta. Bani sa fie, ca initiative sunt destule si rapid deschid unii umbrele (sub forma de asociatii, ligi, uniuni, forumuri, consilii mondiale) sau palarii de tip nou, gen ONG (organizatii non-guvernamentale) peste capetele romanilor debusolati din lumea larga.

Sau se erijeaza in „liderii asociatiilor romanesti de peste hotare” cum scrie la cartea de aur a conduitei DRP de dialog cu over borders.

Ma intreb cati dintre acesti lideri isi ies din propriile turnuri de fildes in care uneltesc la putere si gloria pe care, oricati bani ar avea, nu le-o dau tarile de resedinta? Pe cati ii intereseaza cu adevarat situatia si problemele sociale cu care se confrunta conationalii lor frustrati de drepturi, marginalizati si victimizati ca straini in Europa si in lume? Cati dintre ei atentioneaza

public „unde e raul”, unde e binele si ce mai e de facut pentru ca eticheta romaneasca sa inceapa sa straluceasca si la nivel mediu, nu doar prin exceptii?

Presa de limba romana din Germania, o tara din care s-au auzit cele mai sonore voci impotriva aderarii Romaniei la UE, se taraie in carjele unor initiative sporadice si nesustinute la nivel oficial din tara.

Conlucrarea cu publicatiile din Germania ale sasilor si svabilor este cvasi-nula, ca si mediatizarea in mass-media germana a activitatilor derulate pe teritoriul in care rezida sute de mii de originari din Romania, de diverse etnii, orientari politice si religioase.

In sprijinul acestei afirmatii stau cu 5 ani de activitate neintrerupta ca jurnalista de limba romana in Germania, un ziar tiparit care a fost difuzat national timp de aproape un an, doua redactoriate la presa electronica si peste 300 de materiale de presa cu tangenta romaneasca, in regim de corespondenta de presa din strainatate.

Imi pare rau, nu suntem asociatie, dar suntem niste jurnalisti freelance, fara sindicat, dar nu fara tara, care ne-am saturat de vorbe goale de la DRP.

11.05.05 Dani Rockhoff